luni, 15 martie 2010

Când vom ajunge ca Grecia?


Am citit multe articole în care situaţia actuală a României era comparată cu cea din Grecia. Mai mult, anumiţi jurnalişti frenetici au răspândit ideea că următoarea "victimă" europeană ar putea fi ţara noastră. În mod evident, asemenea opinii nu au nimic de-a face cu realitatea, iar o simplă studiere a datelor privind datoria externă le-ar fi permis respectivilor să evite intrarea în penibil. Trebuie s-o spunem clar: deocamdată, România nu este ameninţată cu soarta Greciei. Datoria publică este încă mică, iar posibilitatea intrării în incapacitate de plată cred că trebuie exclusă pentru moment. Sunt însă câteva similitudini cu Grecia pe care le-am identificat şi care cred că sunt îngrijorătoare.

În primul rând este vorba de dinamica datoriei publice. Necesarul de finanţare pentru anul în curs este de 7 miliarde de euro, iar anul viitor această valoare se poate dubla. Gradul mic de îndatorare îi face pe politicieni să întârzie reformele necesare preferând împrumuturile "la costuri avantajoase". Nu trebuie uitat că, în acest moment, statul a devenit un agent de împrumut care ia bani pentru plata pensiilor şi a salariilor. La scadenţă, împrumuturile sunt rostogolite prin intermediul altor împrumuturi. Dacă acum dobânzile pe care le obţinem sunt ceva mai mici(~5%), nu există o garanţie că actuala cotaţie se va menţine. Ca o idee generală, cred că menţinerea actualei tendinţe de creştere a datoriei publice cumulată cu stagnarea economică (sau cu o creştere economică de sub 3%) pot conduce România la un grad de îndatorare de peste 60% din PIB în următorii 5 ani. Probabil că acesta este şi motivul pentru care Isărescu apasă puternic pedala de acceleraţie a aderării la euro, sperând că adoptarea monedei unice se va face înainte de atingerea acestui punct critic.

O altă similitudine care mi-a atras atenţie este cea legată de puterea sindicatelor. Ca şi în Grecia, la noi sindicatele sunt deosebit de puternice şi, pe fondul unei accentuări a crizei, vom asista la creşterea acestei puteri. Nu vreau să fiu înţeles greşit. Sindicatele fac ceea ce trebuie să facă: au oameni foarte bine pregătiţi, sunt excelent organizate şi au capacitatea de a acţiona concertat pentru a-şi atinge ţintele. Problema României este dată, ca şi în cazul Greciei, de lipsa unor organizaţii patronale la fel de puternice. La noi există o groază de organizaţii patronale, dar care sunt mici, acţionează haotic şi nu sunt luate în seamă de nimeni. Aceasta nu face altceva decât să creeze o debalansare a structurii de forţe care se constituie în cauza principală a măsurilor economice aberante propuse de Guvern(cea cu cas-ul pe dividende fiind cireaşa de pe tort).

Ultima similaritate cu Grecia este cea referitoare la inconştienţa, corupţia şi prostia unei mari părţi a clasei politice. În mare, cred că avem de-a face cu acelaşi gen de politicieni, incapabili să gândească în perspectivă şi adepţi ai rostogolirii problemelor spre "mandatul următor". Faptul că acum, în plină criză economică, prima pagină este ţinută de "subiecte fierbinţi" precum desecretizarea dosarului Revoluţiei şi modificarea Constituţiei nu reprezintă altceva decât inconştienţă.

Cu toate că deocamdată nu suntem ameninţaţi cu un scenariu similar celui grecesc, apariţia acestuia într-un viitor previzibil nu trebuie exclusă. Mai mult, cred că acum se pun bazele unei asemenea traiectorii, iar similarităţile pe care le-am enunţat sunt practic garanţii ale unui asemenea scenariu. Evitarea sa este posibilă, dar presupune schimbări care, deocamdată par imposibile.

11 comentarii:

  1. Apropos de raporturile dintre sindicate si patronat. Cu ceva ani in urma, am luat pate la o discutie intre reprezentantii unor sindicate si ceva patroni, cu ocazia unei deplasari in Italia.
    Ceea ce m-a frapat a fost conditionarea acordarii de ajutoare de catre patronat de indeplinirea unui program minim stabilit in sarcina sindicatelor: evaluarea productivitatii muncii propriilor membri, propria "politie" pentru respectarea disciplinei muncii, existenta propriilor analize din partea sindicatelor la abaterile muncitorilor inregistrate pe timpul programului. Mai erau cateva chestii pe care mi le-am notat la data respectiva, dar nu le mai tin minte.
    Era vorba de o firma de servicii de salubritate, dintr-un mare oras. Si parca la ei era ceva mai multa disciplina...

