miercuri, 23 noiembrie 2011

Aterizarea forțată

După ce le începutul lunii am dat o avertizare și după ce săptămâna trecută am anunțat că Austria se pregătește să taie finanțarea Estului, iată că nefericitul moment a devenit oficial. Practic, din acest moment, băncile austriece sunt obligate(de către Banca Centrală a Austriei) să se izoleze de estul Europei pentru a-și ajuta țara de origine să-și conserve ratingul. Este unul dintre cele mai proaste momente ale noastre care nu face altceva decât să ne întoarcă brutal în situația din 2008(și aceasta chiar dacă, pe la spate, unii sugerează că Austria se va izola doar la nivel declarativ).

Marea problemă nu este că ne întoarcem la nefericita situație din 2008 ci că ne-am învârtit inutil în cerc preț de vreo 15 miliarde de euro. În acești trei ani, cu ajutorul banilor de la FMI, nu am făcut altceva decât să punem umărul pentru cârpirea unor bănci care, din păcate, nu ne aparțin în niciun fel. S-a tot făcut caz de susținerea creditării, impulsionarea IMM-urilor și multe alte slogane inutile. La trei ani de criză am reușit, grație sfaturilor date de unii binevoitori externi, să închidem peste 200 000 de afaceri mici, să creștem aberant numărul celor fără job și să dezechilibrăm teribil economia. În cazul în care s-ar fi refuzat șantajul băncilor probabil am fi avut de-a face cu o aterizare forțată care ar fi avut ca efect o curățare rapidă a sistemului și devalorizarea leului. În cazul picajului unor bănci, statul ar fi avut pârghiile necesare să intervină, chiar dacă ar fi fost vorba de naționalizări. Nu s-a mers pe calea logică, ci s-a ales mult mai păguboasa paradigmă occidentală de naționalizare mascată a pierderilor. Cu toate că România ar fi trebuit să fie lovită de criză doar tangențial(datorită nivelului rudimentar al pieței financiare locale), iată-ne luând în piept din plin cel mai radical val al crizei. Mai grav e că, după trei ani de tăieri continue, revenim la situația inițială, mult mai fragili, mult mai expuși și extrem de puțin reformați. 

Sunt numeroase întrebări cărora cineva trebuie să le răspundă. De ce a trebuit să renunțăm la controlul asupra sistemului bancar(lăsați baltă nebunia cu așa au vrut ăia de la UE)? De ce a trebuit să ne supunem voinței altora cu toate că avem destule exemple contrare în Est? Nu cumva adevărata cauză este aceea că suntem foarte proști? Nu trebuie să ne simțim jigniți. Trebuie să fim la fel de pragmatici ca americanii și să conștientizăm realitatea, după care să facem un plan clar de depășire a inconvenientului. Problema însă nu este numai aceea că suntem proști. Adevărata piatră de moară pe care o avem agățată de gât aceea că suntem ticăloși, deosebit de ticăloși. Probabil de-aici ar trebui început, însă nu știu cine ar putea în perioada imediat următoare să ”rezolve” acest autentic nod gordian.

Avem de-a face cu o provocare imensă. În funcție de gravitatea scenariului extern căruia va trebui să-i facem față, costurile s-ar putea ridica la peste 30 mld. EUR. Bani pe care nu avem de unde să-i luăm și care ne-ar arunca oricum pe inevitabila spirală a datoriilor. Există oare o metodă prin care să scăpăm? La nivel individual e simplu deoarece rămâne în picioare recomandarea de la începutul lunii. La nivel de țară însă e nevoie de o strategie rapidă de ceea ce am putea numi izolare benefică.În primul rând impunerea unor criterii mult mai dure pe piața bancară(stați liniștiți, oricum vom uita noțiunea de credit ani buni de-acum înainte) dublată de un control strict și o liberalizare adevărată a cursului. Primele măsuri vor avea ca efect disciplinarea unui domeniu haotic și luarea din timp a unor măsuri(nu când va fi prea târziu, iar măsurile radicale oricum vor trebui luate), iar liberalizarea va putea rebalansa întreaga economie. Desigur, nu e ușor, mai ales că există riscul ca o singură cărămidă care cedează să dărâme întreaga construcție. Însă, chiar și cu aceste riscuri, trebuie să avem în vedere modelul Islandei. Cu toate că inițial a fost ocolită de piețele financiare, iată cum, după ce s-au răspândit aburii refuzului zgomotos al șantajului englezesc, economia ei este din nou curtată de piețele financiare.

