Fără compromisuri

Încep prigonirile digitale în masă. Din nou Facebook închide orice cont care insistă să aibă o atitudine normală. La fel se petrec lucrurile și cu restul rețelelor sociale mari. De ce se întâmplă asta e simplu: sunt instrumente de programare în  . La fel e și cu youtube. Și, mult mai la fel(sic!) e cu Netflix care a început o spirală dementă a propagandei. O cantitate colosală a lumii digitale e progresistă, alegând anormalitatea în defavoarea firescului.

În fața tăvălugului care se rostogolește peste noi mulți spun că aleg „calea eroică”, anume aceea a rezistenței. Partea proastă e că rezistența pe care o găsesc este una de-a dreptul naivă. Spre exemplu, dacă le sunt șterse conturile de facebook, își fac altele. Care, desigur, le sunt șterse și apoi jocul se reia. E inutil.

Am spus-o de atâtea ori: dacă-mi închid contul de Facebook, nu-mi mai deschid altul. Să fie sănătoși! La fel de limpede am spus că dacă mă vor bloca mă voi răzbuna pe ei. Și așa am făcut. Am refuzat să mai adaug conținut pe acea rețea socială(cu mici excepții justificate). Cine credeți că a pierdut? Eu, în niciun caz. De publicat public acolo câte un semnal, iar cei care mă urmăresc știu bine unde să mă citească. Între timp mi s-a revigorat blogul. Numărul de cititori e în creștere, iar comunitatea care se încheagă e una frumoasă. În ceea ce privește Facebook, e de domeniul trecutului. Și, întrucât „viermele comunicării instant” mă tot încerca după ce am părăsit Facebook, am găsit o soluție mult mai bună la Telegram. Aici, prin intermediul canalului propriu, pot lua legătura live cu cei interesați de ce am eu de spus. Sincer, asta lasă în urmă absolut tot ceea ce ar fi avut de oferit Facebook. 

Ultima redută care mă mai ține legat de lumea „Big Tech” e blogul. Într-adevăr e găzduit pe o platformă aparținând Google, dar până acum n-am avut de suferit din partea cenzurii. Oricum, ca idee, am de gând să-l mut pe o platformă proprie. N-am făcut-o până acum din comoditate și din lipsa timpului, dar de făcut o voi face. Pe moment m-am pus însă la adăpost cu un backup „live”, astfel încât dacă mi se închide șandramaua fără notificare să pot face mutarea rapid și cu consecințe minime.

Ce vreau să spun aici e o chestiune simplă: în ciuda faptului că vocile noastre sunt cenzurate, în ciuda faptului că demenții care au ajuns la butoane încearcă să ne închidă gura, vocea noastră tot se aude. Însă, mai trebuie să rețineți un lucru: folosind platformele lor și încercând să le ocoliți algoritmii nu faceți nimic altceva decât un compromis. Un compromis care ajunge să vă otrăvească. Știu că-mi veți replica spunându-mi că, de fapt, ceea ce faceți e eroic. Aiurea! Eroic e să vă asumați izolarea de ele! Dacă cei care vă urmăresc sunt interesați de voi, atunci vă urmează. Dacă sunt „arondați” paginilor voastre de către algoritmi, atunci nu faceți altceva decât să fiți părtași la un compromis. Și-o să vă explic imediat de ce.

Când un algoritm detectează o anumită orientare a unui individ, îi livrează sugestii care țin de credințele și ideile sale. Aceasta pentru a-l ține captiv. Facebook are nevoie și de cei care-i încalcă standardele. Scoate bani de pe urma lor. De aceea, le livrează în prima fază contacte din zona lor de interes. Astfel omul are impresia că se conectează cu „ai lui”. Însă asta funcționează doar în prima clipă, atunci când i se livrează inclusiv material radical. Cu timpul, articolele care-i apar pe wall sunt din ce în ce mai „corecte politic” astfel încât omul să fie otrăvit mediatic. Pentru unii nu funcționează, însă, pentru cei mai mulți, programarea de acest tip merge. Iată de ce, la un moment dat, Faacebook are nevoie și de „radicali” din zona care îi încalcă „standardele”. Și iată cum, rămânând agățat acolo, ești folosit ca momeală pentru programarea celor mai naivi.

În consecință, vă recomand să nu mai faceți compromisul cu Facebook și cu cei asemenea sa. N-are niciun sens. Nu faceți altceva decât să le hrăniți algoritmii cu textele voastre. V-a dat afară? Adio și-un praz verde. Lăsați-i fără texte până când se vor transforma într-o mlaștină plină de legebetisme și corectitudine politică. E simplu.

În general - și-aici v-o spun din proprie experiență -viața e mai simplă atunci când nu faci niciun compromis. Cu toate că pare greu, cu toate că uneori calea compromisului pare mai simplă, mult mai bine îți va fi dacă vei rămâne pe linia ta. Absolut totul se așază altfel și lumea din jurul tău devine în armonie cu tine. E o iluzie că e greu: fără compromis absolut totul e mai simplu și mai natural.