Naționalismul nazist ca ideologie de distrugere a popoarelor țintă

Întrucât tot e la modă „fenomenul Navalnîi”, aș dori să atac în articolul de azi modalitatea ingenioasă găsită de occidentali pentru distrugerea națiunilor-țintă, anume prin încurajarea naționalismului nazist ca ideologie oficială. Pentru cei mai mulți chestiunea în cauză poate fi surprinzătoare, mai ales în condițiile în care în țările occidentale există o legislație anti-nazistă care, de multe ori, frizează ridicolul. În aceste condiții cum poți să afirmi că tocmai occidentalii sunt cei care promovează nazismul?

Înainte de a începe, vă voi face un scurt traseu al evoluției lui Navalnîi. Nu, individul nu a fost nici pe departe atât de popular pe cât se chinuie inventatorii săi occidentali să afirme! La vot, cel mai mult a reușit să ia 3%, ceea ce e un rezultat rahitic, departe idealizările „protectorilor” săi. De altfel, fenomenul Navalnîi este strict un fenomen în Occident, în niciun caz în Rusia. Iar asta e absolut logic în condițiile în care dovezile agățării sale de către serviciile secrete occidentale sunt mai mult decât evidente. 

Ca studii, Navalnîi a terminat o facultate cam de mâna a doua din Rusia. După ce a început să se marketeze ca opozant al regimului, a obținut o bursă pentru tinerii lideri la Yale. Întors de acolo, Navalnîi începe să facă valuri cu o retorică naționalist-extremistă radicală, tunând și fulgerând împotriva populațiilor extrem-asiatice din interiorul Federației Ruse, populații care trăiesc într-o înțelegere deplină cu rușii. Ceea ce trebuie să înțelegem este că Rusia nu are probleme etnice încă de pe vremea țarilor, iar libertățile acordate în perioada sovietică au permis o coexistență pașnică. Într-adevăr, am văzut nebunia din Cecenia și alte câteva probleme, dar acestea au fost fenomene declanșate pe fondul tentativelor de destabilizarea a țării. 

Navalnîi a venit inițial cu o doctrină apropiată de nazism, în care clama lichidări de populație. E evident că nu prea a găsit ascultare și de aceea nu a reușit să câștige decât 2% din voturi. Pe parcurs, sforarii săi i-au refurbishat discursul, transformându-l într-unul anti-corupție, după cele mai noi directive venite de sus. Astfel, am avut un Navalnîi transformat într-un justițiar naționalist de orientare nazistă. Dacă vă gândiți că aberez, cred că vă vor fi foarte utile notele Amnesty International de retragere a titlului de „prizonier de conștiință”. 

Privind retrospectiv, ceea ce ar trebui să înțelegem e că planul Vestic a fost destul de abil elaborat. Prin intermediul unora ca Navalnîi, Occidentul urmărea să introducă o retorică de tip nazist în interiorul Rusiei, una în care să fie preamărit nu arianul - ca în cazul Germaniei naziste - ci rusul pur, al cărui destin istoric este „încurcat” de diversele popoare asiatice de pe teritoriul Federației. E la mintea cocoșului că o asemenea retorică care ar fi fost răspândită la nivelul populației rusești ar fi avut efecte dintre cele mai perverse la nivel etnic pe teritoriul întregii Federații, reușind astfel să provoace o revoltă generalizată. Spun asta pentru cei care cred că acuzația de „extremism” a fost una exagerată de regimul Putin.

Modul în care Occidentul promoveză nazismul se vede cu ochiul liber în Ucraina. Nu trebuie să fii mare cunoscător al fenomenului pentru a observa caracterul dubios al întregii ideologii care mână Ucraina într-o confruntare sinucigașă. De fapt ar mai fi ceva de înțeles: nazismul prinde de minune la popoarele frustrate. Nu degeaba Hitler a fost teleportat în fruntea statului german. Ideologia revanșardă, a „poporului pur”, nelăsat în pace de dușmani, a prins de minune la un popor umilit, călcat pe grumaz de deciziile de după Primul Război Mondial și incapabil să se ridice altfel din mocirla în care intrase. În Ucraina avem un model similar. Într-o țară mâncată de corupție, incapabilă să se ridice pe propriile picioare, este introdusă retorica nazistă cu rezultatele pe care le vedem în prezent. Țara e împinsă într-un război absolut nebunesc. E ca și cum ai pune un iepure să se bată cu elefantul. Culmea, iepurele nostru cu toate că mănâncă bătaie continuu, încă e încrezător că poate câștiga meciul. Iar toată încrederea îi vine de la o ideologie păguboasă care îi este implantată continuu prin intermediul propagandei. 