În final nu voi spune decât că realitatea este pe cale să ne dea una dintre cele mai dure lecții, anume aceea că e bine să nu te întinzi mai mult decât ți-e plapuma. Mai mult, pentru unii ticăloși care acum nu mai știu pe unde să scoată cămașa, cred că a sosit momentul în care vor înțelege o altă lecție care le-a fost pregătită, anume aceea că atunci când doar mimezi reforma pentru a putea fura liniștit, riști să fii devorat de fantomele declarațiilor sforăitoare ale trecutului. N-o să insist mai mult asupra subiectului. Repet însă că situația e gravă din cauză ca, în scurt timp, vom avea parte de scenariul ”scapă cine poate”; la început la nivel de țări pentru ca în final să se generalizeze. 

40 de comentarii:

  1. Motivatia este urmatoarea:
    a. Poporul, ca un tot, este cum ai spus;
    b. Politicienii, pe aceasta baza, au tot furat;
    c. corolar, toata lumea, chiar si cea mai inteligenta, in fata acestor hotii fara de sfarsit, a sperat ca salvarea ne va venii din alta parte.... tocmai pentru motivele de la punctul a.

    Concluzie - grav dar fara speranta - ne-am intors in 1930 - si incepem sa ne punem intrebari cu privire la capacitatea de adaptabilitate a democratiei...

    Urmarea? Imi este frica sa ma gandesc.

    RăspundețiȘtergere
  2. Cateodata nu inteleg logica din spatele anumitor alarmisme.
    1. Cum exact o sa isi retraga banii bancile austriece?
    2. Articolul deplange lipsa unei ipotetice creditari bancare, care ar fi trebuit sa sustina cresterea economiei. Poftim? Pentru ca s-a intamplat vreodata ca bancile sa sustina in mod important IMM-urile?
    3. Exact in ce fel am renuntat la controlul asupra sistemului bancar?
    4. De unde suma de 30 de miliarde?

    Imi permit o evaluare generala a articolului: daca trebuia sa fie un articol cu scop de informare, a esuat lamentabil; daca trebuia sa fie un comentariu, o opinie, din pacate lipsesc niste elemente de baza care sa sustina opinia.
    Asa cum este articolul nu face decat sa tabloidizeze si sa creeze si mai multa confuzie asupra unui subiect care oricum este foarte complex.
    Dar aparent alarmismul este la moda, plus ca genereaza si trafic.

    RăspundețiȘtergere
  3. 1) Hm, mi se pare mie, sau statul austriac spunand (obligand?) unor banci ce sa faca si ce sa nu cu capitalul lor, mai ales in sensul de a-l pastra in Austria, contravine principilului liberei circulatii a bunurilor, serviciilor si capitalului pe piata comuna UE?

    2) De acord cu tine ca suntem si prosti si ticalosi, doar ca parerea mea e ca prima e adevarata problema, a doua e doar o consecinta, si n-ar fi atat de rea daca n-am fi si prosti.

    RăspundețiȘtergere
  4. Daniel Enache: Comentariul tau e din ciclul "sa vorbeasca si Ion/ca doar e si el tot om". Sa vedem deci:
    1. Raspunsul pe care-l meriti ar fi "cu usurelu'". Marea problema insa e ca nu trebuie sa-si retraga banii. Iti dau doar un subiect de gandire, ca sa intelegi ca subiectul e mult mai complex decat crezi tu: in cazul in care o societate comerciala inregistreaza pierderi cum sunt ele acoperite daca patronul nu poate aduce bani? Acesta e doar un aspect minor.
    2. Cred ca n-ai inteles nimic sau esti vag in gandire.
    3. Prin privatizare.
    4. Din calcule si rotunjiri :-).

    In ceea ce priveste opinia ta asupra articolului, ma cam lasa rece. Au fost poate sute de-astia ca tine care vociferau cand mai faceam cate o afirmatie. In majoritatea covarsitoare a cazurilor timpul mi-a dat dreptate.

    RăspundețiȘtergere
  5. Dan@Trenduri
    Modul in care i-ati raspuns lui Daniel Enache imi arata ca nu aveti suficienta incredere in dumneavoastra si in ceea ce scrieti, si simtiti nevoia sa compensati prin jigniri ori ironii jignitoare ('raspunsul pe care il meriti'?! nu inteleg ce vreti sa spuneti cu aceasta ironie).

    RăspundețiȘtergere
  6. Este doar un articol alarmist, gresit fundamentat, care pleaca de la o stire certa si, pe fondul noii crize a datoriilor suverane, realizeaza o analiza total aiurea. Pacat, autorul a avut articole mult mai bune.

