sâmbătă, 19 noiembrie 2011

Semi-intelectualul

Îi recunoști dintr-o mie. Sunt cei care vor să fie vizibili, care glăsuiesc citate din gânditori la modă crezând că, prin aceasta, se cațără pe culmile progresului și civilizației intelectuale. Sunt cei care l-au făcut milionar pe scriitorul cu iluminarea brutală, cei care-i memorează banalitățile și le rostesc pe un ton grav, de parcă toată forța universului se concentrează în citatul respectiv. De cele mai multe ori lasă să se subînțeleagă că mostra de înțelepciune le-ar aparține, iar când cineva recunoaște citatul zâmbesc superior părând a spune că ”iată, marile spirite se întâlnesc!”.

Probabil cunoști cel puțin o duzină, te lovești de ei pe stradă, uneori îți strică ziua, alteori rostesc enormități atât de mari încât te fac să râzi o săptămână. Sunt indivizi fără niciun fel de fundație, în alte vremuri ar fi fost categorisiți ca semianalfabeți și ar fi fost trimiși la grajduri. Acum, într-o societate eminamente dezordonată, îi găsești peste tot și, fără a greși, am putea spune că țara întreagă e a lor. Au idei puține rezultate din deducții schioape ale căror fundamente sunt puținele lecturi fragmentare. Nu sunt capabili să înțeleagă o scriere. Lectura este pentru ei captivantă numai în măsura în care reușesc să găsească prin primele paragrafe un citat pe care, desigur, îl vor repeta cu aceeași tonalitate victorioasă la vreo masă câmpenească sau la un festival al berii. 

Probabil n-aș fi scris despre semi-intelectuali dacă nu aș fi observat că boala aceasta este una contagioasă. Prietenii semi-intelectualului tind să-și egaleze așa-zisul maestru și observă cu stupoare că nici nu e greu. Practic schema e simplă și nu ai nevoie decât de cunoștințe minime de scris și citit. În prima fază cumperi sau, dacă vrei să arzi etapele, te abonezi la Dilema, această Mecca a semi-intelectualului. E obligatoriu să te plimbi cu numita foaie sub braț, să o așezi victorios pe birou, să o fâlfâi în pauza de cafea și să-i citești mostra de înțelepciune a lu' Pleșu. Îți place pentru că o înțelegi. La urma urmei sunt aceleași subiecte ca în Libertatea numai că sunt folosite cuvinte mai fistichii pe care le găsești cu ușurință în DEX(online). Așa afli ce-a făcut Badea, de ce e Gâdea prost, de ce n-o suportă geniul pe Dana Grecu sau pe mai știu eu ce altă luptătoare cu prompteru'. Îți place deoarece subiectele mostrelor săptămânale de inteligență variază. Nu, nu e numai politică. Afli și despre Dan Diaconescu, Elodia, Măruță s.a.m.d. Așa înțelegi că e simplu și cu telectualitatea asta, numai că e scrisă cu vreo câteva cuvinte mai dificile pe care oricum tehnologia te ajută să le înțelegi. Pasul următor este cel al auto-admirației. Pur și simplu te uiți în oglindă și te minunezi cât ești de deștept. De-acum faci parte dintr-un club select. Ești la aceeași masă cu Sever Voinescu, Radu Naum, Ovidiu Nahoi(aici ai o dilemă că nu știi exact dacă nu cumva se pronunță Nahoa), Adrian Cioroianu s.a.m.d. Sunt oamenii care i-ai văzut la televizor(sic! pt. fraieri) și care acum devin colegi cu tine pe tărâmul abstract al ideilor. Sunteți voi toți și, desigur, în capul mesei el, maestrul desăvârșit, Pleșul tuturor celor care nu pot fi înțelese. După iluminarea care te-a cuprins și care te face să prinzi aripi, urmează ultima etapă, cea a desăvârșirii. Lumea trebuie să te cunoască, așa că faci eforturi pentru a te face înțeles. Toți cei din jur vor observa schimbarea însă ea se va vedea cel mai pregnant în online. Citate din Dilema, like-uri peste like-uri la afirmații ale idolilor tăi(pe care-i ai în lista de prieteni), vorbe de duh pe twitter și, în final, un citat cool în semnătura fiecărui mail care pleacă de la tine. Desigur, fiind un dilematic, începi să comentezi articolele de-acolo, te implici, înfierezi ceea ce-ți șoptește autorele că e de înfierat, trăiești satisfacția intelectualului care e peste vremurile sale.

