Spectrul Marelui Război

Aş fi vrut să cred că treburile se vor rezolva rapid, dar n-am crezut-o. Am intuit că intrăm într-o etapă complicată a istoriei. Putin ştie asta şi, mai mult, pare că-i place „rima timpurilor”. Totul se desfăşoară într-un alt ritm, dar vectorii sunt aceiaşi. Rusia a fost atacată paşnic, s-a ajuns până la graniţele sale. I s-a pus în discuţie dreptul de a exista şi a reacţionat. 

Ucraina de acum este Finlanda din 1939. Asta e cheia în care trebuie să înţelegeţi momentul în care ne aflăm. Rusia nu permite o distanţă atât de mică faţă de Moscova. În plus are nevoie de legătura terestră către Crimeea. Ruşii vor să scape de Ucraina, mai precis de acea Ucraină radicală care le-a creat numai belele de-a lungul timpului. Este vorba de vestul ţării. Teoretic şi-ar dori teritoriile până la Nipru. Posibil să nu le obţină, însă, la schimb, vor avea întreaga zonă litorală şi hălci din Est care vor recompune teritoriile cedate de URSS. În prezent acolo se desfăşoară operaţiuni adânci de curăţare a radicalilor ucraineni.

Mediatic, actualul război e pierdut de ruşi. Nu doar din cauza cenzurării prin blocarea grosolană a surselor ruseşti de informaţii, ci şi ca efect al ineficienţei comunicaţionale. Faţă de URSS, actuala Rusie e un pigmeu din acest punct de vedere. Şi nu e singurul punct slab! Armata a dovedit în mult prea multe rânduri o coordonare deficitară şi un mod de acţiune cel puţin dubios. Abandonarea înconjurării Kievului e un indiciu care pune sub semnul întrebării întreaga operaţiune. 

Fără doar şi poate aceasta este Finlanda Rusiei. Şi, fără doar şi poate, la sfârşitul negocierilor, ruşii vor obţine mult mai puţin decât sperau. Mai precis, vor avea probabil mai puţin de jumătate din estul Ucrainei şi, cel mai probabil, coridorul către Crimeea. Nu pot estima încă dacă vor reuşi să-şi adjudece întreaga zonă litorală, lăsând astfel Ucraina fără relevanţă. Astfel se va trage concluzia tâmpită că Rusia e mult mai slabă decât pare şi se vor declanşa direct ostilităţile împotriva lor. 

Putin ştie asta. Şi mai ştie şi că războiul va fi lung şi dureros. De aceea, ceea ce numeşte el „operaţiune specială” are ca task, în primul rând, punerea armatei în alertă. Iată o explicaţie pentru care toate operaţiunile se desfăşoară cu tehnică din anii 80. A fost ca un fel de evaluare. Deja se fac decapitări masive. Şi asta nu doar în armată, ci şi în serviciile de securitate. Promovarea acum se face exclusiv pe baza faptelor din război. S-a dus vremea ţinutelor festive şi a chermezelor de protocol.

SUA a făcut următoarea mişcare, chiar mai nebunească decât prima: împinge către aderarea la NATO doi pioni esenţiali pentru securitatea Rusiei: Finlanda şi Suedia. Finlanda promisese neutralitatea, dar pare că a uitat! Suedia are un complex istoric şi se aruncă inconştient într-un joc în care-şi pune pe masă existenţa. Nu-mi dau seama dacă cetăţenii ăia tembelizaţi de tonele de propagandă au habar în ce-i bagă reprezentanţii lor. Cu siguranţă nu ştiu, dar e timpul să se trezească şi ei din negura în care-au fost ţinuţi. Iar la -40°C, cu mâna încleştată pe ţeava rece a armei, peste tot mirosind a sânge şi morţi, cu siguranţă că se vor trezi. 

Problema este că în cazul ieşirii din zona de neutralitate a celor două ţări nordice, statutul Mării Baltice se transformă devenind mare a NATO. De asemenea, are de suferit şi Kaliningradul care astfel e anihilat. Situaţia e fără ieşire pentru ruşi şi vor fi nevoiţi să iasă preventiv la atac înainte de aderarea celor două ţări la NATO. Altfel confruntarea va fi una între NATO şi Rusia, confruntare pe care ruşii tot caută să o evite!

Putin ştie că intră într-o nouă încleştare dramatică, în care Ucraina e încălzirea. Dacă până acum atacul duşman venea dinspre vest, acum va veni dinspre nord. O altă paradigmă, o altă încleştare, dar acelaşi scop. Rusia e iar încolţită, iar aceasta e cea mai proastă veste deoarece cred că nimic nu ne va scăpa de un nou război. 

Există în toată această ecuaţie un element ascuns. Războiul, în esenţă, e un eveniment care se dispută pe viaţă şi pe moarte. La noi nimeni nu spune nimic despre asta. Tefelimea se pregăteşte să dea eroic bir cu fugiţii, simţind că în cazul unui război treaba se împute. Şi-n tot Occidentul e la fel. Nimeni nu-i poate scoate p-ăia la război decât dacă-i iau prin surprindere. Şi probabil acesta e motivul pentru care sunt conduşi prin propaganda letargică doar spre ura faţă de ruşi. La momentul potrivit li se va arăta direcţia şi vor fi puşi în faţa faptului împlinit. Inutil, desigur, întrucât de fapt aici e o chestie de a-ţi alege destinul. Ştiu sigur că ruşii sunt gata să moară de gât cu tot globul în cazul în care simt că Rusia e pe cale de a pierde. La fel de sigur - şi-o ştie şi Putin - e faptul că în tabăra cealaltă şobolanii n-au determinarea asta. Iar dacă vor vedea că treaba nu merge, îşi vor cere iertare în genunchi şi vor plânge cu lacrimi de crocodil, umilindu-se pentru a fi lăsaţi în viaţă. 

Pe moment puţin contează deznodământul. Ceea ce vreau să subliniez este că, dacă se va continua cu nebunia aderării ţărilor nordice la NATO, asta e ceea ce se va obţine!