Sărăcia - manual de utilizare și curs de evadare

A fi sărac e pagubă, e boală, e nenorocire! Asta spun cei mai mulți. Și tremură în timp ce-o spun, de frica să nu cumva să fie prinși de flagelul său nefast. „Bine că nu suntem săraci” - spun cu mândrie părinții care le pot asigura odraslelor ceva mai mult decât au avut ei parte. „Am scăpat de sărăcie” - spune cu ușurare-n suflet cel care știe cum se culca flămând, cu lacrimi în ochi. Sărăcia e un flagel, o teamă, o predestinare. E frica de foame, de boală, de căderea iremediabilă. 

Te-ai născut sărac. Ce faci? Culmea, nu e cel mai tragic destin. Frustrarea cea mai mare e a celor care s-au trezit săraci după ce o parte din viață au huzurit-o. Orbul din naștere nu știe cum e să vezi, în timp ce cel care-a orbit e disperat de nenorocirea care l-a lovit. La fel e și cu sărăcia. 

Dar de ce stau eu s-o explic? Cei care-o experimentează o știu mai bine. Ceilalți o știu și ei, doar asta e teama cea mai mare pe care-o au. Atunci unde mă situez eu? Nicăieri. Par a ateriza fix aiurea în decor, vorbind precum „proasta-n târg”. De ce-am început articolul ăsta? Ei bine, pentru a vă spune ceea ce nu știți(sau ceea ce știți, dar nu conștientizați). Chiar dacă aveți impresia că știți în detaliu absolut tot despre sărăcie, în realitate nu știți nimic. Să o luăm pe rând.

În primul rând, de cele mai multe ori sărăcia nu e o nenorocire. Adică nu e o stare în care ai intrat fără drept de apel. Te-ai născut sărac sau ai devenit sărac sunt stări ale unei anumite perioade. Nu înseamnă că rămâi acolo. De sărăcie se poate scăpa, dar cu o singură condiție: să vrei. Știu, în acest moment o să pufăi nervos sau nervoasă: „Iar bate ăsta câmpii? Auzi nebunie, ca să scapi de sărăcie trebuie să vrei. Păi cine vrea să fie sărac pe lumea asta? A luat-o razna rău!”. Evident, n-ai dreptate, iar atitudinea asta îmi sugerează că dacă vreodată vei fi lovit de sărăcie, ai toate șansele să rămâi blocat în ea. Citește cu atenție ceea ce spun în continuare deoarece, cel mai probabil, te va ajuta la un moment dat!

Nu, nu am bagheta magica, dar ȘTIU exact care-i problema. Culmea, o știi și tu, dar ți-o spun ca să înțelegi că nu e totul „să știi”. Urmărește-mă cu atenție! Cei care vor să iasă din sărăcie, dar nu pot, în cele mai multe cazuri NU VOR să iasă din sărăcie. Adică, inconștient, ei se auto-sabotează. Prima greșeală pe care-o fac este aceea de a nu deschide ochii. Cea de-a doua greșeală, de-a dreptul devastatoare, este să creadă că-și pot îmbunătăți situația brusc. Cea de-a treia greșeală este deviată din a doua: acești oameni ajung să creadă că ieșirea din belea nu poate fi făcută decât printr-o minune. Ba câștigi la loto, ba primești o moștenire surpriză, ba găsești o comoară. Ce-a de-a patra greșeală e deviată din celelalte la un loc: acești oameni, disperați că nu li se îndeplinesc „dorințele secrete” de a evada din sărăcie, ajung pe mâna patimilor, a viciilor. Alcoolul, drogurile și tot spectrul de dependențe se înghesuie în a-i băga și mai adânc în dezastru. Sunt patru greșeli esențiale! Desigur, în realitate sunt mult mai multe, dar acestea sunt principalele greșeli pe care le face fiecare sărac. Greșeli care-i fac să se afunde și mai adânc în sărăcie. Greșeli care, de fapt, îi fac SĂ NU VREA să scape de sărăcie!

Și-acum, dacă am văzut cum e situația, hai să înțelegem cum se poate scăpa de-aici. Totul începe de la a vrea să scapi. O repet obsesiv deoarece, desigur, fiecare vrea să scape, dar o vrei cu adevărat atunci când și faci ceva pentru a scăpa. Ce înseamnă concret să faci ceva? Hai să luăm un caz concret. N-ai de niciunele. Abia îți duci viața de la o zi la alta. Vrei să scapi, dar ce trebuie să faci concret?