Și, cu toate că viața de intelectual e grea, o înfrunți cu stoicism. Mergi la ceainării dubioase unde ceaiul are gust de rahat, da-i lauzi calitățile, asculți poețași suspecți cum își recită poezelele și te lași impresionat, mergi la operă cu toate că, în sinea ta, ești neliniștit pentru că ține mult și nu înțelegi nimic. Da'  tre' să te vadă lumea! Reziști pentru că lumea se schimbă în jurul tău și-ți place. Auzi că Nuți secretara  îi spune lu'  contabila că ești deștept, că știi multe și că a văzut ea că ai numai cărți de Pleșu și Liceanu(sic! tot pt ei) pe birou.
Așa se transformă, pe zi ce trece, întreaga societatea. Spuneți-le semi-intelectuali, semidocți sau cum vreți. Realitatea tragică e că lumea aceasta e a lor. Într-o țară fără valori proliferează aceste specii banale care, la umbra alor lor maiștri parazitează intelectual societatea. Așa că stau să mă întreb disperat care ne sunt valorile, de unde ne vin și, mai ales, dacă mai avem. Toți circarii ridicați până acum s-au dovedit a fi enorme forme fără fond, filfizoni ai culturii și, spun unii, profitori infecți. Au reușit să transforme societatea într-un haos dominat de ciracii lor semi-intelectuali. Îmi amintesc trist cum la câtva timp după Revoluție se vorbea despre literatura de sertar. Dacă la alții a existat, la noi s-a dovedit a fi un mare fiasco, o minciună peste care s-a trecut cu nepăsare. La fel se vorbește acum despre valorile pe care le-am avea, dar care sunt obtenebrate de târla de semi-intelectuali. Din nefericire cred că existența valorilor autohtone e mai degrabă o speranță a noastră. Ele, valorile, pur și simplu nu există aici. Dacă ar exista ar avea baze solide, ar fi universal recunoscute. Fără a nega excepțiile, cred că trăim într-un deșert intelectual în care e imposibil să rodească valorile. Singurul element care ne poate elibera de această capcană e raportarea la universal. Renunțați la România aceasta deoarece e toxică. Raportați-vă la universal! Și, pe cât posibil, stârpiți atât semi-intelectualii cât și curentul lor nociv. Altfel vom persista în această capcană fără ieșire(să fie Ieud?:-) ).

P.S.(tot pentru ceilalți) În ultima paranteză se demonstrează existența unor excepții...

19 comentarii:

  1. cum sa se formeze valori dintr-o natie fara coloana vertebrala , dintr-o natie lipsita de morala in care prolifereaza mincinosii si hotzii ...

    RăspundețiȘtergere
  2. Ontelus Dan Gabriel19 noiembrie 2011 la 11:26

    Din pacate, aveti dreptate. Sigur, in ultima instanta, mai bine cu ,,semi-intelectualii" decat cu meltenii, cocalarii si pitipoancele, dar problema tot ramane. Era fatal sa apara acest fenomen, in contextul transformarii universitatilor in ,,fabrici de diploma".

    RăspundețiȘtergere
  3. spune domle direct,nu te codi, e vorba de intelectualii lu basescu,nu?

    RăspundețiȘtergere
  4. Anonim(ultim): Nu numai ai lui. Sunt peste tot!

    RăspundețiȘtergere
  5. ca sa ma dau si eu semi, care e rostul pozei de durer?

    RăspundețiȘtergere
  6. Literatura de sertar a existat si la noi, dar... a ramas de sertar. Sau s-a publicat pe banii autorilor in tiraje confidentiale, fiindca nu e corecta politic, mediocra, agresiva si, mai ales, mincinoasa, ticaloasa. Da, si fictiunea poate fi mincinoasa, oho, si inca cum!

