Tâlcul crizei

Mă uit la ceea ce se întâmplă pe piețele financiare ale lumii și sunt cuprins de un ciudat sevraj întrucât pare că retrăiesc diverse crize din diferite timpuri. Sunt aceleași setupuri care se repetă, asta în timp ce oamenii sunt la fel de puțin conștienți de efectele nebuniei în care se intră. 

Un exemplu: FED a tras din piață 20 miliarde $, după ce în săptămânile trecute mai retrăsese 50 mld. $. Astfel, într-un termen extrem de scurt am ajuns la retrageri de 70 mld. $. De ce e interesantă suma? Pentru că, într-o perioadă similară, dar în anul 2020, FED a retras, tot  printr-o mișcare scurtă, 100 mld. $, deci o sumă similară, producând un șoc interesant. Pentru omul simplu acestea sunt operațiuni abstracte, dar, așa cum am mai spus, creează tensiuni finalizate cu creșteri ale randamentelor. 

Trezoreria SUA se tot mega-împrumută de pe piață, dar nu prea mai sunt doritori. De fapt, chiar dacă ar fi doritori, câți bani pot avea aceștia pentru a acoperi foamea tot mai mare de bani a SUA? De aceea se introduce în premieră un mecanism de-a dreptul hazliu. Trezoreria americană dorește să devină cumpărător de ultimă instanță pentru titlurile sale. V-am șocat? Vă explic în termeni umani. Eu vând morcovi, dar nimeni nu prea mai e interesat de ei pentru că sunt prea mulți pe piață și lumea nu mai are bani. Mie însă îmi vin morcovi din ce în ce mai mulți în depozit. Ce fac? Ei bine, eu mă transform în cumpărător de ultimă instanță pentru morcovii mei, cumpărând cantitățile rămase. În termeni fizici, chestiunea e o imbecilitate întrucât morcovii sunt tot acolo. Unde-i duc și, mai ales, ce sens are asta deoarece îi cumpăr mai scump, astfel încât mi se termină banii și tot nu scap de ei. În termen de piețe financiare abstracte, chestiunea merge, mai ales că oamenii nu pricep. Însă, dacă știi unde să te uiți înțelegi absurdul situației. În mod logic, Trezoreria SUA pur și simplu nu poate face așa ceva deoarece ea, cea care se împrumută, devine și creditorul. Dar iată că se poate. 

Citibank - mai țineți minte numele ăsta? - tocmai ce-a raportat că peste 85% din depozitele sale sunt neasigurate. Media depozitelor neasigurate între marile bănci americane este de peste 60%, iar asta ridică un mare semn de întrebare. Săpând mai adânc observăm că problema neasigurării depozitelor provine, în mare, de la faptul că nu sunt situate în SUA, iar FDIC asigură doar depozitele făcute în interiorul SUA. Culmea, depozitele negarantate au rezidența prin diverse paradisuri fiscale - gen Insulele Cayman - semnalizând o altă situație frauduloasă, similară probabil celei a societăților de reasigurare din paradisuri fiscale, pe care am văzut-o la Marea Criză din 2008. 

E important să înțelegem fenomenul deoarece de-aici începe toată nebunia. Creșterea randamentelor implică mișcări negative pe piețele de acțiuni. Mișcări care se văd din plin. În plus, rezultă și o criză de lichiditate întrucât trezoreria trage bani din piață și, după cum se vede, e ajutată de FED. Vidul de lichidități implică retrageri din bănci, care bănci, surpriză, nu au bani. De ce nu au bani? Deoarece li se adâncesc pierderile rezultate din titlurile din portofoliu pe termen lung. Să vă dau câteva exemple. Pierderile din obligațiunile de trezorerie cu scadențe la zece ani au depășit 45%, iar deteriorarea obligațiunilor pe 30 de ani au depășit 50%! Băncile au în portofolii tot spectrul de obligațiuni, astfel încât încep să înregistreze pierderi drastice pe segmentul celor pe termen lung, dar și a celor pe termen mediu. Aceste pierderi nu au din ce să le acopere. Poate doar dacă se întorc la acționari, doar că acționarii pe care-i căutați ... nu prea există. Ați încercat să aflați acționarii persoane fizice de la, să zicem, Goldman? 

De fapt șmecheria e simplă. Cei din spate sunt aceiași cu cei care instrumentalizează criza actuală pentru a scăpa dolarul și primatul SUA. Asta se va face printr-o notă de plată imensă care urmează să fie plătită „frățește” de toate statele aflate în siajul dolarului. Iar de-aici înainte, Dumnezeu cu mila!

Partea proastă este că la masa celor care-și asumă eșecul sistemului financiar sunt trași și oamenii simpli. O serie de reglementări introduse, dar și altele care urmează să se introducă, vor permite băncilor să folosească inclusiv banii clienților pentru a-și acoperi găurile. Asta echivalează cu o naționalizare a bunurilor indivizilor pentru o perioadă de timp. Este conceptul care va pune bazele introducerii CBDC-ului, ca motor pentru „controlul returnării fondurilor către cei cărora li s-au naționalizat banii”. Și uite așa, marea masă activă a societății va fi împinsă voluntar în jocul pe care-l caută tovarășii neocomuniști din  spatele sistemului. O șmecherie de doi bani, realizată prin intermediul unei mega-farse.

Povestea e simplă și va funcționa exact ca cea cu vaccinul. Celor intrați în „cursa CBDC” li se va spune că întârzirea returnării fondurilor este cauzată de cei care refuză să intre, creându-se astfel mobilul unei dezordini sociale care să conducă la obligativitatea trecerii la noua paradigmă. E de fapt o nouă stabilizare monetară, o capcană menită a transforma întreaga masă de cetățeni aflați în siajul dolarului într-o masă controlată infinit mai strict. 

Așa cum am spus în mai multe rânduri, actualii bani pe care-i folosim nu-s cu mult diferiți față de CBDC. Ceea ce însă va face CBDC-ul o construcție de-a dreptul teroristă va fi setul de legi care vor fi dezvoltate special pentru această construcție. Iar legile vor fi marketate ca esențiale pentru funcționarea sistemului, astfel încât masa de milogi care-și așteaptă returnarea fondurilor vor face o agitație și mai mare. Astfel singuri ne vom transforma societatea într-un lagăr de concentrare. Iar toată această nebunie strict prin intermediul adeziunii „sincere” a oamenilor.