    RăspundețiȘtergere
  7. Pe jumatate adevarat. Nu prosti, doar deosebit de ticalosi.

    RăspundețiȘtergere
  8. Am si eu o intrebare:

    De ce nu am avea de unde da banii imprumutati de la FMI inapoi?

    Din cate stiu eu, ei au ramas fix la BNR, nu la vreo banca cu capital strain. E o mare lacuna in logica dvs.

    RăspundețiȘtergere
  9. Articol foarte slab, lipsit de argumente. S-a plecat de la o stire reala dupa care am inceput sa ne imaginam apocalipsa. Sa nu mai vorbesc de cele 30 de miliarde scoase "din burta" si raspusurile penibile date celor care au pus niste intrebari concrete.

    RăspundețiȘtergere
  10. Vreti date? Mura-n gura? Stati ca babele la poarta si comentati despre cine trece pe strada: "Uite-l si pe Dan@Trenduri ce batic are...si ce articol alarmist a scris.Fatooo, nu stii ca nu se mai poarta creditele anul asta?"

    Mai cititi si voi altceva decat HotNews sau CanCan.

    Banca Nationala a Austriei a recomandat bancilor comerciale austriece sa nu mai permita subsidiarelor lor din tarile est europene sa acorde imprumuturi peste nivelul depozitelor atrase. Deci daca nu atrag depozite...ciuciu imprumuturi. Adica sa renunte cumva la sistemul fractional al rezervelor.

    Mai multe detalii aici, dar e in engleza si babele stau prost la capitolul limbi straine. Maybe the students...

    http://www.zerohedge.com/news/35-seconds-tv-air-time-explaining-why-austrias-aaa-rating-doomed

    RăspundețiȘtergere
  11. relax, stimate autor! va aflati in fata unei ofensive disperate a postacilor pedele! doar nu credeati ca vor accepta un adevar elementar, anume ca aproape tot ceea ce au facut guvernele Nastase, Tariceanu si Boc este in folosul strainilor? pax vobiscum

    RăspundețiȘtergere
  12. Sunt de acord cu unii dintre comentatori ca autorul are niste probleme in a diagnostica corect stuatia. E evident ca intotdeauna camasa va fi mai aproape decat paltonul. Sau ca aceasta criza se poate sfarsi foarte prost pentru multi dintre noi sau pentru toti. Problema e cum ar fi aratat Romania fara banii adusi din afara in ultimii 7-8 ani. Ca n-au fost folositi cu cap sau ca au fost furati e vina noastra ca natie.
    Uitam ca nu am fost in stare sa mentinem bancile sau marile companii pe plus? Ca se fura totul? Se mai fura si de la privati dar ceva mai putin. Daca n-ar fi fost banii de la FMI autorul n-ar mai fi avut cititori pentru ca netul ar fi devenit un lux pentru 99% dintre romani... Cu 1 EUR = 7-8 RON am fi ramas toti fara case si in acelasi timp tara ar fi avut datoria pe cap, ca doar nu ne iertau baietii destepti din Austria sau Franta.
    Vorbiti de falimente in economie, dar ma intreb cate falimente ar fi fost in situatia cealalta.

    RăspundețiȘtergere
  13. "Banca Nationala a Austriei a recomandat bancilor comerciale austriece sa nu mai permita subsidiarelor lor din tarile est europene sa acorde imprumuturi peste nivelul depozitelor atrase."

    Ştirea este reală, dar irelevantă, din 2 motive:

    1. Dacă o bancă acordă credite peste nivelul depozitelor atrase, înseamnă că trebuie să obţină banii pe care îi împrumută de altundeva, cel mai probabil tot prin creditare, deci nu face decât să alimenteze o spirală a datoriilor (sună cunoscut?..)