    Cat priveste raportarea la universal pe care propui ca solutie, :), depinde de ce numesti 'universal'. Intelectualii occidentului luminat nu sunt, ma tem, dupa parerea mea, cu nimic mai luminati. Poate dimpotriva. Iar cartile vremilor noastra imi par, mai toate, bolnave si 'copiii' unor oameni bolnavi, nu o comoara de bogatie spirituala sau... 'intelectuala'.

    RăspundețiȘtergere
  7. ca sa fie clar commentul meu anterior, voiam sa spun ca literatura noastra de sertar NU e 'mediocra, agresiva si, mai ales, mincinoasa, ticaloasa'. Nu-ul precedent era pe langa paranteza :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Cosbuc traducea din samscrita[originalul vechi de vreo 10.000 ani]
    Usor convingi un om netot
    Si mai usor un om cu minte
    Un semidoct ,nici tu Parinte
    Nici zeii cerului nu pot.
    Cat priveste modul in care se apar oameni de calitate chiar genii lucrurile se complica ,intrucat nici pe vremea lui Eminescu nu ii scotea moralitatea si rigoarea din casa pe concetatenii sai.
    Toata povestea e de fapt de proportie care chiar da numele substantei.

    RăspundețiȘtergere
  9. Domnule, nu te cunosc, nu ma cunosti, dar te iubesc pentru acest text!

    RăspundețiȘtergere
  10. Aha, poza cu sudoku a lu' Dürer. Si mai frumos, neste kultura autentika the Ieud, cu fete mishto care stie sa torceasca si integrate si derivale (da' nu mai gasesc filmu'):
    http://www.youtube.com/watch?v=XgXnxrFV2qQ&feature=related

    RăspundețiȘtergere
  11. penibil...
    care universalitate? cea a povestilor cu Harry P sau semi intelectualii lor? de ce la universalitate si nu la trecut? mai deunazi scriai despre mari valori care s-au stins.....valorile nu raman mereu valori? si, cu siguranta sunt valori in jurul nostru insa ne consideram prea destepti/moderni pt ele

    RăspundețiȘtergere
  12. Anonim(ultimii doi):
    1. Nu despre Ieudul ala era vorba. De obicei, cand nu ai habar despre ce e vorba e bine sa taci;
    2. Universalitatea e una si n-are legatura cu Harry sau alte maculaturi. In alta ordine de idei, valorile se sting doar din viata; ceea ce ramane dupa e important! Cam asta ar fi un mijloc de selectie pentru a intelege cu ce se mananca universalitatea.

    RăspundețiȘtergere
  13. Accesul la informatie si tehnologie a deschis usi inchise pt toti cei framantati de cunoastere! Ideea e ca bunastarea materiala se acumuleaza mai repede decat metamorfozarea intelectuala si de aceea decalajul creeaza astefel de personaje pestrit colorate. Si pentru ca prostia nu doare, vom avea parte in continuare de perpetuarea acestor specimene.

    RăspundețiȘtergere
  14. Vrei ca să fi cineva sau ești ceea ce vrei? Asta e întrebarea. Sunt mulți care nu vor nimic altceva decât să se compare cu alții într-un joc prostesc dar care este înscenat să pară un joc elitist. Această semi-intelectualitate este de fapt o manifestare a ipocriziei. De ce să reușești ceva măreț în realitate dacă ai putea reuși ceva măreț în imaginație? Toate lucrurile care nu au un timp exact și un loc exact la fel pentru toată lumea sunt lucruri imaginare, orice lucru presupus este un lucru imaginar. Iar dacă sunt lucruri abstracte, dacă sunt lucruri care se manifestă dintotdeauna în veșnicie, înseamnă că filozofăm. Dacă jonglăm numai cu filozofia și imaginația așa cum suntem învățați la școală, este normal devenim incapabili de a stăpâni realitatea. Gândirea înseamnă operații mintale cu lucruri reale și nu cu lucruri presupuse, iar lucrurile reale trebuie să aibă un timp exact și un loc exact la fel pentru toată lumea! Asta este gândirea! Imaginația, filozofia și poveștile sunt și ele importante, dar fără realitate sunt prostii. Prostia înseamnă să muncești mult și bine, dar să nu obții rezultate în realitate, să nu materializezi nimic. E ca și cum te-ai da cu capul de pereți sau te-ai lua la întrecere cu alții în datul cu capul de pereți. Prostie înseamnă să ai multă științi cu care să faci multă treabă și să nu reușești nimic cu asta. A munci degeaba înseamnă prostie. A învăța degeaba înseamnă prostie. E ca și cum ai fi medic chirurg, ai face o operație de 12 ore, iar pacientul ar muri la urmă pe masa de operație. Asta este prostia.

