Aripile lui Pegasus

Ați auzit probabil la știri despre spyware-ul Pegasus care, între altele, ar fi spionat jurnaliști și ceva persoane importante. În zona gri e deja deranj mare legat de dezvăluiri, cu toate că e cât se poate de limpede că scurgerile de informații tot de pe acolo sunt. Însă sunt câteva chestiuni pe care poate că ar fi bine să le cunoașteți. Mai ales că acum sepune batista pe țambal pe repede-înainte.

Cu toate că până de curând Marocul nu recunoaștea Israelul, cu toate că nu puteai intra în Maroc dacă aveai viză de Israel pe pașaport, iată că unul dintre clienții importanți ai NSO Group - producătorul spyware-ului Pegasus - sunt tocmai serviciile de securitate marocane. Ciudat, nu? O să mai adaug că între cei cu telefoanele ascultate de către serviciile marocane a fost chiar ... Regele Mohammed al VI-lea al Marocului! Și nu doar el, ci și prim-ministrul Saadeddine Othmani!

Evreii marocani reprezintă a doua mare comunitate din Israel. Foarte puțini evrei au ales să rămână în Maroc după fondarea statului Israel, însă se pare că aceștia au făcut treabă bună în ceea ce privește penetrarea sistemului de securitate al Marocului. Altfel nu-mi pot explica modalitatea în care Marocul, de la un regim absolut anti-israelian a semnat în decembrie anul trecut un memorandum de normalizare a relațiilor cu Israelul. 

Tot serviciul marocan de securitate l-a ascultat li pe prostovanul de Macron. Mă rog, în afară de dovada că serviciile de securitate franceze sunt de un rahat înfiorător, mai avem ceva aici: deja serviciul secret al Marocului pare a avea acces în zone în care nu prea are ce căuta. Mai ales că un alt target de-al aceluiași serviciu de securitate a fost Robert Malley, negociatorul șef al înțelegerii dintre Iran și SUA din perioada lui Obama!!! Nu mă înțelegeți greșit. Poate că respectivul serviciu secret e unul performant, însă, în lumea de azi, nu poți avea acces tehnologic la un nivel atât de înalt decât dacă deții tu tehnologia. Însă tehnologia, după cum bine știm, e deținută de către evrei. Lăsați de-o parte prostia cu „firma care urmărește să-și crească profiturile pe orie cale”. În lumea asta nu merge așa. Credeți, spre exemplu, că NS Group i-ar fi permis ui Erdogan s-o spioneze pe Merkel? Sau pe Biden? Ia gândiți-vă puțin!

În acest context, punând în paralel și ultimele mișcări politice ale Marocului,  îmi devine cât se poate de clar că DGST(serviciul secret marocan) nu prea mai are legătură cu Marocul, acționând mai degrabă ca un proxy pentru alte interese. Altfel, repet, nu înțeleg accesul său în niște zone în care nu prea are ce căuta.    

Înainte de a trece mai departe, vă voi mai spune că metoda preferată de infectare cu Pegasus era printr-un apel ... Whatsapp. Mai țineți minte când vă avertizam că Whatsapp e de fapt un virus și nu un program de comunicație? Nu-mi spuneți că Facebook a acționat în instanță NSO Group. E la fentă!