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu depinde de noi si logica de tipul celei expuse nu cred ca este cea actuala.
    Cei care dicteaza cine este urmatoarea tinta sunt marile banci, care cînd vor sa suga sîngele unui nou stat dau comanda agentiilor de rating al caror actionar deghizat sunt.
    Deocamdata nu vor sa omoare pe nimeni, ci doar sa suga sînge de la cei puternici care-i apara pe cei slabi.
    Pe greci îi va apara UE care mai are ceva sînge, mai ales Germania.
    Pe noi cine sa ne apere ?

    RăspundețiȘtergere
  3. Domnu' Dan, o mica balba:

    "Îngrijorătoare însă sunt câteva similitudini cu Grecia pe care le-am identificat şi care cred că sunt îngrijorătoare."

    @Peter: prima data am crezut ca te-a frapat un lucru absolut normal, adica faptul ca sindicatele ar trebui sa fie un tampon intre angajati si patroni, si nu 'de partea angajatilor' cum s-a ajuns in urma deturnarii comuniste. Ceea ce inseamna ca sindicatele trebuie sa incerce sa atenueze abuzuri de putere ale patronilor asupra angajatilor, DAR SI sa apere compania sau firma de angajati incompetenti, lenesi sau rau-voitori pentru ca acestia nu afecteaza doar actionarii, ci intr-o masura poate mai mare pe angajatii care isi fac meseria. Mi se pare si normal ca in urma unor asemenea cerinte din partea patronatului, "la ei era ceva mai multa disciplina", cum spui tu, pentru ca ASTA era interesul ambelor parti la urma-urmei, fie ei angajati sau patroni.

    Numai la noi se merge pe ideea tampita ca rolul sindicatului este sa ii faca pe patroni sa nu doarma noaptea si eventual sa aduca bani de acasa ca sa tina in functie firma cu tot cu ciurucurile aferente. Cand mult mai bine (pentru firma) ar fi ca sindicatele sa fie primele filtre care sa elimine 'impuritatile', ca sa nu zic altfel...

    Din pacate, si in organizarea sindicatelor de la noi s-a mers pe CANTITATE si mai putin pe CALITATE: cu cat ai mai multi membri in spatele tau, cu atat se cheama ca ai construit un sindicat mai puternic. Chiar daca 'puterea' nu este data de decizii corecte pe care le ia sau nu sindicatul, ci de faptul ca sunt destui paltitori de cotizatie.

    A, si mai e si varianta aia in care un sindicat la noi e folosit ca rampa spre un minister acolo... ;)

    In concluzie, la fel ca multe lucruri de pe la noi, sindicatele sunt un fel de facatura care au CU TOTUL ALT SCOP decat cel intentionat si dorit chiar de catre membrii de sindicat. De ce? Pentru ca se poate...

    @tarabostes: mai stergeti-va un pic de sangele ala ca stropiti in jur si unii sunt alergici la ROSU... :))

    RăspundețiȘtergere
  4. Prieteni, vorbim despre nimic! Noi nu mai avem sindicate! Ele se confundă cu patronatele! Noi nu avem patroni, asta da! Managementul autohton, cu rare excepţii, este de o calitate mizerabilă. Cei care au o cultură a managementului şi vin în România remarcă acest lucru, şi în primul rând dispreţul patronilor faţă de angajaţi.
    Nu e vorba de milă sau de slăbiciune din partea patronilor, cum cred idioţii noştri. Este vorba de capitalul uman, care nu creşte pe drumuri. Uitaţi-vă la cifrele şomajului şi la greutatea tot mai mare cu care găseşti oameni calificaţi. Poate la săpat şanţuri să meargă ideea că sunt zece la poartă care aşteaptă. Dar în industrii de vârf, sau în activităţi comerciale, chiar, şmecheria asta nu mai ţine, nici aici, nici în altă parte.
    Cât despre România, următoarea Grecie, e de văzut. Dar cred că şi România, şi Grecia suferă de pe urma proastei structuri a aparatului productiv. Ei sunt dependenţi de turism, mult prea mult, noi de industria auto. Deci foarte vulnerabili la conjunctură. Cel mai bine au rezistat economiile cele mai diverse. Cel puţin aşa văd eu lucrurile.

    RăspundețiȘtergere
  5. Cat despre ideea din articol, cum ca noi am sta un pic mai bine, imi permiteti sa nu fiu de acord. Din mai multe motive:
    1. Grecii au in primul rand o lunga traditie sa traiasca la limita si totusi intr-o economie de piata. Spre deosebire de cazul Islandei, unde niste pescari s-au trezit deodata brokeri, Grecia are traditii indelungate in afaceri de anvergura (il mai tineti minte pe Onassis?).

