O criză atipică la orizont

Există mai multe moduri de cădere economică. Noi suntem obișnuiți cu modalitatea clasică, în care excesul este „topit” într-o cădere bruscă a burselor sau a piețelor care au făcut posibil excesul. În mod normal așa se reglează excesul, dar este un mic secret aici pe care-l vom înțelege imediat deoarece totul depinde de „nenea cu cheia” care deschide sau nu conducta. Exact despre asta e vorba!

Am vorbit de multe ori despre aprecierile nejustificate ale acțiunilor americane. Chestiunea e cât se poate de simplă: raportate la valoarea banului din momentul creșterii, absolut toate aprecierile au fost, pur și simplu, o pompă. Dacă mă credeți subiectiv, hai să ne uităm dintr-o altă perspectivă. Indicele S&P standard a avut o creștere de aproximativ 110% în ultimii cinci ani, ceea ce înseamnă că piața a crescut cu peste 2-0% pe an. Dacă însă eliminăm acțiunile tehnologice din componența S&P, ne rezultă o creștere de doar 55% în cinci ani, adică pe undeva pe la 11% pe an. Diferența e bula speculativă.

Însă există o chichiță. Artizanii sistemului nu acceptă rezolvarea excesului în modul clasic, adică prin lăsarea piețelor să cadă. Trump și ciracii săi exclud o astfel de posibilitate deoarece s-ar constitui într-un dezastru la midterm. Urmează schimbarea lui Powell cu un idiot util de-al lui Trump. Nu m-ar mira să-l pună pe cretinul de Bessent! Dar asta puțin contează întrucât scenariul deja e declanșat. Luptele de culise l-au blocat pe Powell care și-așa a mers cu frâna de mână trasă, intensificând scenariul doi, cel pe care nu l-am mai văzut până acum desfășurându-se la o asemenea magnitudine. Dar să nu sărim etapele.

Finalul anului trecut și începutul acestui an au cunoscut creșteri semnificative ale cotațiilor metalelor. Sunt evoluții exponențiale, cum rar ne-a fost dat să vedem! Unii analiști vorbesc despre posibilitatea unei pompe care să acționeze la fel cum a acționat în cazul acțiunilor tehnologice. OK, nu neg, dar întreg sistemul economic este compus dintr-o multitudine de vase comunicante care funcționează așa cum știm, respectând întrutotul fizica. În condițiile în care ai de-a face cu atâtea pompe, inițial te aștepți la o corecție de magnitudine mare, dar când vezi că încă mai există lichid de pompat începi să înțelegi că poate totul e ca efect al excesului de lichid, ceea ce înseamnă că urmează să se egalizeze prin creșteri generalizate. Ei bine, asta înseamnă o criză atipică în toată regula. 

Aprecierea drastică a metalelor declanșează un ciclu pe care l-am mai văzut, dar nu la o asemenea scară. Poate că nu există justificare în ceea ce privește cererea, dar privind prin prisma forțărilor Administrației SUA pentru scăderea dobânzii, nu trebuie să vă mai demonstrez starea de neîncredere accelerată. Inclusiv mutarea biroului de tranzacționare pentru metale al JP Morgan în Singapore sugerează o lipsă de încredere chiar mai mare: atât în dolar cât în întreaga piață a metalelor prețioase în dolar, ca și a celei de tranzacționare de hârtii zise cu acoperire.

În ciclul început, următorul pas logic este cel de creștere a prețului energiei. Da, pentru noi ar fi o nenorocire întrucât deja populația este terminată. Dar aprecierea metalelor este urmată, indubitabil, de cea a creșterii prețului la energie. Aici simt nevoia să mai fac o paranteză pentru a se înțelege fenomenul. Ianuarie 2026 a consemnat un nivel record al raportului Gold-to-Oil(vezi graficul care ilustrează acest articol). Indicatorul menționat ne spune că raportul dintre „refugiul financiar” și „motorul industrial" este complet dezechilibrat. Lumea fuge în metale pentru că nu are încredere în industrie. Graficul pe care l-am atașat este unul care conține doar două recorduri anterioare: 1973(mai e și cel din 1979, dar în consider încadrat în cel din 1973), 2008 și cel prezent. Există însă unul semnificativ pe care nu l-am scos deoarece n-am găsit un grafic istoric relevant, anume cel din 1929. În 1929, ca efect al supraproducției din Texas), petrolul a ajuns la prețuri derizorii, dar după criză dolarul s-a devalorizat. În 1973 petrolul a crescut, iar dolarul și-a pierdut 50% din puterea de cumpărare internă(până în 1979, măsurată prin CPI). În 2008, petrolul a avut o scădere de 77%, până la 33$ pe baril. QE-ul american a dus la o devalorizare a monedei cu 22%, care însă a rămas într-un deficit de recuperat nerezolvat până în prezent. Înțelegeți situația? Indiferent de cum a evoluat petrolul, constanta acestor situații a fost devalorizarea dolarului. Și la fel va fi inclusiv acum. 

Așadar, aprecierea metalelor conduce la creșterea generalizată a prețului energiei, după care creșterile apar în întreaga economie. Cel mai pregnant însă sunt lovite alimentele întrucât de la bob până la produsul final se trece prin procese succesive, intens energetice, astfel încât prețul crește exponențial. Iar când alimentele au început să crească, abia atunci înțelegem pe pielea noastră „scenariul Mugabe”.

Înainte de a pune punct vă voi mai arăta un grafic interesant, anume cel al evoluției „Dow-to-Gold”(raportul dintre indicele Dow Jones și aur). Este mult mai sugestiv deoarece aici se vede clar încheierea unui ciclu de 45 de ani(1980 - 2025). Precedentul ciclu a fost cel din 1933 până în 1978. Închiderea ciclurilor Dow-to-Gold(punctele în care indicele Dow Jones și prețul aurului ajung la o paritate sau la valori foarte apropiate, cum a fost raportul de ~2:1 în 1933 și 1:1 în 1980) marchează sfârșitul unor ere economice și începutul unor noi ordini mondiale. În 1933 am avut ascensiunea Americii, în 1978 am avut trecerea de la inflație și criză la era de aur a financiarizării. Sunt modelele despre care v-am mai vorbit în trecut astfel încât nu mai insist acum.

Ce urmează? Asta e întrebarea de un milion de ... uncii de aur, barili de petrol, tone de argint sau ce vreți voi, dar nu dolari! Iar fiecare trebuie să înțeleagă din ceea ce am spus fix ceea ce e necesar să înțeleagă. Lumea curge!

P.S. Mă bat la cap toți idioții care-mi reproșează că scriu articole prea lungi. Da, au dreptate: nu scriu pentru retardați, ci pentru cei care vor să înțeleagă fenomenul prezentat de la A la Z. Astfel încât le recomand retardaților să nu se mai obosească să scrie, oricum fac un efort imens. Evitați-mă! E mai simplu și pentru mine și pentru voi!