În primul rând, trebuie să înțelegi că te situezi pe fundul găleții. Așadar, trebuie să te ridici. OK, cu ce te ocupi în prezent? Ești plătit la potențialul maxim? Dacă asta e tot ceea ce poți câștiga din meseria pe care-o practici, atunci e cazul s-o abandonezi. E clar că un paznic n-are cum să fie miliardar din salariu! În aceste condiții trebuie să vezi ce anume știi să faci. Din ceea ce știi să faci, ai putea avea o perspectivă de a câștiga mai bine? Dacă da, atunci caută-ți loc de muncă în acel domeniu. Dacă nu, caută un domeniu care-ți place și care e bine plătit și pune-te cu burta pe carte. Vreau să-ți spun un lucru: nu există scuze, precum faptul că n-ai timp. Alocă-ți zece minute pe zi deprinderii noului domeniu. Într-un timp rezonabil vei deveni expert! Alocă-ți timp și învățării șmecheriilor necesare abordării eficiente a pieței muncii(cum să-ți faci un CV, ce să spui la interviu s.a.m.d.). Astfel, într-un timp rezonabil, vei ajunge să câștigi ceva mai bine.

„Bine, dar asta nu mă scoate din sărăcie!”. Așa e, dar ai făcut primul pas. Culmea, nu câștigul salarial mai mult e avantajul, ci faptul că începi să ai cunoștințe de pe o treaptă socială superioară celei pe care te afli. Astfel încât, de-aici înainte ținta ta trebuie să fie aceea de a urca. Fie că urci în ierarhie, fie schimbi locul de muncă pentru unul mai bine plătit, cu fiecare evoluție, mergi mai sus, ai alte tipuri de cunoștințe, mult mai potente. 

Pentru ca evoluția să fie una în sus, trebuie să faci este să înveți să vorbești cu oamenii, să-ți menții relațiile, să socializezi din ce în ce mai mult. Să încerci să încropești o comunitate în jurul tău. Asta e una dintre cele mai eficiente abilități care te vor ajuta să te ridici. Spunea cineva că întotdeauna venitul tău este media veniturilor cunoștințelor tale. 

În paralel, trebuie să dai atenție unui alt element, anume gestionarea banilor. Oprește-te din a te întinde cât îți e plapuma sau, mai rău de a te întinde mai mult decât e aceasta. Cea mai mare greșeală e aceea de a considera că venitul tău lunar trebuie cheltuit! E o prostie. Învață-te să faci lucrurile cu cap. Din salariu trebuie să-ți plătești obligațiile(utilități, rate, etc.), să-ți asiguri și traiul zilnic, să economisești și abia apoi să arunci banii pe prostii. Așadar, în momentul în care-ți iei salariul(sau venitul lunar), primul lucru pe care trebuie să-l faci e să pui de-o parte banii de economii(minim 10% din venit, optim 20%, ideal 30%; cu cât câștigi mai mult, cu atât e mai ușor să crești procentul), să plătești obligațiile sau să pui de-o parte banii respectivi(maxim 30% din venit!), iar ceea ce-ți rămâne să împarți între sumele necesare supraviețuirii și micilor nebunii care-ți trec prin cap. Ca idee, dacă dai mai mult de 30% din ceea ce câștigi pe utilități și obligații(incluzând chiria sau ratele la credite) înseamnă că ești în pericol să reintri în sărăcie. Calculează-ți cu atenție sumele acestea. Cei care se bagă-n rahat cu un credit ipotecar doar „pentru a-și lua o căsuță” și ajung să-și cheltuiască peste 50% din salariu pe rate, de fapt și-au luat un bilet către dezastru. Rețineți: maxim 30%! Altfel e de rău!

O altă regulă: structura economisirii. Ai nevoie de buffer de 6-12 venituri lunare ca disponibilitate imediată. Asta e suma ta de rezervă. Ține-o în depozite cu reînnoire automată și capitalizare. Caută o structură, un mix de depozite pe 3 luni, 6 luni și un an, eventual și cu un cont de economii în care să strângi banii necesari constituirii unui nou depozit. De obicei structura optimă constă în două depozite pe 3 luni(în care se află în total echivalentul a șase venituri) cu data expirării în cascadă și a unui depozit pe șase luni(cu restul sumei) care expiră după acestea. Astfel, prima dată strici un depozit pe trei luni, apoi îți expiră celălalt, apoi cel pe șase luni. Ăstea sunt disponibilitățile imediate, cele care sunt colacul tău de supraviețuire în caz de probleme: ți-ai pierdut serviciul, ai o problemă mai gravă de sănătate, etc. Apoi vine structura de economisire pe termen mediu și lung. Ce instrumente ai aici. Poți începe cu fonduri de investiții. Apoi poți trece la piața de capital. 