    2. Nu toate băncile din ţările est-europene au capital majoritar austriac.

    ~Nautilus

    RăspundețiȘtergere
  14. Cre'ca cititori nu inteleg ce inseamna "momentul 2008". Si ar trebui precizat in 2008 Romaina a fost la un fir de par de a intra in incapacitate de plata. P-orma, aia cu carpitu' bancilor straine este reala, dar in opinia mea a lipsit vointa politica de a strange robinetul. (Iti trebuie curaj sa faci asta si iti strici relatiile cu bancile mari dar si cu sustinatorii interni instantaneu=>statul Roman s-ar fi imprumutat la dobanzi SI MAI MARI. Evident, daca se facea reforma reala, nu mai era nevoie de o mare parte din aceste imprumuturi, insa...baronetul din partide s-ar fi rasculat). Problema pe care o ridica aici, Dan, este ca gubernanti au vrut sa evite restructurarea sau destructurarea (?) si se constata ca de fapt, nu au reusit decat sa o amane cu 3 ani. Pretul este imens: 20-25 miliarde de euro (nu stiu exact si nici nu am calculat) aruncati pe fereastra. Daca se confirma taierea finanatarii prevad niste ani sumbri, cu pierderi de case, terenuri si apartamente (masinile au fost inapoiate demult!). Culmea este ca pretul va fi platit de clasa mijlocie, cea care a muncit din greu si pana acum cu onestitate si speranta (ei isi vor pierde casele/slujbele)...

    RăspundețiȘtergere
  15. My two cents ca angajat al unei banci austriece:

    1.Bancile austriece isi retrag banii din Romania, nu in ultimul rand prin reducerile de personal pe care urmeaza sa le opereze si care vor afecta nu numai persoanele in cauza ci si restul economiei (vorbim de cateva mii de salariati platiti bine). Celelalte metode nu vreau sa le discut dar ar trebui sa va ganditi ca sunt totusi banii lor.

    2. Cred ca problema creditarii IMM-urilor e falsa, bancile baga bani in tot ce produce bani, daca IMM-urile erau performante se gasea creditare.

    3. "Renuntarea la controlul asupra sistemului bancar prin privatizare"...ori s-a vrut o ironie ori este o reminiscenta etatisto-comunista paguboasa.

    4. La punctul 4 imi recunosc incapacitatea (dar macar o recunosc).

    5. Bravo! lui Daniel Enache pentru ca semneaza cu numele real.

    6. Mai putin "Bravo !" pentru ca pagina lui de prezentare nu include si referintele la business-ul familiei, care nu e insignifiant.

    7. Anonim 1 are dreptate, Dan@Trenduri da dovada de nesiguranta folosind exprimari injurioase. Opiniile se apara cu argumente nu cu intorsul spatelui si desconsiderarea oponentului.

    8. De mai bine de un an de zile (cred, tin minte exact) sunt abonat la blogul lui Dan si in general apreciez articolele lui dar nu pot sa nu observ ocazionala doza zdravana de speculatie si frecventa fundamentare incompleta a unor opinii de cele mai multe ori corecte dar care prin lipsurile de mai sus decad uneori la stadiul de comentarii amatoriste.

    PS
    Ma duc sa beau un pahar cu apa, ceva imi spune ca o sa sughit in curand.

    RăspundețiȘtergere
  16. @Dan @Trenduri
    Accept ca te doare in basca de comentariul meu. Este blogul tau deci ai tot dreptul.

    Mi se pare pe de alta parte ca tu iei la misto niste intrebari la care nu stii, sau nu vrei, sa raspunzi in mod adecvat (nu, "prin privatizare" nu este un raspuns), dar nu inteleg din ce motiv.

    Si hai ca sa iti raspund tot punctual:
    1. "Cu usurelu"? Imi place ca intorci lucrurile frumos. In articol spui ca isi "retrag" banii iar ca exemplu imi dai o problema aparuta prin lipsa creditarii. Probabil ca "retragerea" era o metafora pe care nu am inteles-o eu complet. Dar asta nu face decat sa mute problema cu o intrebare mai jos.
    2. La punctul 1 mi-ai descris intr-adevar o situatie in care o posibila creditare bancara ar putea salva un IMM. Practic insa situatia este total nesalvabila. De facto, din mica mea experienta, bancile nu prea finanteaza IMM-uri aflate in pierdere. Deci in realitate acea "lipsa a creditarii" nu se poate face simtita pentru ca oricum nu era foarte accesibila nici pana acum.
    3. Daca spui ca noi am renuntat la controlul sistemului bancar prin privatizare permite-mi sa iti subliniez diferenta intre "control" (BNR, guvern, ANAF, etc) si "prezenta in piata". Nu de alta dar "prezenta in piata" nu ar fi fost oricum sinonima cu "control".
    4. Acesta e genul de raspuns care m-a facut sa afirm ca opinia ta nu era bazata pe nimic concret.

    In ceea ce priveste partea cu: "Au fost poate sute de-astia ca tine care vociferau cand mai faceam cate o afirmatie. In majoritatea covarsitoare a cazurilor timpul mi-a dat dreptate." iti sugerez o mica schimbare de atitudine. Nu de alta dar, in afara de cazul in care esti infailibil, este posibil ca macar unul doi din cei cateva sute sa aiba ceva vagamente inteligent de zis. Si poate ii pierzi si e pacat de infailibilitate.

