Revoluția analogică

„Domeniul analogic a fost lăsat în urmă de digital, dar vă spun că nu și-a spus ultimul cuvânt, iar limitele sale, pur și simplu, nu există! Analogicul este o iterație lăsată neterminată din punct de vedere tehnologic și care e preluată de ruși din mers”. Este un citat dintr-un articol de-al meu scris în august, 2024(vezi aici: Din nou despre marea separare tehnologică).

Adevărul este că m-am înșelat. Nu pentru că, în esență, ideea nu este viabilă, ci pentru că intuiția mea referitoare la faptul ca rușii vor face marea rupere tehnologică nu s-a îndeplinit. Când scriam articolul respectiv am văzut colții unor cercetări substanțiale făcute de oamenii de știință ruși în domeniul tehnologiei analogice și credeam că acolo va erupe. De ce n-a erupt? Mi-e greu de înțeles.

Să vă spun o poveste. Eram, undeva prin 2008, în Cipru și mă cam plictiseam pe plajă. Lângă noi erau mai mulți ruși cu care, fără să vrem, am intrat în vorbă. Erau extrem de încrezători deoarece pariaseră pe ... fotografia analogică. Eu le spuneam că fotografia digitală are „cer senin” deoarece senzorii vor fi capabili să mărească la extrem numărul megapixelilor, în timp ce ei îmi spuneau că, la un moment dat, digitalul va face implozie în domeniul fotografiei. Conform celor spuse de ei, reușiseră să „spargă” limita de 8 megapixeli pentru fotografia analogică. Pentru cei care nu știu, o fotografie pe film clasic este echivalentul unei fotografii digitale de 8 megapixeli. Rușii îmi spuneau că aplicațiile militare în special au nevoie de fotografie analogică și ei credeau că, dacă dezvoltă suficient de bine tehnologia de captare, vor avea o piață infinită întrucât, conform aspirațiilor lor, o astfel de tehnologie permite zoom-uri „optice” în interiorul imaginii captate, fără riscul de a exista distorsiunile pe care le cunoaștem din fotografiile digitale. 

Discuția a rămas acolo. Mulți nu au habar că actuala tehnologie de captare a imaginilor este una efectiv rudimentară, iar alternativele sunt teoretizate încă de pe la începutul secolului XX(vezi studiile laureatului Premiului Nobel Gabriel Lippmann). Ceva mai târziu mi-am amintit de rușii de pe plajă atunci când am văzut tentativa celor de la  K|Lens sau produsele de la Lytro sau Raytrix. Când am auzit despre procesorul fotonic dezvoltat la Universitatea din Samara, am înțeles că analogicul este pe cale să explodeze și credeam că, dată fiind amploarea studiilor și nivelul înalt al bazei teoretice rusești, totul se va petrece acolo, mai ales ca efect al necesității țării de a face un pas tehnologic important pentru a trece în noua iterație tehno-industrială. 

Iată însă că știrea vine din cu totul altă parte, mai precis din China. Cercetătorii de la Universitatea din Beijing au publicat un studiu în revista Nature Electronics care efectiv rupe gura târgului deoarece pare că au reușit imposibilul: calculele se fac nu prin artificii cu biți, ci pe propriile circuite fizice ale chip-ului, ceea ce scurtează enorm timpul de procesare. În plus, autorii spun că au reușit să spargă „problema veche de un secol” a preciziei calcului analogic. 

Cei care mai aveți habar de tehnologiile computaționale din trecut știți bine cât de genială era rigla de calcul și cât de rapid puteai să faci calcule cu ea. Problema însă era una de precizie întrucât, atunci când aveai rezultatul între două gradații trebuia să apreciezi „ochiomeric” valoarea, adică să rotunjești la modul grosolan. Pentru a obține o precizie mai mare trebuia să faci o riglă de calcul mai lungă. Recordul în acest domeniu este deținut de Texas Magnum, o riglă de calcul cu o lungime de ... peste 100 metri. Era încă de atunci cât se poate de clar că a merge într-o asemenea direcție e greșit.

Ceea ce au făcut chinezii este de-a dreptul fabulos. În esență, chip-ul lor este o matrice de celule RAM rezistive, iar toate calculele se fac prin intermediul variației rezistenței. Astfel nu mai ai nevoie de cicluri de procesare, de mutat valori în regiștri și apoi în memorie s.a.m.d. Ce înseamnă la modul practic ceea ce au făcut chinezii? Că nebunia calculelor matriciale care scot sufletul din chip-urile actuale a luat sfârșit într-un mod mai mult decât elegant. Calculul se face în același timp pe întreaga matrice!!! Algoritmii analogici sunt capabili să facă astfel de calcule cu o viteză de peste 1000 de ori mai mare decât chip-urile avansate de la Nvidia sau AMD și asta cu un consum energetic de sute de ori mai mic!

Dacă vreți o analogie, direcția în care merge Nvidia și microelectronica occidentală este cumva direcția riglei de calcul Texas Texas Magnum. Și e limpede pentru oricine că nu aceea e direcția coerentă. Pe moment e umflată de supraevaluările generate de tiparnița de dolari, dar realitatea e că s-a ajuns deja prea departe în risipa de bani și energie. N-ai cum să consideri ca fiind viabil un centru de date care are nevoie de o centrală nucleară proprie pentru a-i satisface necesitățile energetice. Pur și simplu, așa ceva e mult prea mult. Însă mașina de iluzii a Americii a lăsat să se creadă că asta e calea, iar fraierii care-au urmat-o vor avea de suferit. 

Ce trebuie să înțelegeți din ceea ce v-am spus? Că tehnologia începe să se fragmenteze, iar succesul va fi al celor care vor înțelege momentul analogicului. Dacă e vorba de o explozie tehnologică, vă spun cât se poate de clar că de acolo va veni. Digitalul a mers prea departe, deja atinge limitele fizice ale materiei. Mai departe nu mai poate face mulți pași acum, exact așa cum Texas Magnum n-a mai putut. Lumea se schimbă!