Mai e o chestie interesantă legată de firmă. În ciuda faptului că cei de la NSO Group neagă ascultarea anumitor personalități, cei care înțeleg cum funcționează treburile pot vedea că firma a cam fost prinsă cu chiloții în vine. Să vă explic de ce. Spyware-ul Pegasus nu e o chestie pe care-o cumperi și-apoi îți spionezi nevasta. E ceva mai complex. NSO Group oferă o întreagă platformă de „spyware as a service”. E ceva similar serviciului de mail în cloud. Așa cum de la Microsoft sau de la Google cumperi spațiu de stocare și întreaga infrastructură care să-ți permită să primești și să trimiți mailuri de pe serverele lor(!), la fel e și cu producătorii Pegasus: cumperi de la ei serviciul de spionaj, iar ei îți pun la dispoziție spyware-ul, însă numai pentru dispozitivele pentru care plătești. Imaginați-vă că eu v-aș pune la dispoziție un serviciu în cloud în care introduceți un număr de telefon și, din momentul acela, dispozitivul e ascultat. Mă rog, nu așa simplist funcționează Pegasus, dar am dat exemplul pentru a se înțelege nu doar că cei de la NSO Group știau pe cine spionează partenerii lor comerciali ci, mai mult, la ei ajungeau datele spionate. Și acum puteți înțelege limpede cam ce sursă de date e NSO Group. Mai mult, trebuie să înțelegeți că guvernul Israelului consideră Pegasus ca armă, iar pentru exportul său e nevoie de OK-ul forțelor de securitate israeliene. Din nou întreb: cum de-au dat OK Marocului?

Până să trecem mai departe o să vă mai dau câteva detalii legate de prețurile pe care le percepe NSO Group pentru serviciile sale de spionaj. Prețul de instalare este de 500 000 $, după care pentru fiecare zece telefoane Android și iPhone se plătește suma de 650 000$, pentru fiecare cinci utilizatori Blackberry câte 500 000$ și câte 300 000$ pentru fiecare cinci utilizatori de Symbian. Acestea sunt prețurile de start. Uilizările ulterioare presupun plata unor taxe de 800 000$ pentru 100 de telefoane, 500 000$ pentru 50 de telefoane și 150 000$ pentru 20 de ținte. În plus, NSO Group mai facturează o taxă de mentenanță de 17% din totalul sumei plătite în fiecare an de utilizare. O căruță de bani!

Probabil vă întrebați cui aparține întreaga coșmelie. Răspunsul care vă vine în minte parcă-l intuiesc: „evreilor!”. Într-adevăr, NSO vine de la Niv, Shalev și Omri, companiile fondatoare. Însă acestea au vândut firma către Francisco Partners, un fond de investiții american specializat în preluarea de companii tehnologice aflate în proces de „aprope-maturizare”. Ei bine, în acest fond, culmea!, nu-i niciun evreu, dar, fără doar și poate, Francisco are conexiuni puternice cu NSA. Scandalul cu spionajul e din acea perioadă. După 2019, Francisco Partners a vândut pentru 1 miliard de dolari compania către fondatorii NSO Group Omri Lavie și Shalev Hulio care, pentru achiziție, s-au aliat cu fondul britanic Novalpina Capitals.

Și-acum să-i luăm pe rând. Shalev Hulio este om de afaceri israelian, fost șef al forțelor armate israeliene. Omri Lavie este, de asemenea, om de afaceri, dar un fost angajat al guvernului israelian. Novalpina Capitals este fondul de investiți al lui Stephen Peel, fost director executiv al ... Goldman Sachs. În ceea ce privește melitarii sau securiștii israelieni rebotezați după pensionare ca oameni de afaceri, n-ar trebui să vă mire. E un modus operandi al Israelului. Aviz amatorilor care încă mai au fluturi în cap în ceea ce privește business-urile de nivel mare și libertatea economică.

Însă altceva e foarte ciudat în ceea ce privește NSO Group. Căutând prin intestinele firmelor care au deținut NSO, observăm că Michael Flynn(da, acel Flynn) a fost consilier în board-ul Francisco Partners Management între 2015 și 2016. Până în decembrie 2016 însă, Michael Flynn a figurat ca  membru al board-ului OSY Technologies SARL, o subsidiară a NSO GROUP din Luxemburg. Ciudat, nu-i așa? 

Deocamdată atât pentru azi. O să vă mai spun niște chestii, dar vă las să digerați. Ceea ce trebuie să știți e că urmează niște dezvăluiri interesante. Vă țin la curent!