    2. Chiar daca raman cu traista goala, grecii se pot baza, asa cum au facut-o si pana acum, pe turism. Unii vad in cererea nemtilor sa li se vanda insulele grecesti ca pe o pozitie de forta si o nedreptate. Dar ia sa ne gandim daca nu cumva e mai mult frustrare, poate chiar disperare din partea lor, pentru ca foarte multi din banii economisiti de germani se duc pe turism in alte tari din astea "nedisciplinate", pe distractie si consum, in loc sa fie investiti in Germania in activitati "productive".
    Din punctul asta de vedere, grecii au o parghie serioasa. Si nu numai ei, toti cei din PIIGS au mai multe zile frumoase pe an si iesire la o mare mai calda, numai buna pentru oasele imbatranite ale Europei nordice... ;)

    3. Nu stiu cum poate cineva compara politicienii greci cu varzarii de la noi. Chiar nu vad cum ai putea face asta. Din nou, ei au traditie in politica, chiar si la manareli. As putea zice ca daca le fac (manarelile), macar le fac cu staif. Nu pe principiul "asa vrea muschii mei" cum se intampla la noi.
    Da, poti sa gasesti o DIFERENTA intre ai lor si ai nostrii: daca ai nostrii au maaari sanse sa faca greseli din prostie si incompetenta (dupa 20 de ani de asa-zisa democratie noi INCA nu avem politicieni profesionisti), ai grecilor mai mult ca sigur ca fac "greseli intentionate", gandite bine inainte. Atat de bine ca nu se afla decat prea tarziu (mai bine zis fix cand trebuie), cum este cazul acum, cand alti europeni se zbat sa atenueze socul, dupa principiul "un nebun arunca o piatra in lac si 10 intelepti se chinuie sa o scoata"... :)

    RăspundețiȘtergere
  6. @ un trecator si @ celorlalti
    îmi cer scuze, am folosit prea des cuvîntul ''sânge'', da' cum poti altfel vorbi despre vampiri ?

    RăspundețiȘtergere
  7. Noi n-o sa ajungem ca grecia. iar grecia n-o sa pateasca nik.

    - pentru ca noi nu o sa intram in zona euro, oricit ne-am screme. grecii de bine de rau au venituri grase in valuta. noi... in afara de lucru in lohn... nu prea.

    - poate sa ajungem ceva ucraina, tanzania, kenia si alte state dinastea apocaliptice...

    - totusi... e interesant. cei 10 milioane care au speriat vestul. Sau nordul? :)

    - si sa nu uitam ca ei au mai trecut printr-un rahat mai mare decit ei prin '80-'90, cind cu bula investitionala, remember? ;)

    RăspundețiȘtergere
  8. Caci grecia este ca si calul troian în care sta ascuns GS si reteaua din jurul sau si care a intrat în europa. Restul istoriei îl cunoastem ...
    Aceasta descriere + termenul de vampiri nu prea convine unora care lucreaza în sistemul bancar, dar trebuei sa spunem ca actualul sistem financiar bancar (cu bonusurile sale), care nu creaza valoare adaugata si face bani din specula, descurajeaza creativitatea intreprinzatorilor (criticatilor patroni) din economia reala, vedeti cam ce vreau sa zic ...

    RăspundețiȘtergere
  9. Turismul din Grecia e în mare măsură deja praf ... şi doar din vizitarea Acropolei nu se scot destul bani totuşi ...

    RăspundețiȘtergere
  10. Grecia si-a asumat investitii unde tarile occidentale nu au facut-o. Adica in est si orient, inclusiv Romania.
    Asta a fost o greseala.

    RăspundețiȘtergere
  11. Mie mi se pare situatia similara cu cea a crizei asiatice din 97. A inceput in Tailanda, si s-a extins la tarile din Asia de SE, plus Coreea. Investitorii panicati isi retrag banii din regiune, fara sa ii mai pese ca Romania nu e exact ca Grecia. Asa se vede deja prin scaderea EURO fata de USD si de actiunile masive de short impotriva EURO. Sper doar ca liderii UE (Franta si Germania) sa intervina puternic pentru stabilizare, altfel viitorul va fi al naibii de incert.

    RăspundețiȘtergere

Atenție! Comentariile sunt supuse moderării și vor fi vizibile după o perioadă cuprinsă între 1 și 4 ore. Sunt permise doar comentariile care au legătură cu subiectul.
Pentru discuţii mai flexibile folosiţi canalul de Telegram Dan Diaconu(t.me/DanDiaconu)