De ce nu se schimbă nimic în lume?

China a ieșit prost din afacerea Venezuela. La fel și Rusia. Chiar dacă a fost trădare internă, ceea ce e cert este că celor două puteri li s-a tăiat macaroana într-un mod grosolan. Nu mai discutăm despre faptul că întreaga intervenție americană a făcut praf orice normă existentă. Dar nu de la asta ne luăm acum, despre altceva este vorba.

China a pierdut o sursă importantă de petrol. Acum e pe cale s-o piardă pe cea de-a doua, Iranul. Par treziți târziu la realitate. S-au apucat să transporte la greu armament. Avioanele cargo chinezești fac pod aerian în Iran. La fel și rușii, doar că totul pare de o pripeală maximă. Iranul are destule echipamente, nu de ele duce lipsă, ci de asistență de specialitate. Serviciile sale secrete sunt lipsite de know how avansat. Rușii le-au dat cu întârziere echipamente și know how necesar controlării „bombelor sociale” detonate de Israel și SUA. Ceea ce e cert este că dacă pică Iranul, cele două mega-puteri sunt la poarta cimitirului. De ce spun asta? Pentru că SUA a știut întotdeauna să profite la sânge. Rusia era să moară după aventura de la sfârșitul deceniului 8 al secolului trecut. A scăpat ca prin minune, dar pare că nu e conștientă că ceea ce se petrece e un joc pe viață și pe moarte. China, dacă pică, reintră în perioada războaielor opiului. Cine-i de vină?

Când Rusia a fost nevoită - pentru a se salva - să intre în Operațiunea Specială din Ucraina, China i-a declarat prietenia nelimitată. Un gest excepțional din partea lui Xi, dar totul a rămas la nivel simbolic. E adevărat că Rusia a folosit intensiv yuanul, e adevărat că au fost momente critice în care China intervenit, dar de fiecare dată în ultimul moment și având grijă să nu supere SUA. Când Biden a amenințat băncile chinezești cu sancțiuni, instantaneu acestea au întrerupt legăturile cu Rusia. A trebuit construită o bancă rusească în China care să joace rol de buffer și prin intermediul căreia - în scheme extrem de costisitoare - rușii să poată plăti mărfurile de care aveau nevoie, cu yuanii rezultați din exporturile de hidrocarburi.

BRICS a fost un alt joc stupid. Acesta a rămas un forum, în condițiile în care rușilor le ardea buza după declanșarea unei revoluții monetare, prin emiterea unei monede BRICS. Inițial s-a zis că e nevoie de temporizare, după care s-a zis că nu e OK o monedă, ci un framework de schimb multilateral, după care s-a temporizat și cu framework-ul. Din nou China a pus piedică. De ce? Pentru a nu pierde relația cu SUA. 

În istorie există un postulat: ești mare dacă te ridici peste vremurile tale. Din păcate, în ciuda unei performanțe excepționale, Xi nu s-a ridicat peste vremea sa. A trăit permanent cu frica unui război comercial cu SUA și a avut parte de el din plin. Primele decizii ale lui Biden au fost cele de sancționare a produselor chinezești. Și a continuat-o la fel. Sancțiuni tehnologice, sancțiuni comerciale s.a.m.d. Prost să fii, nu aveai cum să nu înțelegi politica agresivă a SUA. Xi n-a vrut s-o priceapă. 

Asta l-a făcut pe Putin să-și caute salvarea. Și a găsit-o în vechile zone de contact. India, Africa și America de Sud. E o poziție dificilă pentru Rusia deoarece, implicată fiind într-un conflict, nu-și poate proiecta puterea. Dar nici categorică nu e. Aici e altă poveste. În mod normal Rusia putea decapita puterea de la Kiev fără probleme. Dar n-a făcut-o și n-o face. De ce? Este, probabil, cea mai mare necunoscută. Indivizii apropiați de zona deciziilor de-acolo spun că e o strategie de a nu-i transforma în legende. Zău? Păi și pentru asta măcelărești peste 2 milioane de oameni? Văd continuu imagini ale cimitirelor ucrainene. E înfiorător. Unele sunt mai mari decât localitățile în proximitatea cărora sunt. Prizonierii care au avut noroc să fie capturați de ruși vorbesc despre munții de cadavre de-ale soldaților ucraineni printre care se desfășoară luptele. Cadavre neridicate pentru că Ucraina nu mai are logistica necesară procesării unui număr atât de mare de morți. Planul Rusiei de a anihila cât mai mult armament occidental și de a se răzbuna pe țările participante prin țintirea mercenarilor a funcționat, dar asta a antrenat uciderea unui număr imens de ucraineni. Cum naiba vor mai susține ei teza fraternității dintre cele două popoare când războiul le-a provocat ucrainenilor un asemenea număr de victime? Dar să nu ne oprim aici, ci să judecăm situația globală logic.

