marți, 21 septembrie 2021

Evergrande


Un dezvoltator imobiliar cu datorii de peste 300 mld. $ se zbate între viață și moarte. Unde se întâmplă asta? În SUA? Nicidecum! Se petrece de ceva vreme în China, iar subiectul pare a nu avea sfârșit în presă. Înainte însă de a trece mai departe o să vă întreb un lucru: v-ați fi imaginat până acum că o entitate din China poate învârti atâția bani?

Să ne uităm puțin pe cifre ca să înțelegem ce înseamnă Evergrande. Peste 200 000 de angajați direcți și peste 3.8 milioane de joburi la companiile a căror activitate depinde de Evergrande! Peste 800 de proiecte imobiliare în lucru, iar în China un proiect imobiliar e cel puțin un cartier de blocuri cu aproximativ 40 etaje.  Dacă ne vom uita la cifrele companiei, vom constata că, din punct de vedere teoretic, datoriile companiei sunt acoperite de proprietățile sale. Doar că problemele pe care le are vin dintr-un blocaj cauzat de lipsa de cash.

Trebuie însă să mergem mai adânc pentru a constata buba. Într-adevăr, firma are proprietăți care pot valora ceva, doar că multe dintre ele nu sunt finalizate. Asta înseamnă că valoarea lor de piață la momentul actual este de peste trei ori mai mică decât cea estimată.Uitându-mă pe evoluția cifrelor companiei, am constatat că profitul i-a mers bine, însă, în paralel, costul cu plata datoriei a crescut constant. Din dorința de a ocupa cât mai multe „zone strategice”, Evergrande s-a împrumutat pentru a deschide noi șantiere. A intrat astfel într-un joc surd care era clar că, la un moment dat, se va bloca. E simplu de explicat în termeni uzual. Să spunem că am 100 000 EUR, bani cu care, teoretic pot ridica o casă și jumătate. Dacă ridic prima casă, din banii care mi se întorc din proprietatea finisată pe care-o vând, pot finanța și cea de-a doua casă și probabil încă vreo două. Cam așa merg treburile. Însă, dacă piața e pe creștere - cum tot e în China - în loc să-mi blochez banii într-o singură casă, încep să construiesc patru, bazându-mă pe posibilitatea de a le vinde încă dintr-un stadiu intermediar și astfel să obțin în același timp profit de la patru case. Însă, în cazul în care se întâmplă ceva, pot rămâne cu cele patru construcții la stadiul de fundație și mi-am blocat banii. 

La un nivel mult mai mare, cam asta a făcut Evergrande încă de la începuturile sale: și-a mărit continuu numărul de șantiere pentru a-și crește profiturile. Problema acestui tip de „strategie” e că se dovedește, mai mereu, păguboasă. Degeaba a avut Evergrande profituri fabuloase în condițiile în care setea sa de cash e mereu teribilă. Se întâmplă astfel ca un blocaj minor să-ți afecteze întreaga activitate. Mai mult, pentru a-ți finaliza proiectele ai nevoie de mult cash care, în final, înseamnă împrumuturi scumpe. Atât de scumpe încât o sfârșești în faliment.

Treaba de la Evergrande ține de un management financiar defectuos care vine ca urmare a unei lipse de experiență. O să vă dau pentru exemplu o megacorporație americană: Amazon. Într-adevăr, nu le putem compara deoarece profilul de business este total diferit. Altceva însă vreau să subliniez. Jeff Bezos n-a făcut niciodată profit(sper să nu mă înșel). Însă, dacă te vei uita la cash flow vei constata că e impecabil. În viața lui Jeff Bezos n-a suferit de lipsa banilor lichizi. O companie care nu are probleme cu lichiditățile e o companie viabilă!

Iată diferența de experiență! E o chestie simplă, dar pe care o înțelegi după ce ai o experiență în business. Din acest punct de vedere oamenii de afaceri chinezi sunt mult în urmă! Și așa ajungi să te întrebi cum de au ajuns atâția bani pe mâna unora care n-au habar de abecedarul financiar al administrării afacerilor?

