luni, 22 martie 2010

Seniorii razboiului

 Fără doar şi poate, începe o săptămână deosebit de tensionată şi posibil plină de volatilităţi în pieţele financiare. Ceea ce la început părea a fi o luptă de uzură între China şi SUA şi-a depăşit rapid acest statut ajungând în acest moment la declaraţii şi ameninţări făţişe.

Lupta dintre cei doi giganţi a avut mai multe etape şi seamănă unei crize conjugale. Dacă până acum, sub ameninţarea efectelor crizei, cele două state au acţionat practic la unison văzându-şi interesul, spectrul revenirii economice le-a readus aminte că reprezintă două sisteme politice opuse. Astfel, întâlnirea dintre Obama şi Dalai Lama precum şi spinoasa problemă a Taiwanului au fost extrem de greu digerate de autorităţile comuniste, iar replica pare să fi fost tratamentul coercitiv aplicat Google şi altor câteva companii mari. Cu toate că este vorba de o problemă a unor companii, prefer să cred că şicanele guvernului chinez nu sunt întâmplătoare. Mai mult ca sigur, asaltul asupra Google are pentru autorităţile comuniste şi o valoare simbolică, fiind de fapt o tragere de urechi a SUA.

Americanii nu puteau lăsa lucrurile în acest stadiu şi au trecut la ameninţări făţişe la adresa protecţionismului chinez practicat prin intermediul cursului de schimb al yuan-ului. Dacă până acum comentariile pe această temă erau finalizate cu recomandări discrete de întărire a yuan-ului, în ultima perioadă s-au făcut auzite ameninţări transparente legate de introducerea de taxe vamale penalizatoare. Ceea ce pentru americani s-ar constitui într-o rebalansare a relaţiilor comerciale, la chinezi se poate transforma într-o criză de supraproducţie, şomaj şi, probabil, haos intern. Simţind acest lucru, autorităţile comuniste transmit la rândul lor ameninţări făţişe. Ultima a fost exprimată de ministrului comerţului, Chen Deming, care a afirmat că, în cazul unui război comercial, cei care vor suferi cel mai mult vor fi americanii: "If the United States uses the exchange rate to start a new trade war, China will be hurt. But the American people and U.S. companies will be hurt even more".

Arsenalul care poate fi utilizat de către chinezi este destul de vast: începând cu tratamente din ce în ce mai agresive la nivelul investitorilor americani din China şi până la arma supremă reprezentată de imensele lor rezerve de dolari. Probabil China va începe prin a reduce treptat achiziţia de titluri de trezorerie americane, fenomen observat deja în ultima perioadă. Următoarea mişcare cu efect destabilizator ar putea fi stoparea totala a achiziţiei titlurilor de trezorerie sau, într-un scenariu şi mai agresiv, scoaterea la vânzare a titlurilor americane pe care le deţin. Într-un asemenea caz, haosul pe care l-ar provoca SUA şi dolarului este extrem de greu cuantificabil. La fel de adevărat este că o asemenea mişcare ar echivala cu tăierea crengii pe care stau sau, mai plastic spus, cu un comportament de genul "mor şi eu, dar să te văd mai întâi pe tine murind".

Privind din afară, o asemenea acţiune pare mai degrabă prostească. Un atac frontal asupra SUA ar distruge o mare parte a economiei chineze. Toată lumea ştie că de-a lungul timpului cele două economii au trăit într-o simbioză asumată, iar o mişcare de răzbunare a oricărei părţi echivalează cu "incendierea propriei case". Deocamdată, cât timp lucrurile par încă sub control, scenariul radical anterior descris nu are şanse de materializare. Dar, aşa cum remarcau şi cei de la Financial Times într-un comentariu pe aceeaşi temă, "statele, asemeni investitorilor individuali, nu sunt întotdeauna raţionale".

