BRI și apusul SUA

Conform unei note Goldman, China nu și-a mai reînnoit certificatele de trezorerie cu scadența de 10 ani, preferând încasarea banilor. Este o mișcare pe care am semnalat-o de mai mult timp, în care China renunță treptat la deținerea de datorie americană. Mișcarea este una cât se poate de dură deoarece, dat fiind necesarul tot mai mare de bani, SUA trebuie să inventeze cumpărători. Iar ultimii cumpărători inventați sunt ... amărâții de englezi. 

Orientul în flăcări și lumina răsăritului

În timp ce-n Orientul Mijlociu am avut parte de cel mai mizerabil eveniment, în China Forumul BRI arată o altă lume, orientată către cooperare și pace. Iar aici nu avem de-a face cu vreun slogan infect, ci de o inițiativă de dezvoltare multi-regională care încearcă să înlocuiască sunetul ascuțit al armelor cu tactul proceselor industriale, al dezvoltării infrastructurii și, în general, al unei noi abordări a cooperării dintre țări. O să tratez pentru început ceea ce de întâmplă în Israel pentru ca mai apoi să tragem concluziile care se impun.

De ce acel patron nesimțit are dreptate și tu nu?

S-o încep abrupt. E un moment în dezvoltarea oricărei afaceri când începi să simți greutatea pe umeri. Pentru mine a fost după ce am depășit 50 de angajați. Ești suficient de încrezător în viabilitatea ideii/ideilor tale, dar business-ul se complică și, în ciuda faptului că tu crezi că îl conduci, în realitate e un haos. De obicei nu sunt puse la punct procedurile interne, nu creezi o structură organizațională eficientă, multe chestii încă se fac pe genunchi, dar treaba merge și te menții motivat. Iar tu ești în continuare „omul orchestră”, cel care știe fiecare ungher, care e întrebat de „cum se face aia” de la portar la cel mai specializat angajat.

Vremea ticăloșilor

Există o jigodie care se auto-intitulează „economist liberal”. Ca orice javră a sistemului, are blog ținut de New York Times, iar opiniile sale sunt larg preluate de media americană. Și, de asemenea, ca orice jigodie, se dă în spate când trebuie să răspundă pentru faptele sale. 

Moartea post-adevărului

În timp ce Israelul se pregătește să intre în Gaza, numeroși oameni atrag atenția asupra faptului că cerbicia în a-și impune punctul de vedere se poate termina extrem de prost. Observăm că SUA trimite în disperare echipe de suport într-un ultim efort de a-și proiecta puterea. Însă există un element care le dă tuturor fiori reci pe șira spinării: pierderea narativului.

Sărăcia - manual de utilizare și curs de evadare

A fi sărac e pagubă, e boală, e nenorocire! Asta spun cei mai mulți. Și tremură în timp ce-o spun, de frica să nu cumva să fie prinși de flagelul său nefast. „Bine că nu suntem săraci” - spun cu mândrie părinții care le pot asigura odraslelor ceva mai mult decât au avut ei parte. „Am scăpat de sărăcie” - spune cu ușurare-n suflet cel care știe cum se culca flămând, cu lacrimi în ochi. Sărăcia e un flagel, o teamă, o predestinare. E frica de foame, de boală, de căderea iremediabilă. 

UE cere cenzura fără să știe ce anume trebuie cenzurat

Mă uit cu stupoare la schimbul de mesaje dintre Thierry Breton - comisar european pentru piața internă -  și Elon Musk, proprietarul rețelei sociale X. Într-o scrisoare de o pagină, tiripliciul european îl trage pe Musk de urechi cerându-i să nu mai disemineze fake-news-uri prin rețeaua sa. Totul e legat, desigur, de evenimentele din Israel.