Câștigând pentru a pierde

Cam despre asta a fost vorba în Congresul PNL. Plăvanul a făcut eforturi monumentale pentru a-l pune pe Cîțu. De ce, e simplu de intuit: pentru că Cîțu(sic!) e cârpa perfectă, iar Plăvanul are nevoie de cârpe. De asemenea, Plăvanul are nevoie de un partid pentru a menține controlul asupra politicii din Parlament. Însă de aici începe toată tevatura.

Văzându-l pe Plăvan am avut impresia că-l văd pe Ceaușescu la ultimul Congres al PCR. Iar discursul de final al lui Cîțu a fost similar aceluia din 1989, când nea Nicu mai dădea câte 100 de lei la salariu. Acestea însă sunt părerile mele. În realitate cei doi îmi pot spune oricând că, de fapt, au înregistrat o mare victorie. Și de fapt așa e: Plăvanul a reușit să-și impună servantul pe postul de președinte al PNL, adică ceva ce în urmă cu câteva luni părea de neimaginat. Și totuși!

În primul și-n primul rând am putut constata la Congres că popularitatea Plăvanului e picată nu doar „la general”, așa cum ne indică sondajele, ci și în propriul partid. Huiduielile pe care le-a înregistrat indică limpede că, la baza partidului, popularitatea sa e una precară. Astfel, degeaba și-a impus paiața la vârf în condițiile în care talpa partidului are o cu totul altă opinie. Oare însă asta nu era cunoscută și tocmai din cauza acestui fenomen Plăvanul avea nevoie de o dictatură a sa și în partid? E de discutat!

Marea problemă a sa e însă procentul insuficient încasat de Cîțu. Desigur, 60% e un procent mare, doar că, în conformitate cu proiecțiile rezultate din delegații aleși pe sprânceană, scorul ar fi trebuit să fie de cel puțin 70%! Asta indică faptul că, în ciuda „delegaților măsluiți”, nici măcar aceștia nu mai cred în „idealul impus”. Istoria PDL e încă vie, iar delegații - indiferent de vot - știu un singur lucru, anume că pentru viitoarele alegeri trebuie să se reorienteze. Cei mai mulți speră că vor primi banii promiși după care Dumnezeu cu mila. E un fel de „luăm banii acum și vedem ce-om face de mâine”. Sau, dacă vreți o echivalență cu un eveniment din istoria recentă, e ca și cum la Congresul PDL ar fi câștigat Udrea. I-ar fi prelungit, într-adevăr, accesul lui băsescu la partid, dar cu ce folos? Totul era mort în acel moment, în condițiile în care până la urmă, unica șansă politică a fost cea a dizolvării în masa PNL. 

Pentru PNL, alegerea acum a lui Orban ar fi reprezentat speranța unui viitor politic. Așa cum a ieșit însă, e rețeta sigură către un viitor din ce în ce mai ticăloșit, până la dispariție. Cîțu nu-i decât un manipulator de ședință, un individ specific psihicului de corporație: bagi un șpil într-un document cu care „te acoperi”, iar dacă iese scandal zici că „ai avertizat”. Un asemenea individ e incapabil să construiască, dar de distrus distruge extrem de ușor, chiar cu inconștiență. Primele elemente ale acestei inconștiențe corporatiste s-au văzut deja, multe altele însă vom avea de văzut în continuare. Individul - asemeni mentorului său, Plăvanul - e unul fără relief, fără capacitatea de a găsi soluții și fără pic de creativitate. E bun de pus acolo unde regulile sunt clare. Mediul corporatist oferă reguli destul de dure care transformă orice individ într-o rotiță a unei benzi de producție. Ăsta-i singurul mediu în care un mediocru precum Cîțu poate „performa”, dacă de performanță e vorba acolo. 

O altă chestiune care se vede din avion este cea a disensiunilor care deja au început în „echipa câștigătoare”. Așa cum am anunțat și pe Telegram, au început deja scandalurile pe funcții: sunt deja prea mulți candidați și prea puține posturi. Unii dintre delegați deja sunt încercați de disperare întrucât, cu toate că s-au compromis în fața propriilor organizații, se văd nevoiți să se întoarcă acasă cu coada între picioare. Iar dacă nu vin nici banii promiși - bani care NU EXISTĂ! - situația va fi gravă.

Punând în balanță toate chestiunile pe care le-am constatat și care, repet, sunt extrem de vizibile, ne rezultă că victoria Plăvanului nu-i una sănătoasă. Însă am uitat câteva chestiuni.

Plăvanul este la jumătatea ultimului său mandat. În această poziție, puterea pe care o are începe să scadă, toată lumea orientându-se spre jucătorul care contează și care, deocamdată, nu prea se vede. În această situație, pentru Plăvan sunt două direcții pe care se concentrează: prima e acoperirea spatelui, iar cea de-a doua asigurarea succesiunii. Acoperirea spatelui e esențială pentru Plăvan întrucât, la câte abuzuri a făcut, la cât a furat și la câte alte ticăloșii are la activ în mandatul său infracțional, asemeni lui băsescu, e amenințat cu pușcăria. Probabil că declarația lui Dragnea i-a cam dat fiori reci pe spate. De aceea, asemeni lui băsescu, are nevoie să-și pună oamenii în posturile cheie. Mai precis procurorii șefi al căror scop este închiderea ochilor după ce n-o mai fi președinte. De aici a pornit scandalul cu tiriplicul de la Justiție care urmărea să pună niște procurori șefi care să răspundă intereselor neomarxiste. Astfel, câștigarea partidului de ieri, îi asigură marja necesară de negociere. Oricum PSD stă aliniat intereselor sale, astfel încât numirile din Justiție speră să se  facă pe repede-înainte.

În ceea ce privește succesiunea, Plăvanul crede că-l poate impune pe lingăul și inventatorul său, Rareș Bogdan, la funcția supremă în stat. Sau că va găsi pe altcineva care să-i răspundă o perioadă de timp la comenzi. Eroare. Pe partea asta sunt sigur că nu va mai reuși nimic. Mai ales în condițiile în care partidul i se va prăbuși iremediabil. Însă, îi e suficient pe moment să blocheze orice altă tentativă de alternativă la președinție, forțând un vid precum cel din perioada premergătoare realegerii sale.

Așadar, ce-am avut? Un congres al PNL în care Plăvanul a câștigat pentru a pierde. A câștigat el timp, iar cel care va pierde iremediabil e PNL-ul. Încă o victorie a proștilor care, de fapt,  se va dovedi înfrângerea noastră. Asta deoarece, asemeni lui băsescu, Plăvanul vrea să scape nevătămat după mandat. Asta  până când se va găsi un post de ajutor de băgător de seamă la nivel european, poziție din care va căpăta imunitate. Iar de pierdut vom pierde tot noi!