    RăspundețiȘtergere
  15. Evident, prostia nu este ceva neapărat rău! Prostia este începutul și sfârșitul priceperii. Dacă priceperea are un început, acela este prostia. A fi împotriva prostiei înseamnă a fi împotriva începutului priceperii. Răul este începutul și sfârșitul binelui, iar răul este întotdeauna un bine făcut prost. Problema apare când prostia se confundă cu priceperea sau când binele se confundă cu răul. Însă dacă ai creierul înecat în povești și filozofie și te dai mare cu asta, ești într-adevăr cineva mare, dar ești cineva mare în imaginație. Realitatea însemnă termeni de livrare exacți și siguri în timp și spațiu care să fie la fel pentru toată lumea. Altfel sunt imaginație, filozofie sau povești.

    RăspundețiȘtergere
  16. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  17. De pilda, cand este vorba despre "intelectualii" in cauza (basisti), daca cei ce au facut din ei o marota ar putea sa le inteleaga cartile, tezele, argumentele, evident ca si-ar da seama ca in atacurile lor isi pierd vremea cu fleacuri. Dar cum sa surprinzi si sa intelegi adevaratele vulnerabilitati ale gandirii unui profesionist in ale ideilor fara sa ai macar cei 10 ani de lecturi de acasa, fara sa ai o minima expunere la ceva literatura serioasa, la discipline precum economia, politologia, filosofia sau istoria, sau fara sa stii cum sa citesti si sa intelegi un text mai abstract sau mai dens, evitand a fi distras de trivialitati si marginalii?

    Aligica

    Cetatenii au insa si ei o obligatie. Una simplu de expus, greu de infaptuit: Sa evalueze in mod lucid, fara prejudecati si resentimente, “serviciile” – pentru ce fac si ce nu fac. Si mai ales, sa le dea creditul public meritat atunci cand merita dat.

    securist de dreapta

    ... seinfeldiști "românești", specializați în bălăngănarea trepidată a doom-ului în jurul... nimicului, valori... liber-impuse...

    "Cetatenii au insa si ei o obligatie."

    RăspundețiȘtergere
  18. Dane, nu stiu cine te-a suparat, dar cred ca atunci cand ai scris acest articol, ai avut niste exemple clare si recente in minte.
    Oricum nu asta e esential. Esentiala mi se pare intrebarea urmatoare: Care este categoria de oameni cu cea mai mare responsabilitate pt. distrugerile din Romania? Dupa parerea mea fostii securisti reshapati in "oameni de afaceri", slugoii lor numit politic si lupii tineri scoliti dupa aceleasi norme rapace. Iar sleahta asta de mafioti de opereta nu are nicio caracteristica din semidoctul descris de tine. Sunt doar o adunatura de ghertoi, lacomi dincolo de orice inchipuire, lipsiti de scrupule, cu apucaturi de parveniti, care mananca icre negre cu polonicul, ragaie satisfacuti si se cred aristocrati.
    Asa ca semidoctii de care vorbesti aici, sunt doar niste copilasi nevinovati...Sa-i lasam cu ale lor si sa vedem ce facem cu javrele mai sus pomenite.

    RăspundețiȘtergere

Atenție! Comentariile sunt supuse moderării și vor fi vizibile după o perioadă cuprinsă între 1 și 4 ore. Sunt permise doar comentariile care au legătură cu subiectul.
Pentru discuţii mai flexibile folosiţi canalul de Telegram Dan Diaconu(t.me/DanDiaconu)