    RăspundețiȘtergere
  17. Rate la CEC Bank, achizitia de bunuri din bani economisiti plus rate la CAR, nationalizarea ansamblurilor rezidentiale cu probleme si vanzarea locuintelor intr-un sistem hibrid chirie/rata CEC, iesitul in oras vazut ca lux, vacante exotice vazute ca amintire, inflorirea atelierelor de reparatii si a cantinelor alimentare. Nimeni nu moare de foame, trebuie doar sa ne adaptam si sa o lasam mai domol.

    RăspundețiȘtergere
  18. e perfect adevarat ce zice dan. In conditiile in care euro a crescut la noi maxime, cu toata opozitia BNR careia ii scade rezerva cu cate 1 milard jumate de euro pe luna (!!!) incercand sa sustina leul, e clar ca bancile straine au pus deja in practica recomandarile bancii lor centrale.
    Probabil ca multe din bancile 'noastre' vor ramane in fundul gol in scurt timp, moment in care.. tzop in vehiculul punte, si toti romanii la impins

    RăspundețiȘtergere
  19. Recesiunea dramatică din 2009 a fost provocată de scăderea bruscă a creditării de către aceleași bănci străine. Am trăit pe viu evenimentele. Se poate spune că Isărescu a fost autorul. Să vedem acum pe unde scoate cămașă. Ne bagă iarăși o inflație cu 3 cifre.

    Mă distrez cât de incompetenți sunt unii, dar le merge gura. IMM-urile românești nu au capital, se îndatorează una, mai răsărită (un importator cu capital străin), la bancă și apoi vinde pe credit și tot așa, creditul se repartizează la toți. Când dispare creditul se duce dracului toată șandramaua, care altfel asigura profit și salarii pentru mulți.

    RăspundețiȘtergere
  20. Feneomenul dependenței de credit (adică banii rămân ai băncilor, nu se fixează în capital) este valabil pentru toată Europa.În S.U.A. există dezintermediere bancară, banii devin capital și apoi ajunge eventual în bănci. Chestie de mentalitate, unii fug iute cu banii la bancă, alții îi bagă într-o întreprindere.

    RăspundețiȘtergere
  21. Foarte corect referitor la acordul cu FMI!
    Apropo de controlul sistemului bancar, aici e o capcană. Austriecii (și oricine) retrag banii pe care tot ei i-au adus, sub formă de linii de finanțare. Dacă nu aveau băncile, banii nu veneau niciodată.
    Că-i bine sau rău că au venit, e altă discuție, dar să nu cumva să ajungem la concluzia că fără privatizare banii veneau oricum iar acum îi țineam cumva captivi.

    RăspundețiȘtergere
  22. Să fiu mai clar.

    Iau un milion de euro din bancă pe 20 de ani. Obțin în fiecare an banii pentru plata dobânzii, să zicem de 50 000 de euro și dividende de 36 000 de euro. După 20 de ani dau înapoi creditul, și am trăit bine cu 3000 de euro pe lună după o firmă cu capital de 200 lei.

    RăspundețiȘtergere
  23. Dacă eram în America era mai nasol pentru că trebuia să dau toți cei 86 000 euro proprietarilor care au investit un milion în întreprindere.

    @Lucian Davidescu

    Nu se poate face nimic numai prin efort propriu, nici măcar dacă te cheamă Rusia sau Arabia Saudită. Dacă se renunță la capitalul european (indiferent sub ce formă) ajungem cu căciula în mână la chinezi - „le salut roumain” (cerșetoria).

