Propaganda care ține de foame

În timpul crizei alimentare a anilor 80, regimul era disperat să găsească înlocuitori pentru proteina animală și, într-o logică aliniată Vestului, a fost introdusă soia. Salamul cu soia a devenit astfel coșmarul întregii Românii. Doar că românul nu avea habar că la așa-zisa Revoluție se aruncă din lac în puț. Primul semn a venit chiar în timpul răzmeriței, când Occidentul pur și simplu nu înțelegea doleanța românilor: „Nu mai vrem salam cu soia!”. Românii nu înțelegeau de ce ăia nu înțeleg, iar ăia nu înțelegeau ce e cu românii.

Păi cum să înțeleagă Occidentul când la ei TOATE produsele aveau soia adăugate? O poveste interesantă mi-a fost spusă de un tip din industria alimentară despre cum a venit în România spre sfârșitul anilor 90 un cunoscut producător spaniol. La inaugurarea fabricii a făcut o degustare, moment în care românii din industrie invitați au cam strâmbat din nas. Mezelurile aveau un gust dubios. Mai în glumă, mai în serios, câțiva l-au tras de mânecă pe spaniol, spunându-i că gustul nu prea e OK pentru români. Spaniolul însă le-a replicat le-a spus celor de față: „Vorbim peste câțiva ani când toate mezelurile de aici vor fi la fel ca ale mele”. Și cred că înțelegeți că a avut dreptate.

În timp ce nea Nicu mergea pe strategii „științifice”, lansând cu tam-tam „Alimentația rațională”, Occidentul nu se sinchisea de prostiile ăstea. Orice task necesar se rezolvă la modul eficient, prin propagandă. Dovadă că acum, mult după răzmerița în care oamenii nu mai voiau salam cu soia, au apărut oamenii 100% vegani, care mănâncă doar soia, beau lapte de soia și se declară ultra-mulțumiți. Se rostogolește „ăl bătrân” în mormânt constatând cât de tâmpit a fost: păi cum să încerci tu să vii cu argumente raționale în condițiile în care lupta se dă pe tărâm 100% irațional? Chestiunea înțeleasă de Occident e simplă: cucerești inconștientul individual și colectiv pentru a cuceri omenirea. Simplu și 100% de succes.

Te cutremuri atunci când privești cât de devastator e totul. Am dat iama într-o selecție de titluri făcută de cei de la Zerohedge, dintre care primul selectat este cel în care li se spune prostovanilor că „inflația e din cauza lor”. Cum ai fi făcut dacă te-ai fi aflat la butoane în SUA? Te-ai fi apucat să le explici bizonilor că s-au acumulat dezechilibre economice, că nu ești tu de vină și altele asemenea? Aiurea, deveneai victimă sigură a șlehtei de imbecili. Așa, vii cu propaganda și-l belești prin toate canalele posibile pe ăla de e victima: „Tu ești de vină, ticălosule! Nu vezi că ești gras? De-aia e inflație!”. Și l-ai spart, l-ai făcut să-și asume vinovăția inexistentă. 

Partea frumoasă e că propaganda e de-a dreptul hilară. Mai științificați, ăia de la Bloomberg vin și cu soluția de rezolvare a inflației. Cică dacă faci sub 300 mii $ anual trebuie să iei măsuri precum: utilizarea autobuzului, cumpărarea „la feliuță” și ... cireașa de pe tort, înlocuirea cărnii cu lintea! Vă dați seama că nea Nicu ar fi murit a doua oară? Păi dacă ieșea el într-un discurs să spună că ar trebui să halim linte, înfometații de atunci l-ar fi lichidat, l-ar fi mâncat de viu. Iată că acum îți prescrie instituția de presă care-i regimul pe care trebuie să-l urmezi și „mucles, proștilor!”.

Mulți au impresia că ceea ce spun aici sunt bazaconii, că sunt selectate câteva titluri care „ies din normalitate” și că tot interpretarea mea e exagerată. Aiurea! Aceste titluri sunt normalitatea transmisă de sus! Fiecare dintre titlurile și recomandările ciudate sunt diseminate și  repetate până la refuz în presa națională, cea locală, în bloguri, pe social media, până la momentul la care imbecilii ajung să-și „asume” idealul trasat de sus. E un model social pervers, pe care-l vedem aplicat peste tot!

Și mai isteți sunt cei de la Wall Street Journal care, în stilul impus, transmit ideologia trasată prin intermediul ... sfaturilor practice. Cică dacă vrei să economisești bani ar trebui să ... sari peste micul dejun. Păi e super-minunat, frățiorilor! Așa se face treaba, fix ca măgarul lui Nastratin Hogea. Știți povestea cu măgarul căruia - pentru a-l învăța să nu mai mănânce - i-a tot redus porția? În final, după vreo câteva zile de nemâncare, a murit măgarul, iar Nastratin Hogea a tras concluzia: „Fix acum ți-ai găsit să mori, când învățaseși să nu mai mănânci?”. Exact la fel și cu ăștia: sari micul dejun ca să economisești, sari și prânzul ca să nu pierzi timpul și să câștigi chiar și mai mulți bani, iar masa de seară o tai pentru că oricum nu e bine. Calea către fericire e deschisă!

Asociația psihologilor americani, probabil cea mai imbecilă și inutilă organizație din toate timpurile, statutează o chestie de-a dreptul halucinantă: cică meritocrația e toxică! Treaba e întoarsă din pix într-un „studiu” publicat pe site-ul asociației în cauză. NU e de joacă deoarece studiul spune clar că „angajarea celor mai calificați oameni, bazându-te exclusiv pe meritul și talentul lor, este absolut nedreaptă”. Păi și dacă e nedreaptă trebuie, bunăoară, să faci ceva pentru a echilibra situația. Și ce altceva să faci decât să angajezi idioți, imbecili, cretini s.a.m.d. Doar așa poți echilibra situația! Vi se pare halucinant? N-ar trebui! Atâta timp cât Biden și-a angajat purtătoarea de cuvânt doar pentru că e neagră și lesbiană, n-ar mai trebui să vă mire absolut nimic!

