Criza informațională

Aș începe prin a vă spune că, în timp ce-mi făceam un scurt bilanț al anului care-a trecut, am observat că mi-am tot redus din abonamentele la diverse publicații, pe care le plăteam în virtutea inerției. Calculând, îmi rezultă că peste 1000 EUR pe an mi se duceau la publicațiile sau agențiile occidentale de presă. Într-adevăr, nu mi-am luat terminal Bloomberg, dar subscripția pentru site-ul său tot costă vreo 300$/an. Și la fel stau lucrurile cu restul publicațiilor/site-urilor cu nume sforăitoare care, în ciuda „ofertelor speciale” tot îți scot din buzunar sume nu mici.

Într-o lume în care informația este esențială, astfel de sume pot fi considerate necesar a fi date deoarece trebuie să te ții la suprafață. E logic să-ți cauți surse credibile care să-ți livreze informația cât mai rapid, astfel încât să iei deciziile care se impun. Doar că schema tradițională nu mai funcționează, iar reducerile pe care le-am operat nu le-am făcut din zgârcenie ci strict calculat.

Realitatea crâncenă pe care o vedem toți este aceea că marile agenții sau trusturi de presă au încetat cu desăvârșire să mai livreze informație. Tot ceea ce livrează sunt malformații media astfel încât să se potrivească cu ideologia pe care-o susține fiecare. Iată de ce a menține „liniile deschise” cu astfel de instituții devine nu doar costisitor, ci de-a dreptul toxic.

Sunt mai multe cauze pentru care se întâmplă ceea ce vedem. Cu toate că mulți văd „atașamentul ideologic” al patronatelor, mai e și altceva, anume scăderea înfiorătoare a competenței din domeniu. Dacă mai țineți minte, pe vremea lui băsescu, dar și ulterior, când în România există un necesar de susținere pentru ilegitimul stat subteran, apăreau ca prin minune diverse articole în „media internațională”.Era lesne de constatat cum „numeroase articole”, în realitate erau semnate de diverse fâțe irelevante din ... România, care lucrau și lucrează la respectivele instituții media. O întreagă rețea de agenți low cost ajungeau astfel să provoace o presiune infernală prin intermediul unor atacuri coordonate. Cum au ajuns acești redactori acolo? Mai ales că aproape în totalitate e vorba de jurnaliști dâmbovițeni de mâna a zecea. E mai simplu decât credeți: ei au acceptat salariile de mizerie propuse de respectivele instituții care în acest fel „și-au optimizat” costurile salariale. Pentru o nulitate e o treabă când se laudă că lucrează la - să zicem - Reuters, făcând abstracție de realitatea că abia-și duce viața de la o zi la alta. Și, nulitate fiind, respectă la milimetru indicațiile ideologice. Chiar mai mult, uneori nulitatea noastră devine „expert(ă)” în ideologie, rezultându-i niște articole de o corectitudine politică vomitivă.

Iată de ce o astfel de mlaștină nu mai e propice unora cu opinii ferme. Aveam câțiva preferați care însă ori au dispărut în jurnalismul independent de tip substack, ori au dispărut pur și simplu. Ceea ce a rămas e o junglă toxică, plină de false informații sau de titluri pompoase, livrate drept furaj minților simple. Clickbait-ul e regele absolut.

De aceea criza din presa scrisă nu e o invenție sau o conspirație a tehnologiei, ci o necesitate, o consecință logică a deprofesionalizării domeniului. Peste tot pe unde te uiți vezi doar semidocți susținând aberații, indiferent dacă sunt de-o parte sau de alta a baricadei. De altfel tocmai aici avem „oglindirea” crizei din media în lumea reală: oamenii furajați cu informații îndoielnice au devenit extrem de proști. Așa că nu poți lua de bună opinia vreunui contestatar a orice deoarece te trezești că e prost de bubuie, opinia fiindu-i influențată de alt prost s.a.m.d. Și-atunci ce ne rămâne?

Din păcate nne-a mai rămas doar calea directă, care e și cea mai grea, anume analiza de la bază, utilizând datele brute pe care să le iei din sursele primare. Mă rog, asta ar fi fost treaba agențiilor specializate de presă, dar modelul s-a perimat, astfel încât devine mai necesar ca oricând să devenim propria noastră agenție de presă, ocolind instituțiile media. Altă cale nu există, credeți-mă. Și uite așa ajungeți să înțelegeți de ce, în cazul meu, anularea abonamentelor n-a fost o treabă determinată de avariție ci motivată de faptul că, pur și simplu, nu le mai utilizam. Le plăteam absolut degeaba, fără să mai am ce citi acolo. Ba chiar mă enervam când încercam „să fentez” prin preluarea de informații de la ei. Aiurea! Erau doar prostii.

Acum, privind limpede, înțelegem de ce interacțiunea cu media trebuie evitată: nu produce decât zgomot și, în afară de a te tâmpi, nu există nimic altceva. Dar cu informația de care avem nevoie cum rămâne? Simplu și, în același timp complicat: trebuie preluată de la bază și făcut efortul de despăduchere ideologică. Un efort pe care trebuie să-l faci singur deoarece e strict interesul tău. Există desigur și varianta în care te rupi definitiv de media. E bună și, cu siguranță, vei gândi mai limpede decât cel puțin 90% din populație. Dacă însă înlocuiești media cu rețelele sociale, atunci tâmpirea va fi mult mai rapidă și de durată.

În 2007, când m-am apucat de blogul „Trenduri Economice” am făcut-o pentru că eram dezamăgit de calitatea analizelor economice de pe piață. Acum, când mă uit în urmă, mi se pare de necrezut. Deteriorarea e atât de mare încât efectiv ceea ce era atunci pare aproape legendar. Era suficient să-ți extragi datele unei analize din cele distilate de Bloomberg și aveai o imagine cât se poate de limpede. Acum așa ceva nu mai e posibil. Fiecare analiză, dacă vrei să faci ceva cu ea, trebuie să fie bazată pe cifre luate de la bază, pe care să ți le distilezi singur. A te mai baza pe date distilate de alții e sinucidere.

Cu alte cuvinte, orice analiză devine mult mai complexă deoarece trebuie să faci totul. E ca și cum te-ai apuca să construiești o casă făcându-ți singur cărămizile, betonul fundației și al stâlpilor de rezistență, scândura s.a.m.d. Se poate, dar e mult mai complicat. Din fericire și instrumentele pe care le avem la dispoziție au evoluat, iar totul devine posibil. Ăsta-i contextul, de-aici pornim. 

Gata acum pun punct și declar oficial deschiderea anului pe Trenduri!