    RăspundețiȘtergere
  24. Daniel Enache(si alti sustinatori):
    1. N-am zis nicaieri in articol despre inchiderea IMM-urilor ca efect al lipsei creditarii. Era vorba de cele 200 000 de IMM-uri inchise ca efect al introducerii impozitului forfetar, dar pentru a intelege asta ar trebui sa mai ai si ceva cunostinte despre lumea in care traim. In text am scris asa:"S-a tot făcut caz de susținerea creditării, impulsionarea IMM-urilor și multe alte slogane inutile." Ca sa-ti traduc, chestiunea se refera la anumite imprumuturi realizate pentru, chipurile, acele deziderate. Mai mult nu mai spun pt. ca nu fac si munca de translator.
    Tot la punctul 1 era prezentata o situatie generala, dar ai luat lucrurile literal. Pune in locul societatii comerciale o banca(doar si ea tot societate comerciala e) si spune-mi cu ce acoperi pierderile, sau mai bine spus, cine le acopera.
    La pct. 3 discutia e mult mai lunga si risc sa repet ceea ce am afirmat de mai multe ori pe blog. Pe scurt, bancile nu sunt doar simple firme datorita functiei de creatie monetara. Avand in vedere aceasta putere pe care o au pot influenta iremediabil economia unei tari. In momentul in care cedezi controlul bancilor unui tert stat s-a cam terminat cu deciziile economice, ca sa nu mai vorbim de nebuniile care rezulta in cazul in care investitorul pariaza in stil "ruleta ruseasca" . Te-ai intrebat de ce in Franta sunt numai(tradus, numai = intr-o proportie covarsitoare) banci frantuzesti, de ce in Germania sunt numai banci nemtesti s.a.m.d.
    Desigur, aici pot aparea argumente de genul "iar vrei sa avem situatii gen Banca Albina, Credit Bank etc?". E un subiect, dar nu vreau sa lungesc teoria.

    Si, nu in ultimul rand, un mesaj pentru cei care solicita date concrete: daca aveti nevoie de date, analize s.a.m.d. platiti! Acesta este un blog in care-mi spun opiniile, adica ceea ce-mi rezulta mie ca observator si investitor. Modul in care ma exprim, in care codific informatiile, mi le asum, dar retineti ca nu datorez nimanui nimic. Daca vrei ceva mai mult, baga mana in buzunar si aboneaza-te la unul sau mai multe newsletter-uri, la serviciile unor experti s.a.m.d. Aici intri pe gratis, citesti daca-ti place si, daca nu, nu mai vii. E simplu! Nici eu nu traiesc pe spatele tau si, slava Domnului, nici tu pe-al meu. Din acest punct de vedere, comentariile de genul "articolu' e slab" mi se par de un foarte mare prost gust. Ai dreptul sa critici numai dupa ce platesti! Altfel, e toparlanism.

    RăspundețiȘtergere
  25. Teo: Corecte observatiile. Sper ca ti-am raspuns unor probleme in mesajul catre Daniel Enache. In rest, stai linistit. Apa e buna pt. hidratare, nu ca antidot la ipoteticele mele injurii. :-)

    RăspundețiȘtergere
  26. Lucian Davidescu: Corect! Sunt liniile lor de finantare, insa asta e valabil numai in conditiile in care nu s-ar fi umblat la RMO. Cand au pompat bani in piata, au acceptat RMO de 50% pt. ca era rentabil. Dupa ce a inceput criza, brusc si-au amintit ca banii aia sunt ai lor si au fortat reducerea rezervelor. Asa se face ca acum noi suntem cam "si ...XXX... si cu banii luati". Sau gresesc eu?

    RăspundețiȘtergere
  27. @Dan @ Trenduri

    Bun, deci se poate.
    Explicatii clare, la obiect, foarte satisfacatoare. Imi cer scuze daca sunt mai tamp si nu inteleg instant rationamentul.

    Cat priveste partea cu datele, ma extrag din multimea care cere date. Daca le vreau, mi le caut sau mi le cumpar.

    Pe de alta parte, sunt obisnuit din alte surse ca opiniile sa plece de la niste date/premise palpabile si mai ales enumerate intr-o zona de introducere.

    Cu privire la comentariile despre calitatea articolului, imi pare rau ca ai o parere asa de negativa despre critici. Te asigur ca nu imi fac opinii despre autori atunci cand critic un subiect, dar permite-mi ca in contextul in care constat ca ceva nu e in regula (din motive care pot fi total personale, adevarat) sa il marchez ca atare.
    Iar comentariul asupra articolului tau a fost o constatare asupra unui produs, nu asupra autorului.

    Faptul ca atasezi dreptul la critica cu o compensatie monetara este usor dubios. Ca si apreciere criticilor ca "toparlanisme". Dar probabil ca cele doua vin dintr-o obisnuinta cu genul de conversatie "inchisa" (subiecte specialistice, oamenii casei) care se poarta pe acest blog. Poate atunci ar trebui sa gasesti niste sisteme pentru a evita reactii usor aprinse la tentative de clarificare si conversatie.

