Realitatea romanească

Dezvoltarea de până acum a crizei ne-a dat posibilitatea să înţelegem mai multe lucruri despre economia noastră, unele bune, iar altele extrem de îngrijorătoare. Având în vedere că suntem într-un moment de răscruce, am considerat utilă o trecere în revistă a acestor elemente pentru a ne putea face o imagine cât mai clară despre realitatea românească.

Poate că cea mai îmbucurătoare constatare este faptul că, în ciuda poziţiilor pesimiste ale unora, există economie şi în România. Mă refer la zona privată, acolo unde realităţile crizei au condus la mişcări rapide şi, la un moment dat, extrem de dureroase. Dacă ne gândim la modalitatea în care Dacia începuse restructurările la sfârşitul anului trecut sau de valul de concedieri efectuat până acum, putem constata lesne că, în general, în mediul privat s-a înţeles foarte bine natura crizei, firmele dând dovadă de un "instinct de conservare" foarte sănător. Aceasta a avut ca efect evitarea falimentării şi continuarea activităţii, chiar dacă la un nivel mai jos.

Un alt element îmbucurător pe care l-am remarcat a fost menţinerea remiterilor la un nivel ridicat. Cu toate că m-aş fi aşteptat la o prăbuşire a remiterilor pe fondul înrăutăţirii condiţiilor economice din Spania şi Italia, se pare că românii au fost mult mai bine pregătiţi pentru criză decât ne-am fi aşteptat. Oricum, cred că cei care se încadrează în categoria "căpşunarilor" sunt adevăraţii eroi ai României, cei care, prin munca lor şi prin ataşamentul faţă de ţară, au reuşit şi reuşesc să menţină economia românească pe linia de plutire.

Din păcate, elementele negative sunt cele dominante şi din cauza aceasta vom suferi ceva mai mult de pe urma crizei decât alţii. În primul rând statul se dovedeşte a fi incapabil de a desfăşura şi înţelege o activitate economică viabilă. Sufocat de un aparat birocratic ineficient şi excedentar, statul se dovedeşte a fi cel mai mare duşman al economiei reale. Refuzul restructurărilor de până acum a condus la o îndatorare inutilă. Poate cel mai mare duşman pe care-l văd este reprezentat ameninţarea cu creşterea fiscalităţii. Constat cu îngrijorare că s-au găsit "deştepţi" care constată că nivelul de taxare/impozitare din România este dintre cele mai joase din UE. Evident, este vorba de o prostie rezultată din necunoaşterea realităţilor economice autohtone. Asemenea opinii sunt periculoase deoarece pot conduce la creşterea fiscalităţii în detrimentul restructurării statului.

Un alt punct negativ este dat de politica BNR care, de fiecare dată, a preferat un joc duplicitar în anii electorali, menţinând forţat cursul. Observaţia Danske Bank cu privire la supraevaluarea cu 20% a monedei naţionale nu este decât vârful vizibil al problemei. Cursul "subvenţionat" de BNR menţine inutil anumite dezechilibre în economie. Experienţele din trecut arată că acest gen de acţiuni conduc invariabil la creşteri de curs radicale, ceea ce probabil vom simţi din ce în ce mai puternic după alegeri. Explicaţiile oficialilor BNR cu privire la "corecţia prea rapidă" a deficitului de cont curent pur şi simplu nu stau în picioare şi sunt contrazise de realitate. Dacă ar fi atât de sănătos cursul, de ce este nevoie de "perfuzia" zilnică din partea BNR?

Ultimul element pe care vreau să-l atac este cel al reformei electorale care se dovedeşte a fi o prioritate naţională. Aşa cum s-a observat, sesiunile numeroase de alegeri au un efect absolut pervers asupra economiei. Probabil ar fi benefică comasarea tuturor alegerilor într-un singur an, poate chiar într-o singură sesiune. Ceam mai bună soluţia ar fi desfăşurarea în acelaşi timp a alegerile locale, parlamentare, europene şi prezidenţiale. Ar costa mult mai puţin şi s-ar evita perioadele de provizorat precum cea prin care trecem acum.