Dedolarizarea - de la slogan la realitate

Saltul cotațiilor metalelor, dincolo de „actualizarea valorii”, sugerează mai mult ca oricând faptul că dedolarizarea nu mai este un slogan fluturat de adversarii SUA, ci chiar o realitate. Politica lui Trump, aceea de a face SUA mare din nou , cred că accelerează micșorarea sa, prin pierderea rolului primar al dolarului. Trăim momentul în care ceea ce se întâmpla în subteran se vede deja la suprafață, fiind unul cât se poate de disperat pentru cei care credeau că dolarul va rămâne fixat pentru totdeauna ca monedă de rezervă.

2026 ne aduce în față o statistică devastatoare pentru dolar: cotația sa în rezervele globale se află la un minim istoric al ultimilor 30 de ani. Aceasta este dublată de creșterea accentuată a rezervelor în aur care acum reprezintă cea mai mare rezervă după dolar, depășind euro. Și-aici e o mișcare interesantă întrucât euro este văzut ca o „monedă pui” a dolarului, iar băncile centrale renunță într-o proporție mai mare la monedele fake. Tendința însă este cea care se vede cu ochiul liber.

Începând cu 2022, dedolarizarea a trecut de la stadiul de "discuție geopolitică" la cel de "acțiune structurală". Într-adevăr, fenomenul nu se vedea de la firul ierbii, dar mișcările erau vizibile în ceea ce privește determinarea Băncilor Centrale în direcția diversificării și a reducerii dependenței de dolar. Datele FMI arată o scădere constantă a ponderii dolarului în rezervele valutare oficiale. Astfel, între 2022 și 2026, rezervele în dolari s-au redus de la 65.3% la 54%, timp în care rezervele în aur au sărit de la 13% la 25%. Iar aici vorbim de cifre oficiale întrucât dacă punem în balanță modul obscur prin care multe state achiziționează aur „pentru orice eventualitate” s-ar putea să ajungem la altă concluzie! Și-abia acum vedem cum după 2022, multilateralizarea sistemului de rezerve internaționale este condusă în primul rând de aur, nu de monede alternative precum yuanul sau euro, care au înregistrat scăderi ponderale în 2025.

Doar că, în ceea ce privește China, avem de-a face cu o teribilă strategie pusă în scenă: în loc să joace rolul uzurpatorului dolarului, China joacă de partea aurului. Iar strategia sa este una de-a dreptul genială întrucât, printr-o asemenea strategie își asigură un autocontrol care să o ferească de excese similare celor ale americanilor și care, chiar dacă ar accelera pe termen scurt dominanța Chinei, pe termen lung reprezintă începutul sfârșitului. Iar China întotdeauna judecă pe termen lung!  

Când în 2022 spuneam că transformarea banului în armă - impusă de ramolitul Biden împotriva Rusiei -va avea consecințe iremediabile asupra dolarului, tefeleii cretini îmi râdeau în față spunându-mi că „gata, Rusia va fi ștearsă de pe fața pământului”. Ce s-a întâmplat? Rusia a devenit pionier și studiu de caz în ceea ce privește dedolarizarea. De asemenea, văzând acțiunile financiare agresive ale Occidentului - care nu s-au întâlnit nici în timpul războaielor - atât factorii de decizie cât și Băncile Centrale au ridicat profilul de risc al dolarului și euro, înlocuindu-le treptat. În cazul Rusiei a fost de-a dreptul șocantă rata de înlocuire: în doar 18 luni (2022-2024), ponderea dolarului în rezervele rusești a scăzut de la 41,5% la 13%. În prezent dolarul este insignifiant în structura rezervelor rusești, motiv pentru care se și depreciază față de rublă. Fără cerere, fără o piață care să formeze prețul, valuta americană e aproape similară în Rusia oricărei valute exotice. 

În ianuarie 2026 constatăm că rezervele de aur ale Rusiei au o pondere în rezervele totale de 43,3%(cel mai înalt nivel din 1995), ei deținând aproximativ 2 500 de tone(locul 5 mondial). Comerțul cu țările BRICS se desfășoară în monede naționale într-o proporție de peste 90%. Sistemul de Transfer al Mesajelor Financiare(SPFS) al Băncii Centrale a Rusiei procesează acum 8-12% din tranzacțiile interne și funcționează ca backbone pentru comerțul internațional fără dolar. Tot studiind relațiile economice ale Rusiei, nu avem cum să nu remarcăm mecanismul yuan-gold: Rusia acceptă yuanul chinezesc pentru plata hidrocarburilor sale, cu garanția convertibilității în aur prin Shanghai Gold Exchange International(SGEI). Acest template a fost extins către Arabia Saudită și alți parteneri. 