Avem trei puteri militare absolute: SUA, RUSIA, CHINA. Orice simulare militară a unui conflict direct convențional SUA-Rusia, SUA-China arată că SUA cel mult pot remiza. Nu-i glumă, e vorba de simulări făcute de Pentagon. SUA are o teribilă capacitate de a da prima lovitură puternică, dar după asta se blegește, exact ca masculul care suferă de ejaculare precoce. Au demonstrat-o de extrem de multe ori de-a lungul timpului: Vietnam, Coreea, Irak, Afganistan sunt succese urmate de eșecuri răsunătoare. SUA e incapabilă să câștige un război de lungă durată. Dar întotdeauna se bazează pe nehotărârea din tabăra adversă.

La fel și acum. SUA nu atacă frontal, ci lateral. Pretinde că se războiește cu state diverse, nu cu marile puteri. Însă „se nimerește” ca acele state să fie esențiale în securitatea Chinei și Rusiei. E o strategie Anaconda actualizată. Culmea, strategia continuă să le funcționeze în condițiile în care imperiul lor e mort, e irelevant din punct de vedere economic. Mai mult, cu linii roșii clar trasate și pedepsite, SUA ar reintra rapid în propria carapace, dar pentru asta e nevoie de hotărâre.

De ce nu nu dovadă de hotărâre China și Rusia? Pentru că nu vor să fie niciunul direct implicați în prima fază a viitorului Război. Toată lumea vrea să joace rolul Americii din Al Doilea Război Mondial, adică să intre decisiv în luptă pe final și să tragă beneficiile. Însă confundă termenii. SUA nu o să intre în niciun război pentru că nu poate. De aceea, alianța transparentă și trasarea liniilor roșii este singura șansă: linii roșii economice, linii roșii militare. De exemplu, „dacă apare vreun portavion în proximitatea Mării Chinei de Sud îl scufundăm” sau „dacă ridici unilateral tarifele în relația cu noi, blocăm toate exporturile de materiale esențiale” s.a.m.d. Inclusiv Rusia are posibilitatea de a trasa linii roșii în Europa gen „dacă alimentezi mașinăria de război ucraineană, baza X din țara Y va fi evaporată”. Acesta e limbajul pe care-l înțelege orice imperiu la apus. Dacă tu lași un descreierat precum Trump să-și facă de cap, atunci n-ai decât să suporți consecințele. Și asta în condițiile în care psihologia lui Trump este una a unui copil răzgâiat de 5-6 ani. Orice profiler poate confirma ceea ce am scris în analiza psihologică a lui Trump(vezi articolul). 

În ceea ce privește moneda de schimb a BRICS, China a făcut cea mai dezastruoasă acțiune prin frânarea sa. Nu ai cum să frânezi un bolovan care se rostogolește din vârful muntelui, doar te va zdrobi pe tine în rostogolirea sa dacă i te vei opune. Asta a făcut China. În loc să-l lase să se ducă la fund prin stabilirea unui nou framework monetar - atât de necesar în prezent - a crezut că poate controla în beneficiul său căderea SUA. Aiurea!

Mi se pare ciudat în condițiile în care în tradiția chineză există conceptul - pe care sunt sigur că oficialii chinezi îl cunosc - 刑期于无(xíng qī yú wú xíng) adică „scopul pedepselor este anihilarea pedepselor”.  Tâlcul său e unul profund: calea confucianistă constă în educația prin muzică și rituri, iar pedepsele sunt considerate metode auxiliare. În Cartea Documentelor - Consultările Marelui Yu, avem celebrul citat care a dat denumirea conceptului: „În vremea guvernării mele pedepsele au fost date ca să anuleze pedepsele, iar oamenii să se alăture căii celei drepte”. Ceea ce face China acum este de o pasivitate incredibilă: când constați că un golan(SUA) se îndepărtează de „calea cea dreaptă”(frameworkul internațional negociat și respectat de toți ceilalți), a continua pe prima cale este o eroare impardonabilă.

Nu știu de ce tind să pun pe spatele prostiei întreaga situație absolut fără ieșire. Este cât se poate de clar pentru oricine că actuala stare de fapt este una care duce iremediabil spre fundătură. O vedem limpede atât în Europa cât, mai ales, în SUA. A persista în această stare de fapt e o eroare, dar a lăsa-o să te domine este deja prostie. China, Rusia, Africa și Sudul Global reprezintă puteri clare, care pot scrie istorie prin apelul la respectarea regulilor internaționale. Când vorbește despre „ordinea internațională bazată pe reguli”, Occidentul se uită pe sine, obligându-i pe ceilalți să le respecte. Revoluția în ceea ce privește schimbarea de paradigmă și multipolarismul tocmai în asta constă, anume în obligarea TUTUROR să respecte regulile. Și uite-așa ar pica tot ceea ce înseamnă colonialism și arbitrariu în relațiile internaționale. 

Din păcate, ceea ce fac Rusia și China reprezintă un comportament absurd, care le împinge sub vremuri, adică la același nivel la care acționează SUA. Iar asta condamnă pe toată lumea la beznă.