Cum investești pe piața de capital? În cel mai simplu mod posibil: cumpărând acțiuni ale societăților solide. Vezi componența indicelui BET(la noi) sau a indicelui principal al pieței de capital pe care investești, uită-te la randamentele în timp ale acțiunilor respective, fă-ți un coș de acțiuni din domenii diverse și treci la cumpărare. Nu te apuci să cumperi ca Haplea! Aloci o sumă lunară pe care o investești în piața de capital(eventual componenta pe care o economisești sau o parte din ea) . Indiferent de situația pieței, în data de X a lunii(tu stabilești când), cumperi după structura pe care și-ai propus-o. Important e să-ți respecți structura și să-ți diversifici deținerile(mai multe societăți, acționând în domenii diverse). Dacă se întâmplă să cadă piața vinzi? Sub nicio formă! Continui să cumperi! Să-ți spun acum și cea mai mare șmecherie: când să vinzi. În mod normal, fiind o investiție pe termen lung, NU VINZI. Există totuși un moment optim în care trebuie să vinzi: acesta este sfârșitul anului fiscal. Acela este momentul bilanțului. Te uiți pe portofoliul de acțiuni și te apuci să vinzi titlurile pe care ești pe pierdere. După ce le-ai vândut, răscumperi din piață aceeași cantitate. De ce faci asta? Pentru că în acel moment tu ai înregistrat o pierdere fiscală, pe care-o raportezi la autoritatea în cauză! De fapt, tu ai rămas cu aceleași acțiuni, dar la fisc figurezi pe pierdere. Astfel, acea pierdere îți diminuează eventuale câștiguri actuale sau o poți deduce în următorii ani(în funcție de reglementările țării în care te afli). Deci tu rămâi cu aceeași cantitate de acțiuni, luate acum la un preț mai mic, dar îți și deduci pierderea(care nu-i decât teoretică). 

OK, sper că ai înțeles bazele. Teoretic, în momentul în care ai ajuns să ai de-o parte mai mult de 12 venituri lunare, ai scăpat de sărăcie deoarece ai învățat cum să crești. „Dar tot nu sunt bogat” - vei spune. Așa e, dar e un mic secret: bogat nu vei fi niciodată deoarece nu există o limită de la care să te simți bogat. Am cunoscut la un moment dat un italian a cărui avere i-am estimat-o rapid la cel puțin 4 milioane de euro. Era obsedat de sărăcia în care trăiește și se îmbrăca de la solduri. Bogăția poate ajunge ușor o obsesie păguboasă. Gândește-te bine la asta! 

Mai e un secret aici: cantitate de energie pentru a te ridica din sărăcie spre zona de semi-sărăcie, este cu mult mai mare decât cantitatea de energie necesară evadării în zona medie sau a celei necesare trecerii din zona clasei de mijloc spre clasa superioară. Ce mai trebuie să știi e că, dacă vrei să ajungi în clasa superioară, e extrem de puțin probabil s-o faci ca angajat. Pentru asta, trebuie să începi să-ți cultivi abilitățile antreprenoriale și să te rupi treptat de poziția de angajat. Despre cum se face asta am mai vorbit și, probabil, vom mai vorbi cu alte ocazii. 

Repet, deoarece trebuie să înțelegi că obsesia bogăției poate fi o belea la fel de mare ca și picatul în capcana sărăciei. Îți poate mânca viața într-un mod extrem de urât și abia la sfârșit vei realiza eroarea. Știu că de jos tragediile celor de sus par mofturi. Însă, de multe ori, tragedia omului bogat e mult mai mare decât cea a săracului.

Nu voi încheia articolul de azi înainte de a spune că sărăcia e o belea atunci când nu e asumată. Sărăcia asumată, cea voluntară, poate fi calea către o viață surprinzător de împlinită. Asta deoarece uiți de păcatele lumii acesteia, având timp berechet pentru a te bucura de viața ta și de ceea ce te face să te simți împlinit ca om. Mulți vor să evadeze din sărăcie fără să știe că, pe măsură ce urci pe treptele scării sociale, o faci sacrificând ceva din tine, din timpul tău, din viața ta. Ajungi să te concentrezi pe nimicuri care efectiv mănâncă din tine. Îl urăști pe milionarul care e așteptat în port de un întreg echipaj pe propriul iaht, fără să înțelegi că acesta e doar un capriciu care nu-i aduce nimic suplimentar față de săracul care abia-și permite să treacă cu un ferry de pe-o parte pe alta a unei mări. Și asta cu mari sacrificii, fără a avea cabină sau alt lux, stând pe punte, dar beneficiind de același lux al spectacolului întinderii apei și al cerului senin din miez de noapte. Vântul sărat al mării e același și pentru bogat și pentru săracul pribeag. Soarele e luxul cel mai mare, cel care ne luminează pe toți la fel. Copiii deșertului spun că dorm sub cel mai mare candelabru al lumii și au dreptate. Noi, ceilalți, aruncăm o grămadă de bani pe minusculele candelabre artificiale, copii nereușite ale minunatului mecanism divin de care ne ascundem. 

Paradisurile artificiale ne mănâncă sufletul și ne fac să ne ratăm viața. De prea multe ori uităm aspectul ăsta. Azi am vorbit despre sărăcie. Poate că nu e o nenorocire atât de mare precum e bogăția care te dezumanizează și te face să te ratezi ca om. Gândește-te bine și la acest aspect, oricât de mult te-ar înjunghia sărăcia în care te afli(dacă te afli acolo, desigur)!