Cum se execută un asasinat economic

De ceva vreme se discută o chestiune aparent incredibilă: OMV ar vrea să renunțe la Petrom. Petrom care este realmente găina cu ouă de aur a companiei. Din acest punct de vedere n-ar avea niciun sens. Însă, dacă e să privim lucrurile cu atenție, absolut totul nu doar că are logică, dar e și premeditat de multă vreme.

Informația cu privire la posibila vânzare circulă neoficial de ceva vreme. Iată că, în ziarul austriac Kurier a apărut zvonul conform căruia austriecii s-ar afla într-un stadiu avansat de negociere a vânzării companiei românești către Mubadala Petroleum, al doilea cel mai mare acționar al OMV. Există însă și informații care vorbesc inclusiv despre vânzarea Petrom către ... Romgaz, destinația cea mai preferată în ultima vreme pentru parcarea „investițiilor” incerte. Evident, cu gașca de trădători care conduce destinele României absolut nimic nu e imposibil sau întâmplător.

Motivul pentru care se face această tranzacție pare a fi fost indicat de Rainer Steel, actualul CEO al companiei: dorința de a face tranziția OMV de la o „companie murdară” la una smart, orientată către ... mase plastice și alte produse petrochimice. Și acum totul devine cât se poate de limpede. 

În 2011 OMV a luat decizia închiderii Rafinăriei Arpechim de la Pitești, cu toate că în contractul de privatizare al Petrom era specificată menținerea a două rafinării. Încă de atunci am spus că operațiunea OMV a fost un asasinat economic, efectuat cu ajutorul conducerii de atunci a țării, anume cuplul dement băsescu-boc. În loc să forțeze menținerea OMV în limitele contractului de privatizare, băsescu și boc au dat-o n retorici ieftine de tipul „Năstase e de vină”. Închiderea Arpechim s-a constituit într-un dezastru inclusiv pentru Oltchim care, în scurt timp, a fost împinsă spre faliment. Poate mai țineți minte întreg circul de atunci. Astfel, întreaga industrie petrochimică autohtonă a fost pusă pe butuci, activitățile fiind preluate de ... rafinăria OMV de la Viena. 

Absolut nimic nu justifica închiderea Arpechim însă, cu complicitatea trădătorilor prostovani cocoțați în fruntea țării, totul a fost făcut praf. Încă din 2011 se știa de tranziția către energia verde, astfel încât putem să bănuim că totul a fost premeditat. Iată cum, printr-o privatizare cu cântec - să nu uităm: inițiată tot de băsescu!!! - se aduc prejudicii pe termen lung României. În noul context în care se desfășoară lucrurile la nivel european, rafinarea exclusivă pentru producerea de produse petrochimice este un business care va fi extrem de profitabil. 

Ieșirea OMV din Petrom se produce astfel la momentul oportun întrucât absolut tot ce înseamnă „zonă murdară” va trebui să suporte reglementări stricte și taxe din ce în ce mai cocoșătoare. De asemenea, cu previzibila interzicere a mașinilor cu combustibili fosili din 2035, domeniul extracției și rafinării de combustibili nu mai are decât 14 ani de viață. Iată de ce OMV vrea să iasă de pe acum, după ce a făcut curățenie asigurându-și astfel piața pe termen lung. 

În istorie lupta s-a dat mereu între deștepți și proști, iar - așa cum probabil bănuiți - de fiecare dată au câștigat deștepții. Lăcomia și ticăloșia i-au făcut, pe rând, pe spanioli, portughezi, olandezi, englezi s.a.m.d. să stăpânească alte lumi, profitând de naivitatea băștinașilor. Din păcate iată-ne acum pe noi, ultimii băștinași proști ai istoriei, vânzându-ne perlele și aurul pe sticla grosolan colorată a aderării la UE și NATO, niște iluzii care ne-au sărăcit în numele implementării unei ipotetice democrații și-a unei înșelătoare economii de piață.

Faceți un bilanț al „realizărilor” de la Revoluție până în prezent și veți vedea cât de proști și imbecili am fost. Culmea e că nici măcar acum, în ceasul al doisprezecelea, nu ne trezim, lăsându-ne conduși de imbecili străini de țara asta. Ne lăsăm călcați în picioare de niște marionete hilare care, în mod normal, ar trebui zdrobite în piața publică, ca un un fel de oglindă istorică a ceea ce a fost execuția lui Horia, Cloșca și Crișan. Asta pentru că tot se discută despre Samuel von Brukenthal. Râdeți de proasta aia care i-a urat „la mulți ani”, dar ar trebui să fie un râs amar întrucât acel „la mulți ani” este, în realitate, adresat sclaviei noastre, implementate temeinic cu oameni strâmbi și fără creier, la fel ca acea curcă imbecilă. 

Oare chiar ne place rolul de proști? Oare chiar nu avem puterea să răsturnăm din temelii tot acest regim strâmb care ne-a adus la dezastru? V-o spun sincer: nu mai sunt de acord cu manifestațiile de doi bani de prin piețele publice ale României: relevanța lor este similare celei a petițiilor online, adică zero. e-aia nu mai vine nimeni. Oamenii s-au săturat de circ, vor ceva concret! Nu mai merge așa! Ori ne propunem să răsturnăm tot și să judecăm fără milă criminalii care au asasinat țara asta condamnând-o la sclavie pe termen lung, ori lăsăm naiba tot și ne obișnuim cu statutul nostru de proști. Spun toate acestea pentru a ajunge la urechile prietenilor mei, oameni bine intenționați, dar orbiți de evenimentele momentului: Nu mai merge așa, dragii mei! Ori radicalizăm mișcarea noastră, ori plecăm capul în așteptarea ghilotinei. Altă cale nu mai e! Suntem cu spatele la zidul de execuție, astfel încât am intrat în scenariul „ori noi, ori ei”. Din păcate!