Destul de târziu față de momentul în care ar fi trebuit să apară, a fost lansat Proiectul „Unit”. La 31 octombrie 2025, BRICS+(care are 10 membri) a lansat unitatea de decontare ancorată în aur. „Unit” este compus din  40% aur fizic și 60% un coș de monede al membrilor (real, yuan, rupie, rublă, rand), câte 12% fiecare . Ca și funcționalitate, Unit funcționează pe blockchain(distribuit, nu centralizat) și nu înlocuiește monedele naționale, servind doar ca instrument neutru de decontare. Aurul este stocat în lingouri de 1kg, livrabil într-un mod transparent. JP Morgan a caracterizat Unit ca fiind "cea mai dezvoltată propunere de dedolarizare din zona tranzacțiilor transfrontaliere". Proiectul transformă aurul dintr-un activ de rezervă pasiv într-un activ de tranzacție activ, reintroducând metalul în circulația monetară internațională.

E de remarcat inclusiv poziția membrilor în ceea ce privește aurul. China, Rusia și India au în total peste 6 000 tone de aur în rezerve certificate, iar China și Rusia controlează în total peste 50% din producția globală de aur!

Faptul că se petrece ceva cu aurul și că nu este doar o bulă speculativă este dat de comportamentul său care „nu mai răspunde la stimuli”. Tradițional, aurul avea o corelație inversă cu randamentele reale ale obligațiunilor Trezoreriei SUA. Începând cu 2025, această corelație s-a rupt. Astfel, acum cotația aurului este condusă structural de cererea de dedolarizare, dar și de achizițiile băncilor centrale și temerile justificate privind deprecierea accentuată a dolarului. În special în ceea ce privește ultimul element trebuie să înțelegem noua aventură a lui Trump: în condițiile în care tămbălăul cu tarifele vamale s-a dovedit a fi doar circ ieftin, strategia simplificată de la Casa Albă este cea de imitare a Chinei din perioada sa de creștere, anume devalorizarea monedei proprii pentru a face exporturile americane mai ieftine. Asta merge când ești în ascensiune și când moneda e strict internă, dar când pe moneda ta se bazează întreg globul, e o problemă majoră!

Dincolo de Unit trebuie să amintesc aici și proiectul mBridge. Acesta este un proiect revoluționar de infrastructură financiară(controlat de băncile centrale din China, Thailanda, Hong Kong, EAU și recent Arabia Saudită) care permite decontarea plăților transfrontaliere directe folosind monede digitale ale băncilor centrale. Spre deosebire de sistemul actual(SWIFT), unde banii trec prin mai multe bănci corespondente într-un proces lent și scump, caracteristic unei societăți neinformatizate, mBridge permite transferul instantaneu și direct între băncile comerciale participante. Decontarea se face non stop, reducând comisioanele bancare și riscurile legate de variația cursului valutar în timpul procesării. Nu întâmplător, mBridge este considerat cel mai avansat sistem care ar putea oferi o alternativă reală la hegemonia dolarului, permițând țărilor să facă comerț internațional fără a depinde de sistemul financiar american. .

De altfel, tranzacțiile prin mBridge efectiv au explodat. De la 164 de tranzacții totalizând 22 milioane dolari în întreg anul 2022, s-a ajuns ca în noiembrie 2025 să avem 1200 de tranzacții cu un volum de peste 7.5 miliarde $. Poate părea puțin, dar trebuie înțeles contextul: platforma mBridge abia ce a trecut de la faza de testare pilot la cea de „Minimum Viable Product”(MVP) extins. Faptul că o tranzacție care prin SWIFT se făcea în 2-3 zile în mBridge se desfășoară în sub 10 secunde spune extrem de multe! Și, da asemenea, nu e de mirare că BIS caută să impună propriul sistem de schimb, Project Agorá, în locul mBridge!

Iată-ne ajunși la momentul tragerii concluziilor. Ce urmează să se întâmple? Așa cum am spus, dedolarizarea nu mai este un slogan ci o realitate. De aceea, din punctul meu de vedere, avem doar două scenarii: cel în care dedolarizarea continuă într-un ritm moderat și cel în care continuă accelerat. Scenariul moderat presupune o continuare a erodării rezervelor în dolari într-un ritm de 1-2% pe an, în timp ce ponderea aurului în rezerve va urca spre 35% până în 2030. În acest scenariu previziunile Goldman Sachs și Bank of America vorbesc despre un preț al aurului situat între  5 200 și 6 000 USD/uncie. 

Ipoteza scenariului accelerat - căreia eu îi dau o șansă mult mai mare decât analiștii marilor bănci de investiții - presupune colapsul sistemic al încrederii în dolar ca urmare a unei crize a datoriei SUA(care mie mi se pare mai mult decât previzibilă), dublat de ascensiunea unei alternative de plată directă, gen Unit sau mBridge. Că suntem în acest scenariu vom ști dacă prețul aurului se va învârti între 8 000 și 10 000 USD/uncie. 

Ceea ce e cert este că ne aflăm la intersecția unei masive schimbări de paradigmă monetară comparabilă cu sfârșitul Bretton Woods din 1971, dar aflată într-o desfășurare accelerată și într-un context multipolar. Metalele prețioase nu doar că reflectă această tranziție, ci devin instrumentul ei principal, transformându-se din "barbari relicvă"(așa cum erau numite de Ben Bernanke) în pilonul noului ordin financiar emergent.