Din nou despre banci

Există în toată euforia mioritică o doză extrem de mare de iraţional. În urmă cu două săptămâni atrăgeam atenţia asupra aberantei creşteri a titlurilor Băncii Transilvania. Un zvon dădea ca sigură preluarea băncii, motiv pentru care speculanţii autohtoni s-au gândit că e rost de un profit grăsuţ într-un timp scurt. Chiar dacă că era de domeniul evidentului că o eventuală preluare nu s-ar fi putut face la un preţ mare, cotaţiile au crescut la un nivel de-a dreptul nesustenabil.

Rezultatele financiare publicate ieri vin să confirme temerile mele dezvăluind o realitate crudă: profitul Băncii Transilvania s-a prăbuşit, prevestind o posibilă intrare pe pierdere în perioada următoare. Dincolo de comunicatul de presă extrem de bine făcut(probabil cei de la PR ar trebui premiaţi) sau de cumpărarea simbolică a 15000 de acţiuni de către Robert Rekkers, consider că pentru Banca Transilvania începe o perioadă destul de dură. Politica de extindere agresivă, creditele laxe(creditul o oră, de două ori cât casa etc.) şi contextul nefavorabil încep să-şi arate colţii prin creşterea în volum a restanţelor şi, implicit, a cheltuielilor cu provizioanele. Contrar opiniilor unor neiniţiaţi, cheltuielile cu provizioanele nu sunt făcute de bănci pentru a evita impozitarea ci reprezintă o obligaţie a acestora reglementată de BNR(nu voi da mai multe detalii întrucât riscăm să ne îndepărtăm de subiectul articolului). Cert este că nivelul actual de preţ al titlurilor Băncii Transilvania este nejustificat de mare din punct de vedere fundamental.

Privind în contextul general, putem spune că rezultatele publicate ieri ne aduc în faţă o realitate la care trebuie să medităm. Băncile mai au mult de luptat până îşi vor rezolva toate problemele cu care se confruntă. Reamintesc faptul că BCR a raportat un procent îngrijorător de credite neperformante, iar situaţia sa nu este singulară. Cel mai probabil avem de-a face cu o problemă majoră la nivelul întregului sistem(sesizabilă în rapoartele datele publicităţii de BNR) şi care încă nu şi-a arătat adevăratul potenţial. Dacă până acum realitatea a fost cosmetizată de unele bănci prin operaţiuni de vânzare a unor pachete de credite neperformante către subsidiare sau vehicule din grup, mişcarea aceasta nu cred că va funcţiona la infinit. Mai ales în perioada de după alegeri când şomajul va depăşi 10%. În plus, până în prezent bancherii au refuzat să-şi optimizeze reţelele care, de cele mai multe ori, sunt supradimensionate şi pline de unităţi care nu produc nimic.

Cu toate că pot părea pesismist, recomand în continuare multă prudenţă la achiziţionarea acţiunilor băncilor sau a titlurilor care au în componenţă bănci. Cel puţin în această parte de lume lucrurile mai au mult până să se rezolve. Rusia şi Ucraina vor pune o presiune extrem de mare pe bănci, ceea ce ne va afecta şi pe noi. Pentru a vă face o idee voi aminti că numai în Rusia se estimează că nivelul creditelor neperformante va atinge 40%, iar acţionarii vor trebui să pompeze aproximativ 60 mld $ pentru a-şi menţine băncile pe linia de plutire.

Este adevărat că pe vremuri de criză sunt numeroase oportunităţi, dar adevăratul investitor va şti întotdeauna să nu cadă în capcana falselor chilipiruri. În general nu e bine să acţionezi în aceeaşi direcţie cu marea masa întrucât devii un candidat sigur la eşec.