Doar o simplă înțelegere

Astăzi aș avea o propunere pentru cei care mă contestă. Pentru cei care nu-s de acord cu ceea ce scriu, cu ceea ce cred, cu ceea ce fac. Mă adresez în primul rând vouă, cei care preferați să fiți surzi, în ciuda faptului că auziți foarte bine, cei care preferați să fiți orbi atunci când vi se spune că ceea ce vedeți limpede e de fapt altceva. Nu vreau acum să comentez atitudinea voastră. Mai mult, voi porni chiar de la presupozițiile voastre, cu toate că le consider aberante. Vom presupune așadar că eu sunt fix cel pe care-l zugrăviți voi atunci când vă referiți la mine: pro rus, înapoiat, medieval, conspiraționist s.a.m.d.

Menționez că, într-o măsură similară, propunerea mea este și pentru aceia care, deși îmi dau dreptate, aleg confortul fotoliului din living, preferând să vadă viața prin banalul ecran de sticlă al televizorului. 

Voi spune că, din punctul meu de vedere, absolut oricine are dreptul să creadă orice despre mine. Absolut oricine are dreptul să-mi spună că greșesc atunci când greșesc sau când crede că greșesc. În momentul de față mă voi referi la un singur subiect: pandemia. Este o presiune teribilă pentru vaccinare, susținută atât de autorități, cât și de cei care s-au vaccinat. În mare, oricine are dreptul să creadă orice. Însă nu trebuie să se treacă peste faptul că oricine e suveran asupra propriului său corp. Știu că voi, contestatarii, modernii, progresiștii, susțineți contrariul. Că, spuneți voi, în cazul de față nu mai sunt stăpân peste propriul meu corp din diverse rațiuni, în mod cât se poate de clar aberante. Așa cum am mai spus, sunt gata să mă izolez în propria-mi casă dacă altfel nu voi găsi o ieșire din aberația care îmi este din ce în ce mai impusă.

Mai mult, sunt gata să vă dau dreptate, să spun că vaccinurile sunt sigure, că sunt singura armă pe care-o avem la dispoziție s.a.m.d. Vreau însă să-mi promiteți un singur lucru pe care-l consider mai mult decât rezonabil. Aș vrea să vă luați angajamentul că atunci când va ieși la iveală marea măgărie legată de tot tărăboiul prin care trecem, nu veți mai fi orbi. Aș vrea ca atunci când veți afla în ce mega-experiment ați fost incluși să stați de partea mea. Aș vrea ca în acel moment în care veți constata că ați fost victime și că efectele adverse sunt mai mult decât grave, să ieșiți singuri și să le faceți ceea ce merită Plăvanului, lui Câțu, Orban, Barna, Voiculescu, Gheorghiță s.a.m.d. Aș vrea să vă văd răzbunându-vă de unii singuri pe această gașcă ineptă care v-a târât în cel mai stupid și mai aberant experiment. Aș vrea să nu dați din umeri și să spuneți sec că „asta e”, ci, din proprie inițiativă, să puneți mâna pe par și să le dați ceea ce merită tuturor jigodiilor care v-au făcut asta.

Vă întreb sincer: aveți puterea de a face asta? Propunerea mea e cât se poate de rațională. Îi pot considera pe oameni bine intenționați până la proba contrarie. Însă, când se dovedește că cel pe care l-am ascultat de fapt a vrut să mă omoare, pedeapsa pe care-o merită mi se pare cât se poate de clară. Ei bine, vă întreb pe voi: veți face ceva atunci când veți afla că toate cele calificate drept „conspirații” au fost fapte cât se poate de reale? Într-un fel asta ar fi diferența dintre statutul de om și cel de râmă.