Ei bine, iată-ne ajunși într-un punct critic. Vedem aici fragilitatea structurală a companiilor chinezești. Nu poți totuși ca firmă cu peste 300 mld $ împrumuturi să mai faci asemenea greșeli copilărești. E vorba de mulți bani! Dacă am fi avut de-a face cu o cădere a sectorului, un asemenea blocaj ar fi fost de înțeles. Doar că acum putem avea - aproape la modul hilar! - o cădere a sectorului cauzată de un management defectuos al unei companii. A înțeles cineva asta?

Iată că acum trebuie să aduc în fața voastră personajul cheie al actualei stări de fapt: președintele Chinei, Xi Jinping. Dacă vreți să găsiți cauza adevărată a situației de acolo, iată vinovatul! Ce-a făcut însă președintele Chinei? Aici e de discutat. Mai țineți minte cum „l-a ascuns” vreun an pe Jack Ma? Tot ceva similar se întâmplă și aici. 

Încă de când s-a instalat președinte, Xi Jinping a venit cu o viziune diferită pentru comunismul chinez: lucrul cu cifre palpabile. De aceea l-a adus premier pe Li Keqiang, a cărui modalitate de conducere e de-a dreptul novatoare. În evaluarea activității economice se bazează pe o baterie de indicatori extrem de clari. Ajunge astfel să evalueze corect situația, iar deciziile pe care le ia, le ia pe baza unor criterii obiective. Astfel, echipa aflată la putere în China a tăiat „elanul revoluționar” al construcțiilor de fabrici, îndreptând atenția către răspunsul la cerere. Dacă vreți, China comunistă de acum e condusă capitalist. Spre deosebire de America de azi care, capitalistă până-n măduva oaselor, e condusă comunist. 

Întrebarea care se pune este aceea dacă Evergrande e o problemă structurală a Chinei. Fără doar și poate, răspunsul e afirmativ. În ciuda politicii de la vârf, China încă are asemenea fenomene economice. Evergrande se prăbușește sub presiunea „celor trei linii roșii” instituite de conducerea de la Beijing, care i-a limitat drastic capacitatea de a se împrumuta. Credeți că nu știau chinezii ce va urma pentru companiile care tindeau să ajungă „too big to fail”? 

Personal nu pot spune că Evergrande e Lehman-ul Chinei dintr-un singur motiv: în timp ce prăbușirea Lehman Brothers a fost un act de disperare prin intermediul căruia se urmărea izolarea unui dezastru, prăbușirea Evergrande e consecința unei politici de stat având ca scop limitarea puterii entităților economice interne. Xi Jinping se pare că a învățat lecția: companiile prea mari ajung toxice nu doar prin tendința lor naturală de a se amesteca în politică, ci și prin contra-performanțele economice de care sunt capabile. Evergrande e un exemplu. Vor urma și altele! 

Provocarea căreia trebuie să-i facă față acum autoritățile chineze ține de limitarea daunelor provocate de prăbușirile pe care ei vor să le creadă controlate. În cazul Evergrande e vorba de numeroși mici investitori care par a-și fi pierdut definitiv agoniselile pentru pensie, iar asta e o chestie cu efect devastator asupra percepției PCC în rândul oamenilor. Mai mult, așa cum v-am arătat, peste 4 milioane de joburi au legătură cu Evergrande și nimeni nu-și dorește o asemenea criză. Cel mai probabil, statul va forța plata datoriilor cu fondul imobiliar al companiei, urmând să finanțeze direct finalizarea și să-și recupereze ceva mai târziu investiția. Soluții sunt, important e cum se va proceda în final. Și, mai mult, e esențial de înțeles cât rahat mai e de ieșit la suprafață. 

Dacă va reuși în planul său, Xi Jinping s-ar putea să ajungă cel mai mare împărat din istoria milenară a Chinei. Dacă va da greș va lăsa țara într-un dezastru greu de reparat. Vedem ce se va întâmpla, însă, la cum merg treburile, tind să cred că restructurarea din mers a economiei chineze va reuși.