    RăspundețiȘtergere
  28. Daniel Enache: Lucrurile sunt mult mai simple. "Trenduri" este un blog de ~500 unici/zi(probabil numarul real e de 400) si max. 10 comentarii pe articol. Cand Hotnews preia cate un articol, explodeaza numarul de vizitatori, iar calitatea comentariilor scade. Asta ma face uneori sa reactionez violent, chiar daca se intampla ca cel din spatele comentariului sa n-o merite.
    Recunosc, poate nu e cel mai OK mod de reactie, dar mi s-a intamplat de multe ori sa asist la directii aberante de interpretare care efectiv n-aveau de-a face cu textul articolului.

    In ceea ce priveste criticile mi le asum, dar numai atunci cand mi se aduce un contraargument, cand cel care critica imi spune cum vede el lucrurile. Cand am de-a face doar cu etichetari ma cam aprind. :-)

    RăspundețiȘtergere
  29. >Avand in vedere aceasta putere pe care o au pot influenta iremediabil economia unei tari. In momentul in care cedezi controlul bancilor unui tert stat s-a cam terminat cu deciziile economice, ca sa nu mai vorbim de nebuniile care rezulta in cazul in care investitorul pariaza in stil "ruleta ruseasca" .

    Hmmm ... cit de "agresiv" ar fi Dan la criticile care i se aduc eu tot ma risc sa-i atrag atentia ca la momentul actual problema mare nu e ( in sine ) privatizarea bancilor romanesti ( in fine ... alea care au scapat dupa nebunia din anii '94-'97 ) catre banci straine cit mai degraba faptul ca acestia au imprumutat sume uriase in alte monede decit cea nationala/in care cistiga marea majoritate a imprumutatilor.

    De aici vine la ora actuala nu neaparat "lipsa controlului" cit marja foarte mica de manevra in ceea ce priveste o eventuala depreciere pentru a usura povara datoriilor. ;)

    Dar na ... construirea de "false tinte" e la moda in ultima perioada cam peste tot. :(

    RăspundețiȘtergere
  30. vin vremuri grele dar nu pentru noi. de trei ani avem aceiasi aglomeratie in trafic, carciumile sunt la fel de pline, se fura mai mult si din mai multe locuri, imobiliarele nu corecteaza, restructurarea e la nivel de retorica.

    undeva e o fractura sau economia subterana merge bine...

    RăspundețiȘtergere
  31. Anonim(ultim): Vezi raspunsul la problema ta in comentariul meu catre Lucian Davidescu.
    O sa vedem cat de false sunt si tintele astea peste vreo 6-7 luni.

    RăspundețiȘtergere
  32. >Vezi raspunsul la problema ta in comentariul meu catre Lucian Davidescu.

    Raspunsul e oarecum paralel la ce am afirmat in replica anterioara - mai exact e mai mult legata de acoperirea/garantarea unor eventuale depozite in euro.

    Dincolo de asta imi mentin afirmatia : daca bancile prezente in Romania creditau preponderent in lei si nu in euro/franc elvetian ... nu cred ca ar fi contat asa mult actionariatul/daca erau straine sau nu.

    In fond si in perioada "delirului bancar autohton" din '94-'97 Romania era un exportator net de capital - si in ce situatie eram atunci ! - asa ca ... ce mare diferenta ?? :)

    RăspundețiȘtergere
  33. Anonim: Pune prietene mana pe carte ca n-ai habar despre ce vorbesti!

    RăspundețiȘtergere
  34. Buna seara, Mugabe ma numesc si anul trecut mi-au atras atentia opiniile de la http://trenduri.blogspot.com/2010/06/unde-ne-aflam.html - si am continuat sa urmaresc blogul.
    Bag de seama ca intre timp, autorul si-a schimbat anumite opinii si viziuni. Iar eu am invatat romana:)
    Esenta cestiunii pe care autorul nu reuseste, sau se fereste s-o atinga, este urmatoarea: statul roman nu mai controleaza masa monetara din Romania, si asta nu de azi de ieri, ci de ani de zile. Iar acum helesteul e in curs de golire, iar pestii vor ramane pe uscat.
    Si asa se face ca in foarte foarte scurt timp romanii o sa invete the hard way (in stil Marcellus Wallace) consecintele renuntarii iresponsabil de lejere la o prerogativa pentru care stramosii lor au varsat enorm de mult sange in trecut - spre exemplu, dezbaterile parlamentare pe marginea Legii 312/2004 a BNR au fost terminate in 30 de minute, din care 2 minute de "interventii". Proiectul, bineinteles, a fost unanim adoptat: http://www.cdep.ro/pls/steno/steno.stenograma?ids=5700&idm=13.
    Sa dea Domnul sa existe in tara asta intelepciune, curaj si noroc (va fi nevoie de toate cele trei ingrediente, garla) ca la anul pe vremea asta sa putem sa ne reunim, mai saraci, dar macar sanatosi, tot aici pe net si sa radem de (retrospectiv) prostiile pe care le-a insirat subsemnatul mai sus. Chiar sper asta din tot sufletul.
    Robert Mugabe va saluta :)

    RăspundețiȘtergere
  35. Problema este și la popor, care putea face și dezvolta bănci românești în 21 de ani, chiar eliminânu-le pe cele străine (cu binișorul, prin concurență cinstită).