Același naționalism sec  de sorginte nazistă urmează acum să fie introdus în Armenia, prin intermediul paiaței Pashinyan. De ce? Pentru că funcționează, e eficient. Armenii sunt frustrați în urma confruntării pierdute cu azerii și caută un culoar de afirmare. Cum nu sunt capabili prin intermediul forțelor proprii, nazismul li se potrivește ca o mănușă, iar dacă vor fi suficient de fraieri pentru a-l adopta o vor sfârși la coșul de gunoi al istoriei. 

Ceea ce ar trebui să înțeleagă toți cei care au asemenea tendințe este faptul că nazismul, ca mișcare, nu este un fenomen natural, ci unul artificial. A te apuca să omori oameni doar pentru că nu sunt de același neam cu tine este un element absolut primitiv. Asta nu înseamnă că propovăduiesc demențele prezentului, precum internaționalismul globalist sau politica de imigrare și amestecare a raselor. Sub nicio formă! Însă recurgerea la asasinat este de neacceptat.

Sforarii occidentali au intuit destul de bine că o asemenea retorică prinde de minune la popoarele frustrate, aflate temporar  în neputință. Doar că, a te apuca atunci să treci prin sabie anumiți etnici doar pentru că ești tu frustrat, este cea mai mare prostie posibilă, care se finalizează întotdeauna cu o scufundare și mai mare în mocirlă. Imaginează-ți că-ți pierzi serviciul și pentru asta îl iei la bătaie pe vecinul tău. Ce anume poți realiza cu asta, altceva decât să-și asiguri un dosar penal, adică o cufundare și mai mare în probleme. La fel e și la nivelul statelor. Veți vedea cum va arăta Ucraina după ce se va fi terminat actualul conflict și-mi veți da dreptate!

Ceea ce trebuie înțeles din experiențele trecutului și prezentului este că un popor cu adevărat puternic trebuie să fie capabil să ocolească ideologiile implantate din exterior și să-și rezolve problemele cu propriile forțe, acceptând să se confrunte frontal cu acestea. Istoria te duce pe vârfuri ale bunăstării, dar și în fundături din care pare că nu mai ieși. Inteligența unui popor presupune conștientizarea problemelor pe care le are și rezolvarea lor prin asumare, nu prin găsirea de falși vinovați.

Nazismul este o ideologie facilă pentru mințile simple. O spun cu cea mai mare asumare. A pica în mrejele sale este absolut contraproductiv. Mulți mă vor contrazice dând ca exemplu tocmai Germania nazistă care a reușit un salt economic fantastic. E greșit să credeți asta! Ceea ce a ajutat Germania nu a fost nazismul, ci fascismul ca model de asumare și rezolvare a problemelor. Desigur, acum fascismul e asimilat ideologiei naziste, cu toate că nu are de-a face cu asta decât tangențial, iar cei care știu carte îmi vor da dreptate. N-o să las încă treburile neterminate și voi mai spune că fascismul, în sine, se poate dovedi folositor la ieșirea colectivă dintr-o criză, însă ca model economic pe termen lung s-a dovedit falimentar. 

Părerea mea este că la ora actuală există destul material istoric pentru a înțelege care-i problema fiecărui sistem și cum pot fi evitate capcanele, cum poți ieși dintr-o încurcătură fără să-ți sacrifici țara și poporul. Ironia istoriei este că material de studiu a fost mereu, doar că oamenii au preferat să repete aceleași greșeli, atrăgându-și căderea abruptă și nefastă. 

Noi trebuie să înțelegem că nazismul a devenit o ideologie de export menită a distruge națiunile în care este implementat. Iar implementarea se face cu binecuvântarea, culmea!, a țărilor care au o legislație vădit anti-nazistă. Frumos, nu-i așa?