Iranul aproape de confruntarea finală

Din nou acele indicatoarelor geopolitice încep să atingă maximele în ceea ce privește Iranul. Ajungerea portavionului Abraham Lincoln în Orientul Mijlociu face ca ipoteza unui atac american să revină în forță pe masa de joc. Este cât se poate de clar că Israelul nu a slăbit acțiunile de destabilizare împotriva regimului iranian, astfel încât devine certă posibilitatea unui atac. 

Nu este însă deloc clară natura unui astfel de atac. Va fi unul inițial aerian de paralizare, urmat de cel cu bombardierele strategice, așa cum a fost primul atac israelo-american sau va fi unul de tip „răpește liderii” așa cum a fost cel din Venezuela? Încă nu este clar modul în care se va desfășura conflictul, dar ceea ce cred că le este clar tuturor este că în continuare există determinare. 

Situația din zonă este destul de complexă. Pentru prima dată Arabia Saudită se opune conflictului. De asemenea, Turcia este situată - prin tratatele pe care le are cu Iranul - în zona de neagresiune. Aliații oficiali ai SUA în operațiunea împotriva Iranului sunt Iordania, Emiratele Arabe Unite și Qatar. Și Israelul, desigur!

În cazul în care va fi un atac la scară, probabil că se va utiliza o strategie similară celei anterioare, de atacuri în valuri. Dacă la primul atac Israelul a acționat singur, bazându-se pe anihilarea antiaerienei de la sol, de data aceasta vom vedea un atac multi-vectorial dinspre sud(portavionuil Abraham Lincoln), est(EAU, Qatar, atac împotriva Insulei Kharg) și nord(Israel, Iordania, atac probabil direcționat strict către Teheran). 

Care sunt obiectivele strategice? Insula Kharg, care e cel mai important terminal petrolier al Iranului(menționată anterior), Terminalul Jask - noua poartă strategică a Iranului în afara Strâmtorii Hormuz, rafinăriile de la Bandar Abbas și Abadan - esențiale pentru consumul intern de combustibil. Distrugerea acestor obiective ar putea avea ca efect amplificarea revoltelor interne din cauza penuriei energetice. 

Fără doar și poate, între ținte vor fi și Natanz și Fordow(centrele de îmbogățire a uraniului) și centrul de tehnologie nucleară de la Isfahan. Dar acestea, probabil, vor fi atacate în cel de-al doilea val întrucât primordială pentru SUA va fi anularea capacității de ripostă, prin atacarea bazelor de rachete balistice și de drone, a antiaerienei, bazele marine ale IRGC, centrele de comendă și comunicații. E extrem de mult, iar în cazul în care se declanșează „războiul total” - promis de regimul de la Teheran - nu văd pe nimeni ieșind bine din situația asta.

Ceea ce vreau să spun este că ipoteza atacului total și final asupra Iranului mi se pare extrem de complexă, cu prea multe necunoscute. Iranul nu e insignifiant teritorial și nici măcar nu e o societate pe atât de dezagregată pe cât ar vrea dușmanii săi să o arate. Astfel încât, întreaga nebunie mi se pare irealizabilă. Poate că nu judec eu corect, nu e exclus.

Personal însă nu cred că cineva normal la cap ar lua un astfel de scenariu în considerare. Mai ales în condițiile în care Iranul probabil gândește soluții creative care nu atacă - obligatoriu - Israelul și nici locurile unde se așteaptă SUA să meargă bombele. Oare au acoperit toate situațiile? Eu nu cred! Există un scenariu neluat în seamă de nimeni și care ar face prăpăd. Nici măcar nu-l pronunț, dar credeți-mă că există! Și e teribil de surprinzător. Doar că pentru noi toți ar fi un dezastru!

Din punctul meu de vedere, tentativa de a ataca frontal Iranul mi se pare una teribil de riscantă. Astfel încât mă gândesc la varianta 2: au în vedere SUA un scenariu precum cel din Venezuela? Și aici e greu de raționat. Pe cine să răpești? Pe ayatollah? Ayatollahul e un factor final, nu esențial al puterii iraniene. Vreau să spun că nu el este puterea, La fel cum nici președintele Iranului nu este puterea și nici șeful IRGC. Aici e problema cu Iranul. Nu e ca Venezuela, o națiune stratificată piramidal. Din contră, puterea este cumva difuză, ajungând până în straturile cele mai de jos. 

Mă gândesc că singura posibilitate pentru scenariul 2 ar fi cea a găsirii unui larg segment din interior care să trădeze. Dar care ar putea fi aceasta? Teoretic dacă IRGC-ul ar trăda, puterea de la Teheran ar avea o mare problemă. Dar e capabil IRGC-ul să trădeze? Aici e o altă întrebare întrucât, dacă ar trăda, pentru ce-ar face-o? În orice scenariu post-război, IRGC-ul e prima forță care ar trebui anihilată întrucât e prea puternică. S-ar găsi trădători în interior care, pentru a-și salva la modul ipotetic pielea, să riște atât de mult? Nu știu, nu mă pronunț.

Ceea ce fac este însă să urmăresc cu extrem de mult interes ceea ce urmează să se întâmple în Iran. De-aici poate veni ori căderea SUA, ori căderea Chinei și a Rusiei. E o ecuație complexă care se joacă în mii de moduri, dar care ne va dezvălui, cu siguranță, ceea ce urmează să se petreacă în următorii 50 de ani.

P.S. Pentru orice eventualitate, cei din Dubai ar trebui să se gândească să o șteargă rapid de-acolo! Nu prea mai e timp, iar riscurile sunt imense.