Despre comunismul de azi

Toată lumea care-a trăit comunismul a înțeles imediat că ceea ce se petrece peste Ocean este o tranziție către un comunism pur și că Partidul Democrat nu se deosebește cu absolut nimic de PCUS. Occidentalii însă n-au habar despre ce e vorba. Fără experiența înrobitoare a comunismului n-ai cum să-ți dai seama ce se pune la cale. 

Există însă și-n bolnava societate Occidentală oameni care încă mai au conștiința trează și care mai au capacitatea de-a analiza ce li se întâmplă. Doar așa se poate explica obsesia cu care sunt lovite nulitățile cățărate în fruntea conducerii statului american prin intermediul întrebărilor legate de comunism.

Aflat într-o conferință de presă împreună cu Merkel, Biden a declarat în urma unei întrebări că „comunismul este un sistem eșuat” și că nu vede socialismul ca un înlocuitor al său. Cu doar câteva zile în urmă, de o întrebare similară avusese parte și purtătoarea de cuvânt a Casei Albe Jen Psaki din partea unui reporter al Fox News. De fapt, în ceea ce-o privește pe nulitatea care ocupă funcția de purtătoare de vorbe, istoria e puțin mai complicată. De aproximativ o săptămână ea susține că protestele din Cuba sunt cauzate de explozia cazurilor de COVID. După multe amânări și tergiversări ea a utilizat un limbaj similar celui al lui Biden, de criticare a comunismului, semn că au fost introduși în același training de împrospătare a clișeelor verbale. 

Întrebarea simplă este dacă e vreo urmă de sinceritate în noile declarații ale oficialilor de la Casa Albă. Personal consider că nu-i nici vorbă de așa ceva. Indivizii aceia rămân comuniști până-n măduva oaselor, chiar dacă unii dintre ei sunt atât de proști încât nici n-au habar că-s comuniști. Ideologia aceasta e teribil de perversă; își recrutează cu ușurință adepții, iar mințile simple îi cad pradă fără să-și dea seama. 

În fapt, declarațiile de la Washington nu-s decât unele îndreptate împotriva regimului cubanez. Care regim este un comunism învechit. Exact așa cum menșevicii au fost „învechiți” pentru bolșevici sau, dacă vreți, la fel cum troțkiștii au fost „învechiți” pentru Stalin. 

Interesul comunismului mondial la modă acum este acela de a distruge „comunismul învechit” pe care-l vedem în Cuba sau în Venezuela. Și e limpede de ce: comunismul învechit e unul mai distributiv decât cel actual, adică avem de-a face - în termeni comuniști - cu un „deviaționism de stânga”. Comunismul care se implementează în prezent este unul de sorginte corporatistă, perfect compatibil cu fascismul. Așa cum am mai explicat, curentul actual urmărește înlocuirea statului cu corporația și centralizarea proprietății la nivelul corporației. Privit de jos în sus e similar comunismului bolșevic și privit de sus în jos e similar fascismului. Iată așadar o îngemănare perfectă între comunism și fascism(care oricum au fost fețe ale aceleiași monezi)!

Dacă e să privim ceva mai limpede vom constata că nu este absolut nimic anormal în această îngemănare și, mai mult, vom putea înțelege de ce atât cei care se declară „capitaliști” cât și cei care se declară „comuniști” sau „marxiști” sunt mulțumiți cu actuala stare de fapt. Corporatismul este, în viziunea capitaliștilor, dovada existenței liberei inițiative și a menținerii libertății economice, adică a motorului care învârte mașina capitalistă. Marxiștii însă sunt mulțumiți pentru că văd în asta evoluția logică spre comunism. 

Fractura dintre bolșevici și menșevici a apărut atunci când bolșevicii susțineau necesitatea revoluției comuniste în Rusia, pe când menșevicii credeau că ar trebui declanșată prima dată o revoluție burgheză care să le dea acces la locuri în zonele cheie ale puterii pentru ca apoi să treacă treptat spre comunism. 

Privind prin intermediul acestei scheme veți înțelege că „evoluția” proiectată de revoluțiile burgheze este cea pe care o încercau menșevicii. Aia era schema clasică. Faptul că Lenin a forțat „evoluția” și a reușit să ardă etapele ține de o anumită experimentare a istoriei care se mai practică începând cu perioada modernă. Ceea ce însă ar trebui să rețineți este faptul că, urmând „evoluția” - care acum pare logică - nu facem altceva decât să mergem spre același lucru, anume societatea comunistă pură așa cum a fost ea desenată de jigodia Adam Weishaupt. 

De altfel, pentru a înțelege cum decurge „evoluția”, vă aduc în atenție profeția făcută de însuși teoreticianul comunismului, Karl Marx: „Comunismul va apărea în cea mai dezvoltată ţară capitalistă a lumii, în mod paşnic, prin concentrarea la vârf a capitalurilor în transnaţionalele care depăşesc statul, statul devenind un duşman”. Vi se pare cunoscut? De ce se întâmplă toate acestea cu o precizie matematică? Răspunsul e unul facil: pentru că am fost proiectați pe această orbită. Revoluțiile burgheze, având ca vector principal iluminismul, ne-au înscris către distrugerea lumii vechi în favoarea unei iluzorii „lumi noi” care arată extrem de bine în poză, dar e la fel de reală ca Fata Morgana.

Vă întrebați probabil, în condițiile în care constatați cât de puternice sunt forțele care ne conduc spre ceea ce pare a fi inevitabil, dacă mai are vreun sens zbaterea noastră. Oare nu suntem prinși într-o capcană a istoriei? Sunt două răspunsuri aici. Pe de o parte putem spera că o forță va corecta erorile repunând lumea pe făgașul ei normal. Acea forță are capacitatea de a inspira oamenii și de a-i face să redevină puternici în fața forțelor care acum ne par copleșitoare. De cealaltă parte, eu unul cred că prin înțelegerea istoriei putem evita capcanele acesteia. Spre exemplu aici, în România, cunoscând nenorocirile pe care ni le-a adus comunismul, am putea evita facil tentațiile unor cretini de la Washington sau Bruxelles, izolându-ne pur și simplu. Așa cum fac Ungaria sau Polonia. Pentru noi e mult mai ușor deoarece ȘTIM ce-i aia comunism. Pentru cretinii ăia crescuți în puf nu-i absolut nimic clar. Și, de-aceea, poate că uneori e bine ca și ei să aibă parte de „binefacerile” pe care le-au răsturnat peste noi.