8 comentarii:

  1. "Politicul", la nivel de ideologie, nu este deloc rational; ambele principale curente (capitalism vs socialism) se exclud si nu vad posibila simbioza; mi se pare probabila initierea de catre China a acestui Trade War

    RăspundețiȘtergere
  2. Daca este sa vorbim despre protectionism, SUA reprezinta, de departe, cel mai bun model. Ca nu le convine faptul ca armele lor traditionale au inceput sa fie folosite si de chinezi, asta-i alta poveste. Numai ca, pana la urma, interesul ambelor parti este cel mai probabil ca va dicta viitorul relatiilor bilaterale. Va fi ca in orice negociere, unde ambele parti sunt de acord cu principiul win-win.

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu prea au reactionat nici pana cum la unison. Mai curand chinezii au inteles ca rezervele in dolari vor deveni harite igienica, dar aruncarea lor prea brusc in piata ar fi grabit acest fapt.

    Astfel au trecut la achizitionarea pe sub mana de petrol, metale rare, metale pretioase, companii de exploatare si alte bunuri tangibile. Reducand in acelasi timp achizitia de bonduri americane si scazandu-si astfel expunerea.

    In timpul asta baietii de Washinton le trimiteau delegatii de care radeau pana si studentii atunci cand incercau sa explice cat de sigure sunt finantele americane.

    Well, chinezii s-au cam saturat sa se ascunda sau sa zambeasca politicos atunci cand SUA continua cu bullshitul. Iar americanii simt cum se apropie funia de par. De aceea lupta e tot mai pe fata.

    China vs US de acum e un fel de America vs UK de acum cateva sute de ani. Inca saraci, dar pusi pe munca si luptand pentru iesirea de sub tutela imperiului de facto. Ramane de vazut daca vor reusi acest lucru si daca aceasta eliberare se va resimti si in plan intern printr-o schimbare de regim.

    Interesant este si modul in care media vestica prezinta acum cealalata fata a monedei apropo de o alta inversare de situatii: sistemul asa-zis capitalist si cel asa-zis comunist. "Victoria" US in fata Rusiei in urma cu 20 de ani si modul in care se intoarce acum iar roata... :-)

    RăspundețiȘtergere
  4. $1 million isn't enough anymore

    "A majority of experts now say $1 million is not nearly enough for a truly secure retirement."

    Pai si noi ce facem? Oare cand o sa avem 100 mil. USD nu vor veni iar expertii sa spuna ca... ?!? :))

    RăspundețiȘtergere
  5. Cam belicos titlul articolului totusi ... :)

    RăspundețiȘtergere
  6. MIA: Era vorba de o trimitere la Gérard Klein. Aviz amatorilor de dezvoltari dincolo de "nivelul 1". :-)

    RăspundețiȘtergere
  7. >Era vorba de o trimitere la Gérard Klein.

    Ştiu - şi eu am devorat colecţia Nemira la vremea ei ... :)
    Şi din câte se pare - urmărindu-ţi titlurile articolelor - nu am fost singurul. ;)

    RăspundețiȘtergere
  8. Da amatorii de nivel 0 se acceptă ?
    Chiar dacă nu se accepta, au şi ei păreri.
    Cum este aceea că cel mai tipitc protecţionism este cel de peste Ocean. Am mai zis-o (în calitatea mea de nivel 0).
    China este o civilizaţie veche de 2000 de ani, cel puţin. SUA nu are nici 250 ca lumea. China are 1,5 miliarde de locuitori. Dintre care mulţi cu mult bun simţ.
    Degeaba latră presa occidentală, adevărul nu-i de partea ei.

    RăspundețiȘtergere

Atenție! Comentariile sunt supuse moderării și vor fi vizibile după o perioadă cuprinsă între 1 și 4 ore. Sunt permise doar comentariile care au legătură cu subiectul.
Pentru discuţii mai flexibile folosiţi canalul de Telegram Dan Diaconu(t.me/DanDiaconu)