10 comentarii:

  1. Firma amintita este un exemplu clar prin care China exploreaza formele economice si ideile capitaliste. Puterea financiara a Chinei este atat de mare ca numai uitand de aceasta credem ca putem judeca "micile esecuri" din unele zone economice. Un stat care a pornit in anii '50 de la o saracie lucie iar astazi are sateliti in jurul terrei, sateliti si roboti pe Luna si Marte, o economie expansiva, finante imense si un popor din in ce mai educat cu un scop nu numai national dar si mondial-planetar, este o forta de luat serios in seama. Greseala unui manager? Si? Pentru China este un experiment si atat. Experiment oprit de statul chinez exact acolo unde altii si-ar fi putut baga nasul. Cred ca asta era de subliniat, ...in cazul Chinei.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oare asta sa fie schimbarea polilor? Polul vest devine polul est si polul estic devine vestic?

      Ștergere
    2. Foarte frumos ai punctat ...statul chinez a intervenit exact la timp si cu precizie pentru ca ,, altii ,, sa cumpere pe nimic...Imi vine in minte batalia de la Waterllo cand Napoleon Bonaparte a fost infrant de Ducele de Wellington ...si cand a venit vestea ca Napoleon a fost infrant ...,, baietii destepti ,, de atunci cuparase deja pe nimic 99 la % din actiunile care se tranzactionau in Londra...Chinezii au invatat si si-au facut de toate...

      Ștergere
    3. Nu alții cumpără pe nimic. Chinezii cumpără iar dacă nu sunt destui care dă bage banul din zona privată se bagă direct statul chinez să cumpere activele și să finalizeze proiectele de construcții.

      Altfel spus toată teoria și practica asasinatelor economice e întorsă pe dos ca o șosetă. Cum au făcut și cu piața liberă care al naibii chestie uite că poate funcționa în favoarea unui stat repet din nou FUNDAMENTAL COMUNIST!!!!

      Asasinul e chiar statul chinez care cînd simte că piața liberă e pe cale să intre într-o criză sistemică îl face praf ... preventiv!!!

      Cu tot felul de reglementări restrictive suplimentare al căror rol e stabilizarea pieței și eliminarea inechităților sociale generate de economia capitalistă care în goana după profit la fel ca în orice economie capitalistă a uitat unde face profitul, în china comunistă!

      Dacă compania privată chineză capitalistă rezistă în noul mediu de reglementări e ok pentru toată lumea, statul comunist chinez nu se încordează aiurea. Dar dacă compania privată chineză nu face față noului mediu concurențial mai dur e făcută praf și pulbere chiar de statul chinez care n-are nevoie de vampiri capitaliști care să "sugă sîngele poporului" ci de dragoni capitaliști care să ajute statul chinez COMUNIST să fie mai competitiv pe piața globală!

      Un stat comunist mai competitiv conform teoriei comuniste e statul care e mai puternic pe plan intern nu cel care e mai slab și mai vulnerabil în fața crizelor interne și externe.

      Pentru statul chinez din toate timpurile crizele interne au fost generate de prosperitatea mai mică sau mai mare a propriilor cetățeni. Timp de milenii simpla performanță de a-ți putea hrăni satifăcător toți supușii era deja de domeniul fantasticului. Deci orice formă de nemulțumire socială bagă tot statul chinez în crize de isterie.

      Ștergere
    4. Ce nu știu mulți, pentru că mass-media de stat nu reflectă la adevărata dimensiune nici în china nici aia din SUA e faptul că în China ai manifestații reale, nemanipulate, contra guvernelor locale non-stop!

      În fiecare zi într-un stat de dimensiunea chinei ai mii de mini-revolte sociale. Pe care comuniștii chinezi au învățat că nu e bine să le înăbuși din start ci să le lași să se dezvolte natural pînă pricepi care e problema reală statul chinez fiind atent pe partea de monitorizare doar ca să nu fie capturate de agenți străini infiltrați care să încerce răsturnarea regimului.

