Seniorii razboiului

 Fără doar şi poate, începe o săptămână deosebit de tensionată şi posibil plină de volatilităţi în pieţele financiare. Ceea ce la început părea a fi o luptă de uzură între China şi SUA şi-a depăşit rapid acest statut ajungând în acest moment la declaraţii şi ameninţări făţişe.

Lupta dintre cei doi giganţi a avut mai multe etape şi seamănă unei crize conjugale. Dacă până acum, sub ameninţarea efectelor crizei, cele două state au acţionat practic la unison văzându-şi interesul, spectrul revenirii economice le-a readus aminte că reprezintă două sisteme politice opuse. Astfel, întâlnirea dintre Obama şi Dalai Lama precum şi spinoasa problemă a Taiwanului au fost extrem de greu digerate de autorităţile comuniste, iar replica pare să fi fost tratamentul coercitiv aplicat Google şi altor câteva companii mari. Cu toate că este vorba de o problemă a unor companii, prefer să cred că şicanele guvernului chinez nu sunt întâmplătoare. Mai mult ca sigur, asaltul asupra Google are pentru autorităţile comuniste şi o valoare simbolică, fiind de fapt o tragere de urechi a SUA.

Americanii nu puteau lăsa lucrurile în acest stadiu şi au trecut la ameninţări făţişe la adresa protecţionismului chinez practicat prin intermediul cursului de schimb al yuan-ului. Dacă până acum comentariile pe această temă erau finalizate cu recomandări discrete de întărire a yuan-ului, în ultima perioadă s-au făcut auzite ameninţări transparente legate de introducerea de taxe vamale penalizatoare. Ceea ce pentru americani s-ar constitui într-o rebalansare a relaţiilor comerciale, la chinezi se poate transforma într-o criză de supraproducţie, şomaj şi, probabil, haos intern. Simţind acest lucru, autorităţile comuniste transmit la rândul lor ameninţări făţişe. Ultima a fost exprimată de ministrului comerţului, Chen Deming, care a afirmat că, în cazul unui război comercial, cei care vor suferi cel mai mult vor fi americanii: "If the United States uses the exchange rate to start a new trade war, China will be hurt. But the American people and U.S. companies will be hurt even more".

Arsenalul care poate fi utilizat de către chinezi este destul de vast: începând cu tratamente din ce în ce mai agresive la nivelul investitorilor americani din China şi până la arma supremă reprezentată de imensele lor rezerve de dolari. Probabil China va începe prin a reduce treptat achiziţia de titluri de trezorerie americane, fenomen observat deja în ultima perioadă. Următoarea mişcare cu efect destabilizator ar putea fi stoparea totala a achiziţiei titlurilor de trezorerie sau, într-un scenariu şi mai agresiv, scoaterea la vânzare a titlurilor americane pe care le deţin. Într-un asemenea caz, haosul pe care l-ar provoca SUA şi dolarului este extrem de greu cuantificabil. La fel de adevărat este că o asemenea mişcare ar echivala cu tăierea crengii pe care stau sau, mai plastic spus, cu un comportament de genul "mor şi eu, dar să te văd mai întâi pe tine murind".

Privind din afară, o asemenea acţiune pare mai degrabă prostească. Un atac frontal asupra SUA ar distruge o mare parte a economiei chineze. Toată lumea ştie că de-a lungul timpului cele două economii au trăit într-o simbioză asumată, iar o mişcare de răzbunare a oricărei părţi echivalează cu "incendierea propriei case". Deocamdată, cât timp lucrurile par încă sub control, scenariul radical anterior descris nu are şanse de materializare. Dar, aşa cum remarcau şi cei de la Financial Times într-un comentariu pe aceeaşi temă, "statele, asemeni investitorilor individuali, nu sunt întotdeauna raţionale".