Sunt câteva exemple care trebuie să vă pună pe gânduri. La fel ca și la COVID, dușmanul e invizibil. El acționează de undeva de sus, decizând discursul public. Și, din momentul în care a capturat discursul public, deciziile pe care le-a luat sunt puse în aplicare cu ajutorul oilor idioate din societate care ajung să-și asume, să absoarbă acele false idealuri. Asta e America, asta e lumea occidentală pe care am adoptat-o cu patos! O lume schizofrenică, trăind la emoție maximă fiecare narativ impus de stăpânire și făcându-și din pustiul vieții un ideal. 

Am nimerit zilele trecute într-o ședință a unei corporații cu care colaborăm și, ca de fiecare dată când mi se mai întâmplă să ajung pe la asemenea „evenimente”, am rămas cu un gust acru-amar întrucât am observat că „transformarea continuă neabătută”. Nu vă ascund faptul că acum realizez că interminabilele ședințe de „informare politică” de pe vremea lui nea Nicu erau pistol cu apă față de ședințele corporațiilor de azi. Atunci era câte-o excepție denumită „omul(sau oamenii) muncii exemplar(i)”, adică indivizii pe care-i vedeai pozați, zâmbind tâmp de la „gazeta de perete”. Acum vremurile sunt mult mai înfiorătoare; atunci când vezi muierile isterizate calmând „idealul muncii la corporație”, „iubirea față de produs/serviciu” sau rostind slogane tâmpe care fac să-mi reverbereze în memorie imbecilitățile trăite pe vremea comunismului, pur și simplu simți că trebuie să te urci pe tavan și să nu te mai dai jos de-acolo. 

E o tragedie să vezi cum, după ce am, părăsit un comunism, ne trezim în alt comunism care însă nu e impus cu forța tancului și cu bocancul soldatului sovietic, ci cu amarnica propagandă, acea formă rudimentară, care nici măcar nu s-a schimbat, ci se bazează pe aceleași principii de când a fost implementată prima dată. Culmea, în ciuda primitivismului său, continuă să funcționeze impecabil. 

Probabil vă întrebați ce-i de făcut? Dacă vă imaginați că-i puteți scoate pe imbecili din schemă, că le puteți explica rațional că sunt proști, vă înșelați! P-ăia nu-i poți scoate din cretinism deoarece asta e menirea lor. Sunt oi și oi vor muri! Pentru ei idealul suprem e abatorul, n-ai cum să-i scoți din asta. Fac o paranteză pentru a vă povesti o fază de care râd copios împreună cu amicii mei. Pe la începutul farsei COVID mă aflam într-un magazin împreună cu doi amici, căutând niște nimicuri. Evident, toți fără mască. La un moment dat, în fața noastră apare de nicăieri o individă de vreo juma de tonă care, văzându-ne, începe brusc și ne spune cu voce tare, în stilul împilărilor tovărășești de pe vremuri: „De ce nu purtați mască? Nu știți că trebuie să ne distanțăm social???”. Calm, i-am răspuns: „Doamnă, de dumneavoastră nu m-aș apropia - social sau altfel - nici măcar dacă m-ar obliga codul penal!”. Și-am trecut mai departe în timp ce ăilalți doi leșinau pe jos de râs, iar tovărășica lovită în amorul propriu încerca să obțină sprijinul motostivuitoriștilor și al cărăușilor de raft spunându-le că noi îi punem viața în pericol. 

Cum credeți că poți trezi la lumină asemenea exemplare? Aiurea. Din experiență vă spun că misiunea e practic imposibilă. Nu zic că n-ar fi excepții, dar din constatările mele am observat că, în general, dacă reușești să-i trezești, operațiunea e doar temporară. Oamenii de acest tip au nevoie de un confort al gândirii, de scheme prefabricate, iar dacă-i pui să-și utilizeze propriul creier pentru a gândi, deja îi sufoci. De aceea funcționează propaganda, li se potrivește precum o haină perfect croită, se simt în apele lor când primesc ordine, când sunt acuzați aiurea și trași la răspundere. Chiar dacă uneori se supără, supărarea e falsă întrucât ei acționează în limitele trasate de sistem prin intermediul propagandei. De aceea agricultorii de la noi au preferat să stea să putrezească într-o zonă insignifiantă în loc să protesteze sub nasul parlamentarilor. Dacă mai țineți minte, manifestația lui Simion anti-vax s-a desfășurat la Parlament și a dat rezultate. Mulți dintre inutilii de-acolo au simțit o transpirație rece pe șira spinării și au lăsat-o moale. Nu vreau să-l fac pe Simion erou, dar ceea ce vreau să spun e că adevăratele manifestații antisistem se fac acolo unde e sistemul, nu pe malul Dunării!

Închei aici spunându-vă un lucru cât se poate de clar: nu puteți să salvați oile îndobitocite, în schimb puteți strânge rândurile, găsindu-i pe cei care sunt la fel ca voi, ieșind din atomizarea socială care este o altă armă menită a distruge orice opoziție. Și cum știți care-s armele lor, când vedeți că se revarsă tirania peste oi, n-aveți decât să fiți uniți cei care aveți creierul acasă și să folosiți mulțimea pe post de buffer, așezându-vă întotdeauna în spate, adică acolo unde sistemul, când ajunge, acționează sub imperiul oboselii. Din păcate e singura strategie care merge.