    Adică, Nea Gheorghe nu poate împrumuta bani din Elveția. Pun mână de la mână un milion de Nea Gheorghe, fac o bancă, o mențin serioasă, și aceasta se împrumută din Elveția și îi dă bani cu împrumut la Nea Gheorghe.

    Problema a fost formulată de un notarăș (notar la primărie) maghiar în 1918: „no, mă, vin amu românii voști, vezi ăia cum fură”

    RăspundețiȘtergere
  36. LOL @"popor[ul], [...] putea face și dezvolta bănci românești în 21 de ani, chiar eliminânu-le pe cele străine (cu binișorul, prin concurență cinstită)".
    Sa intelegem ca dvs. sunteti sau nu din "popor", domnul cu povetele? Ca daca ati fi, probabil ca ar fi trebuit chiar de azi sa va puneti povetele in practica. Caci concurenta, cinstita bineinteles, nu vad ce ar putea avea impotriva dvs..
    Intre timp, in lumea REALA, BNR constata - desigur, cu stupoare - ca de fapt regulile activitatii de creditare din Romania nu sunt sub controlul ei: http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-10777126-cristian-popa-bnr-nu-vad-risc-scadere-expunerilor-bancilor-termen-scurt.htm

    RăspundețiȘtergere
  37. "Să vii acum şi să spui că nu mai continui finanţarea în România este o lipsă totală de înţelegere a situaţiei. Este o lipsă de fair-play şi vreau să cred că statele venite mai târziu în UE nu vor fi puse să plătească lăcomia băncilor"- zise matelotul de pe vaporul numit Romania in deriva.

    RăspundețiȘtergere
  38. Problema finantarii noastre este secundara si depinde mult de inspre ce se va indrepta Europa si mai precis depinde daca germanii vor accepta in final emiterea de eurobonduri. Daca nu, pai ce mai conteaza frate ca oricum Europa o sa fie "scapa cine poate". Eu nu vad o problema prea mare ca reduc austriecii finantarea: inca la noi se cheltuiesc bani aiurea, bani multi, bani pe tunuri. Nu mai dau austriecii, mai se taie un salariu, mai se taie cativa bugetari, se mai taie si pe la proiecte nitzica si supravietuim noi cumva, problema e ce ne facem daca dolarul explodeaza fata de euro si euro se umfla si mai mult fata de leu. Noi am pierdut anii astia aiurea cand puteam sa dam din coate sa exportam mai mult, acum deja am pierdut startul.

    RăspundețiȘtergere
  39. ...ce ne facem daca dolarul explodeaza fata de euro si euro se umfla si mai mult fata de leu...

    Chiar s-ar putea intampla ?

    RăspundețiȘtergere
  40. Parerea mea este ca pana sa ajungem noi sa nu ne mai putem finanta si rostogoli imprumuturile multe alte state vor fi deja in situatia noastra si se va gasi o solutie, fie ea chiar si falimentul sau tiparnita. Si zic asta nu ca suntem mai buni decat altii dar sumele de care avem noi nevoie sunt chiar mici. Am inteles ca ceva in jur de 11 mld de euro anul 2012 pentru refinantarea unor imprumuturi. In ultima instanta bani or sa vina chiar si de la BNR [nu imi vorbiti ca nu se poate - pana la urma si banca germaniei a intervenit]. Ideea este ca nu stiu daca are rost sa ne stresam sa platim toti acesti bani, nu facem decat sa mutam problema pe mai tarziu. Cu cat mai repede incetare de plati cu atat mai bine. Atunci se vor lua, de voie - de nevoie, niste masuri adecvate de reforma a statului.

    RăspundețiȘtergere

Atenție! Comentariile sunt supuse moderării și vor fi vizibile după o perioadă cuprinsă între 1 și 4 ore. Sunt permise doar comentariile care au legătură cu subiectul.
Pentru discuţii mai flexibile folosiţi canalul de Telegram Dan Diaconu(t.me/DanDiaconu)