Europa maniaco-depresivă

Uniunea Europeană se plânge că Rusia nu-şi respectă contractele de livrare a gazelor pe fondul diminuărilor vizibile a cantităţilor livrate. Aici sunt două probleme. Prima este dată de faptul că nu mai există contracte încheiate între Rusia şi UE. N-au mai fost prelungite de europeni ca efect al sancţiunilor. OK, să trecem însă peste asta deoarece ceea ce urmează să vă spun vă va lăsa fără glas! 

Pentru pomparea gazului, ruşii folosesc nişte turbine produse de Siemens. Una dintre turbinele esenţiale funcţionării NS1 se află la reparaţii în Canada. Doar că isteţii lui Trudeau, ca să arate cât sunt ei de isteţi, au „arestat” turbina. Cică dacă e rusească şi se află pe teritoriul lor se poate pune japca pe ea. Simplu şi eficient. Ruşii spun că n-au cum să livreze fără turbină, iar canadieni că n-au niciun motiv să o dea înapoi. Şi uite-aşa se joacă o ţurcă de tipul „na-ţi-o ţie, dă-mi-o mie”. Acum ar trebui să fim naivi să credem că ruşii stau doar într-o turbină. Chestia e că n-au chef să înlocuiască echipamentul pe care au dat bani şi care, până la urma urmei e al lor. E evident că-i o nebunie, doar că Europei pare a-i plăcea starea de nevroză de care e cuprinsă din ce în ce mai des. 

Acum mai am una, la fel de interesantă. Nu cred că trebuie să vă mai spun că europenii au impus restricţii Rusiei. Orice copil o ştie. Dar o repet: la modul practic ruşii nu pot cumpăra absolut nimic din Europa. Dacă eu mă apuc să le vând ceva ruşilor, probabil că mă bagă democratica Ioropă la bulău pentru încălcarea sancţiunilor. OK, să zicem că e o chestie normală dată de conflictul ideologic dintre cei doi poli. 

Partea cu adevărat interesantă abia acum vine: Uniunea Europeană a făcut o plângere împotriva Rusiei la Organizaţia Mondială a Comerţului pe motivul că ... entităţile ruseşti de stat sunt împinse să cumpere din producţia internă în loc să importe din Europa. Staţi, nu recitiţi fraza anterioară că nu este nicio eroare! Chiar ăsta e motivul plângerii. Cică din cauza acestui comportament reprobabil entităţile europene au de suferit. Aţi mai pomenit o asemenea demenţă?

E drept, plângerea iniţială a fost făcută în octombrie anul trecut, însă Uniunea Europeană îşi menţine şi în prezent poziţia. Cum ar veni, vreau să intru în magazinul tău să cumpăr ceva şi tu-mi dai peste mâini că cică am restricţie. După aceea însă afli că eu m-am descurcat şi ori îmi fac acasă ce luam de la tine, ori cumpăr din altă parte, iar tu, cu nervii în aer, mă dai în judecată că nu cumpăr de la tine. Un tembelism mai mare nici c-am văzut.

Ce ar mai fi de comentat? Mai nimic. E suficient să te uiţi puţin la personaje. Liderul lumii libere e un ramolit care, citind de pe prompter o declaraţie referitoare la omorârea lui Abe, spune cu voce tare „daţi un rând mai sus”. Şefa UE e o pipiţă proastă ca o gâscă şi care mai e şi ticăloasă furând „la vaccin” mai ceva ca borfaşii din alte vremuri. Cancelar al Germaniei a ajuns un individ atât de şters şi de prost încât se cutremură înantaşii în morminte, în Franţa la butoane se află cel a cărui poză apare în dicţionar pentru exemplificarea cuvântului imbecil, Italia mai are puţin şi crapă sub conducerea unui ocult papagal financiar, iar în Spania comuniştii au câştigat fondând acolo proiectul pentru care a lucrat întreaga „comunitate” în Războiul Civil. Nu, Franco nu se mai cutremură în mormânt; dacă ar putea şi-ar lua singur oasele şi şi le-ar muta în Africa. 

Adevărul e ca atunci când priveşti cu atenţie ajungi să înţelegi că nu te afli în lumea reală, ci într-un scenariu suprarealist absurd în care orice e posibil, dar nu se întâmplă nimic.