      După ce sa descoperit problema, de regulă diverse forme de corupție ale administrației locale, statul chinez începe jihadul contra propriilor membri de partid. Epurări în masă, confiscarea averii, închisoare, cei vinovați înlocuiți cu alți membrii ai CPC după care la nivele superioare se fac analize mai aprofundate cum sa ajuns acolo fără să fie detectată corupția pînă n-au ieșit oamenii în stradă.

      În tot acest proces de ... autocritică teoria comunistă, a superiorității necesității unui partid-stat al "oamenilor muncii" pentru a gestiona tot acest proces de reformare internă continună a statului și a organelor sale de decizie, execuție și control, devine pe zi ce trece tot mai evident pentru orice om care judecă cu capul lui.

      Partidul-stat și capacitatea nelimitată de a înlocui aproape instantaneu oamenii dovediți corupți și incompetenți cu alții teoretic mai puțin corupți și mai competenți, pînă realitatea dovedește contrariul, la toate nivelele de decizie, execuție și control ale statului e clar superioară sistemului democrației reprezentative unde orice decizie la orice nivel e atacată și intern și din exterior de interese care n-au nici o legătură cu interesele acelui stat.

      Banii și incredibila puterea de corupere a acestora, sper că e evidentă acum acest lucru și pentru noi, manipularea mass-media, imposibilitatea statului de a face față tuturor formelor de subversiune externă care în timp reușește să infiltreze tot mai mulți agenți sub acoperire locali nu dă nici o șansă unui stat mic să aibe o dezvoltare independentă de un stat mai mare, mai puternic, care exersează de mai mult timp acest tip de dominație asupra altor state sau teritorii.

      Deci fără un partid-stat doar cu un sistem de democrație reprezentativă majoritatea statelor sfîrșesc în forme de dependență de tip neo-colonial față de alte state mai puternice.

      Exact ceea ce vedem că se întîmplă zi de zi cu Romînia. E și practic și teoretic imposibil să eliminăm toți idioții utili care servesc interese străine aflați infiltrați peste tot prin aparatul de stat doar cu ajutorul serviciilor secrete și al alegerilor democratice. Traiectoria statului romîn actual nu poate fi decît din rău în mai rău pînă la o totală dizolvare în UE. Și asta e în scenariul ... optimist!

      Ștergere
  2. Depinde cum privim lucrurile. Pentru fanii modelului chinez se pune accent pe efortul lui Xi. Pentru scepticii scenariului "China Tare", printre care ma numar, Evergrande arata vulnerabilitatea de carton a galbiorilor.

    RăspundețiȘtergere
  3. Numai că într-un stat fundamental comunist cum e China, cu partid unic aflat la conducerea unui sistem bancar dominat în mod absolut de stat n-ai cum scăpa de sub control falimentul unei corporații capitaliste chineze indiferent cît de mare e aceasta.

    Dacă un conglomerat cum e Evergrande se blochează din diverse motive amenințînd să arunce în aer toată piața imobiliară la fel ca în SUA o poți naționaliza imediat. Nu temporar cum s-a făcut în SUA cu băncile care au fost salvate ci definitiv, permanent. Iar asseturile companiei care amenință stabilitatea pieței împărțite de stat altor firme nou înființate.

    Firme noi, mai mici, care cu datoriile șterse sau înghețate își reîncep activitatea cu un bilanț contabil curat. Statul COMUNIST are de unde finanța aceste noi firme. Pentru a recupera vechile datorii are scuza perfectă pentru a supraveghea mai bine activitatea acestor firme a căror sarcină ar trebui să fie finalizarea proiectelor și recuperarea banilor nu profitul contabil imediat.

    După ce balonul speculativ e dezumflat controlat pentru a nu face valuri prea mari aceste firme pot reveni la business as usual pînă atunci ciocul mic și joc de glezne că noi vă dăm banii!

    China are vre-o 100000 de SOE, state owned entreprises, n-a renunțat la ele odată cu deschiderea spre piață a economiei deci știe cum să țină sub control o firmă cu statut special al cărui rol e doar recuperarea unor pierderi datorate lăcomiei capitaliste fără să scoată oamenii obișnuiți din casele lor pentru datorii neplătite și fără a trimite în șomaj sute de mii de oameni doar pentru că investiția imobiliară n-a putut face rost de ultimii 1000 $ pentru a finaliza și a vinde proiectul din cauza unui cash-flow defectuos.

