Răzbunarea matematicii

Datoria americană a crescut cu peste 500 mld. $ în ultimele trei săptămâni și cu peste 2.1 tln. $ în ultimele patru luni. Deja se vede din avion că trăim în timpuri aberante. Practic nu mai există frână. Statul american nu poate opri această hemoragie. E imposibil! Prin toate jocurile politice care se fac, dincolo de vorbele mari care se spun, până la urmă se ajunge tot la mărirea în sus a plafonului. Există vreo limită?

La modul teoretic și practic da, există o limită clară. În prezent serviciul datoriei SUA a spart pragul de 1 tln. $, fiind cea mai mare cheltuială a statului american. Odată cu săltarea randamentelor și această cheltuială va crește. Dar care ar fi limita? Ca idee, în momentul în care serviciul datoriei va trece de 2 tln. $, SUA vor fi captive spiralei datoriilor. Nici acum nu e într-un setup bun, dar atunci va fi efectiv fără ieșire. Motivul e simplu și ține de matematică. 

Serviciul actual al datoriei este de 4% din PIB-ul american. La o creștere economică estimată la 2%, ne rezultă un minus de 2%. Așadar, punând în calcul dinamica actuală de creștere a datoriei cu o ipotetică menținere a performanțelor economice ale SUA în continuare, ne rezultă că în 5 ani datoria crește cu 50%, la fel și serviciul datoriei, în timp ce PIB-ul se duce cu doar 8%. În setupul cu 8%, datoria devine de peste două ori mai mare. Oricum ai da-o, în aceste condiții nu ai cum să întocmești un buget deoarece nu te mai ajută matematica. În cazul, în care nu mă credeți, întrebați-l pe expertul Mugabe!

Calculele de mai sus însă nu respectă realitatea. Ele sunt făcute grosier, fără a ține cont de faptul că „lăbărțarea” serviciului datoriei vine la pachet cu o dinamică mult mai accelerată a creșterii datoriei deoarece capitolele bugetare nu se reduc cu procentul corespunzător creșterii serviciului datoriei decât până la un anumit nivel. Când nu se mai pot efectua tăieri se adaugă disponibilități prin împrumuturi, astfel încât, în termeni reali, avem o evoluție exponențială și a sumelor nete împrumutate de la un an la altul. În plus, creșterea economică estimată este una strict teoretică. Din punct de vedere logic, la cât de mare e economia americană nu poți avea constant o asemenea creștere economică. 

Experiența ne arată că problemele de finanțare vin la pachet cu căderi economice, nu cu creșteri, astfel încât, în termeni reali, deteriorarea e și mai rapidă. Iar asta o vedem în prezent. SUA cade cu o viteză amețitoare și fiecare dolar care nu se mai folosește în tranzacțiile internaționale înseamnă un mic cui în cosciug. De asemenea, grandioasele etalări de forțe - precum cea pe care o vedem acum în Meditearana - nu vor mai putea fi finanțate. Pentru că gurile hămesite ale complexului militar vor dori să-și ia aceiași bani pe comenzi noi, iar reducerile nu vor mai lăsa bani pentru partea operațională a armatei. 

Spunea cineva că tot deranjul actual e menit declanșării unui război pe care SUA să-l alimenteze cu arme. Astfel țara și-ar reporni industria și ar canaliza banii din nou către sine. E fals! În primul rând SUA e băgată ca musca-n lapte, încercând să ațâțe și asta bazându-se pe puterea ei militară actuală. Deocamdată nu a dat nimeni piept fățiș cu ea, dar în contextul actual nu exclud un deranj. Iranul are nevoie de doar două rachete pentru a le scufunda portavionele. Le-au mai scufundat unul în trecut, pe vremea în care luptau mult mai rudimentar. Acum au nevoie de doar două rachete să arunce la gunoi o întreagă „mândrie” a SUA. Iar asta va demonstra că SUA e deja în secolul trecut din punct de vedere militar. 

Poate însă că nu va fi Iranul, ci cineva mult mai mare, anume China. Situația din Taiwan se va accentua la începutul anului viitor. Până atunci aflăm de arme incredibile lansate de chinezi. Dintre acestea vă menționez racheta electromagnetică, cea care e capabilă să lase în noapte orice zonă asupra căreia se abate. E o armă demnă de secolul XXI, împotriva căreia, pe moment, nu există protecție. Și sunt o groază de tehnologii care încă nu au ajuns la nivelul publicului. 

Pe măsură ce fundamentele economice pică, la fel se prăbușesc toate celelalte. Dezastrul social care se adâncește în lumea occidentală nu e întâmplător. La fel, nici cel militar care-i urmează. De obicei așa se prăbușesc națiunile: când bugetele militare cresc exagerat, în timp ce restul capitolelor scad. Culmea, împiedicarea creșterii bugetului militar e sinucigașă, la fel ca și menținerea creșterii acestuia. Cu alte cuvinte, indiferent ce faci pierzi. E setupul clasic, celebra capcană economică vinovată de ruinarea tuturor imperiilor!

De-a lungul istoriei mulți tirani au crezut că au putere peste tot și toate. Însă, de fiecare dată, au constatat cu surprindere că, în ciuda puterii lor nelimitate, lupta cu matematica în special și cu realitatea în general este mereu pierdută. Și e normal să fie așa!