Maladia secolului

Nu întâmplător persoanele cele mai expuse riscului de COVID sunt obezii. Lucrul care nu se spune este unul mai grav: de fapt obezii în sine au un risc ridicat de deces din orice. Chiar și din senin. Cu un organism suprasolicitat riscurile sunt la tot pasul. Practic un suferind de obezitate poate muri din orice. 

Sunt consternat deoarece observ că suntem într-o plină pandemie de obezitate, iar autoritățile de pretutindeni, în loc să ia măsuri, intră într-o retorică absurdă. Conform ideologiei progresiste, dacă-i spui unui gras că e gras îl discriminezi. Iată mostră de gândire tembelă: ai o problemă cât casa și, în loc s-o rezolvi, construiești un framework ideologic astfel încât „să faci loc” problemei în societate. 

De fapt e posibil ca întregul tembelism pe care-l trăim - incluzând aici progresismul în totalitatea sa - să fie o capcană în care-am picat tocmai din cauza obezității. Instalarea acestei maladii vine cu o schimbare treptată a modului de gândire, cu instalarea incapacității de concentrare și cu acceptarea soluțiilor facile: „de ce să mă ridic dacă pot să stau?”, „de ce să mă abțin dacă mi-e poftă” s.a.m.d. Societatea, în loc să combată problema nu face altceva decât s-o accentueze.

Lockdown-ul mondial a avut ca efect nu rezolvarea situației COVD-ului, ci o explozie a obezității. Se pare că SUA a trecut de 40%. De altfel devine surprinzător cum obezitatea se instalează acolo unde n-a fost niciodată o problemă: în Asia. Malaezia e cea mai obeză țară a Asiei, urmată de Thailanda. Asta înainte de pandemie. După terminarea mascaradei, numărul obezilor a crescut cu o medie de 2% la nivel global. E imens. Astfel, putem spune că avem de-a face nu cu COVID ci cu COVIBESITY(așa începe să fie denumită maladia)!

În loc să se ia măsuri de stopare, se adoptă ori tembela „soluție inclusivă”, ori soluția facilă a operației de micșorare de stomac. Operație care are riscuri asociate extrem de mari despre care nu se vorbește: deficiențe proteice, de vitamine și de minerale(pe termen lung!), litiaza biliară, crize hipoglicemice s.a.m.d. Există o clinică autohtonă care are venituri mense din operații barice făcute persoanelor cu obezitate de grad 1. Și la fel se întâmplă peste tot în lume: o procedură care ar trebui folosită doar în cazurile extreme se generalizează. Mai au să mai facă la supraponderali(dacă nu cumva or fi făcut) pentru ca orice „pisi” incapabilă să renunțe la ceafa de porc să revină rapid „in-shape”.

Cunosc un caz destul de dubios al unei amice care a alunecat treptat în zona obezității. Culmea, în ciuda sfaturilor mele, a recurs la chirurgie barică. Înțeleg că e greu să te abții, că e mult mai ușor să stai tolănit(ă) pe canapea și să mesteci tot felul de mizerii, dar e vorba totuși de viața ta. Ar trebui să te preocupe mai mult! După operație a slăbit într-un timp record - așa cum de altfel se întâmplă de fiecare dată - ajungând la greutatea ideală. Era fericită că a revenit la „forma optimă”. Doar că mai era ceva: în timp ce corpul i-a revenit rapid, creierul i-a rămas cu aceeași judecată pernicioasă. După ce vreo doi ani și-a ținut poftele în frâu, acum mai are puțin și ajunge la „performanțele” de dinainte de operație și se întreabă dacă ar mai putea face încă odată operația. 

Nu vreau să par cinic. Știu că sunt oameni care, din cauza disfuncțiilor hormonale, se îngrașă și „de la aer”. Cunosc. Culmea e că, în cazul acestora, sunt mulți care reușesc să mențină pe linia de plutire prin dietă și sport, conștientizând care le sunt problemele. Ceea ce trebuie să înțelegem este că, în marea majoritate, obezii sunt victime ale propagandei sistemului. Când ești non stop bombardat cu reclame la dulciuri și sucuri cu o cantitate incredibilă de zaharuri, când burgerii suculenți, cârnații și „fripturile magice” îți apar la tot pasul, te apuci să cumperi și să consumi. Mai ales pentru unii dintre noi, care am prins foamea anilor 80, lumea consumeristă de acum e un fel de „Țară a minunilor”. Însă interzicerea reclamelor - așa cum propun progresiștii - nu este o soluție. Diavolul deja e scăpat pe străzi, astfel încât singura variantă rămâne confruntarea directă. 

Trebuie să înțeleagă fiecare unde sunt limitele acceptabile ale corpului. Dacă ești în zona de supraponderabilitate înseamnă că e rău! Nu aștepta să mergi spre obezitate întrucât tot drumul acesta este unul cu întoarcere din ce în ce mai greoaie, până când aceasta devine imposibilă. Nu ți s-a spus până acum și nici nu ți se va spune! Trăiești cu impresia că o dietă rezolvă tot. Aiurea: singura dietă care rezolvă problema e cea pe care o ții toată viața. Nu vorbesc despre aberațiile care sunt grupate în presă sub denumirea de „alimentație sănătoasă”, ci de chestiuni normale, de principii pe care orice doctor de bun simț ți le spune. Dacă ai apucat să stai câțiva ani cu kilogramele în plus, corpul ți se obișnuiește cu noua formă și intervine inerția: degeaba slăbești rapid cu o dietă minune sau cu un tratament spectaculos deoarece corpul caută să revină la forma cu care s-a obișnuit. De aceea întreținerea greutății devine chiar mai grea decât scăderea în greutate.

Poate v-a luat prin surprindere postarea de față, dar, văzând ceea ce se petrece în jurul meu m-am gândit că e cazul să trag semnalul de alarmă. Ne îngrășăm mult prea rapid și mult prea fără sens. Prima dată când am ajuns în SUA am fost șocat de monștrii care se preumblă pe străzi. Însă cel mai mult n-au șocat copiii: diformi, respirând greu, transpirând îngrozitor și mișcându-se ca balenele eșuate. M-a șocat acea sarabandă a grașilor pe care-am văzut-o și, probabil, mult din disprețul pe care-l am pentru America provine din acele imagini incredibile. N-ai cum să fii o țară civilizată dacă-ți bați joc de oamenii tăi într-un asemenea fel! Culmea e că din ce în ce mai des văd prin jurul meu copii diformi. Părinții ăia n-or avea ochi? 

Un copil țipa după înghețată. Era gras de abia se putea mișca, dar urla ca din gură de șarpe întrucât maică-sa nu-i cumpăra. M-am uitat apreciativ la ea. Refuzul era justificat. Doar că, atunci când i-am depășit am auzit-o spunându-i că nu-i mai dă înghețată deoarece și-a mâncat deja porția de ... trei înghețate!!! Era abia ora 14! M-am crucit. Cum naiba să-i mai dai înghețată când îl vezi că abia se mai mișcă din cauza grăsimii?

Adevărata pandemia căreia trebuie să-i facem față este cea de obezitate. Lupta e doar unu la unu. Nu vă gândiți că vă va ajuta cineva. Societatea vă împinge la îngrășare deoarece profită toată lumea: atât producătorii și distribuitorii cât și „prietenii” din „big pharma” sau medicii „dă bine” gata să-ți arunce în față soluția miraculoasă a tăierii stomacului.