    Investițiile necesare pentru a termina proiectele și a închide împrumuturile pe profit sunt ridicol de mici comparativ cu pierderile sistemice care pot fi induse în economie dacă lași piața liberă să se regleze singură, la cheremul lăcomiei capitaliștilor fără nici un fel de morală și principii să scoată din faliment proiectele evengrade.

    Nu o vor face niciodată. Nici în SUA nici în China nici în altă parte. Deaia statul chinez n-a considerat nici o clipă cele 100000 de SOE mormane de fiare vechi ci doar a căutat în tot acest timp noi și noi forme de la face cît mai profitabile fără a avea niciodată profitul ca obiectiv principal. Un SOE profitabil înseamnă că poate fi extins pînă cînd nu mai e profitabil! După care te oprești și găsești noi variante sau ocazii de a le face iar profitabil. Inclusiv profitînd de falimentul unor firme capitaliste care sunt "too big to fail". Asasinatele economice se transformă în expansiunea SOE-urilor întărind și mai mult partidul comunist chinez și statul.

    Ia asta înseamnă că la nivel global orice criză sistemică a capitalismului cum a fost cea din 2008/2009 sau cea care e obligatoriu să vină în 2-3 ani de acum încolo dacă nu mai repede întărește China comunistă și slăbește SUA capitalistă.

    Exact cum zice în cărticica roșie capitalismul își creează singur crizele economice care îl vor distruge.

    RăspundețiȘtergere
  4. Evergrande prezentata intr-o nota aplicata vremurilor pe care le traim: https://www.activenews.ro/covid-era-covid-si-marea-resetare-the-great-reset/Efectul-EVERGRANDE-Cum-poate-fi-distrusa-lumea-vlaguita-de-COVID-pentru-a-se-pune-in-opera-Marea-Resetare-169471

    Ce a prezentat DD este frumos insa orice eveniment major cum este si acesta cere sa fie contextualizat.

    RăspundețiȘtergere
  5. Pare a fi o nationalizare. Din cate stiu in China nu poti vinde anticipat o constructie. Vanzarea se va putea face numai dupe ce o comisie de stat va veni la fata locului si va considera lucrarea finalizata dand astfel aprobare pentru folosirea ei. In aceste conditii este foarte usor sa te joci cu dezvoltatorii care se afla sub povara creditelor.

    Nu anticipez valuri mari. Occidentul se va trezi invadat de banii care vor fi retrasi din China de catre fondurile speculative (cu mari pierderi de altfel - la Evergrande valoarea actiunilor a scazut deja cu 75% si este loc si de mai jos - Chinezii platesc foarte putin la fel cum au facut-o si anul trecut profitand de nebunia virusului).

    Intr-un cuvant s-au cam vazut cu sacii in caruta si acum le dau placute suedeze celor care au crezut ca pot trai la nesfarsit pe spinarea lor. Nationalism economic, nu-i asa?

    Vesticii nu vor putea suporta aroganta noului imperiu chinez si la un moment dat vor porni la razboi impotriva lui. Noua intelegere cu Australia este parte a acestui plan razboinic. Intai se vor ocupa de China. Este cea mai periculoasa si creste ca Fata Frumos. De aceea trebuie lovita cat mai curand. Ramasa singura Rusia nu va putea face fata.

    RăspundețiȘtergere
  6. Eurasia takes shape: How the SCO just flipped the world order ___ Eurasia prinde contur: Cum a răsturnat SCO ordinea mondială În timp ce un Occident fără cârmă privea, cea de-a 20-a reuniune aniversară a Organizației de Cooperare de la Shanghai (SCO) s-a concentrat pe două rezultate cheie: modelarea Afganistanului și lansarea unei integrări eurasiatice cu spectru complet.
    https://thecradle.co/Article/analysis/2104

    RăspundețiȘtergere