joi, 25 februarie 2021

Secesiunea

Ați auzit de Ecotopia? Dar de Cascadia sau de Novacadia? Știți ceva despre Vermont Republic? Dar despre „ La República del Norte”? Știu, n-ați auzit. Dar despre acestea și multe altele se vorbește din ce în ce mai mult. 

Probabil hashtag-ul #calexit vă este ceva mai cunoscut întrucât secesiunea Californiei de SUA și-a făcut ceva mai mult loc în presa mainstream cu ocazia câștigării prezidențialelor de către Trump. Într-adevăr, cu acea ocazie, numărul celor care doreau secesiunea aproape s-a dublat. Însă veți greși dacă vă veți imagina că numărul doritorilor de „exit” s-a micșorat cu ocazia câștigării alegerilor de către Biden. Din contră!

Cu toate că pare o discuție neserioasă, secesiunea Americii e mai prezentă decât oricând în discursul public american. Și nu doar acolo, ci și în zona rarefiată a think tank-urilor. Din ce în ce mai des primesc tot felul de materiale care fac referire la mișcări secesioniste sau care caută modele sustenabile care, în ciuda părăsirii „uniunii” să ofere „visului american” aceeași casă.

Problema care se vede din ce în ce mai străveziu este cea a incapacității FED-ului de a face față realității. Iar incapacitatea sa este cauzată de economia din ce în ce mai irelevantă a SUA. Singurul domeniu în care SUA deține supremația este cel al producerii de bani. Întrebarea care se pune este însă: „pentru cât timp?”. Deja schimburile între țările emergente încep să se facă prin intermediul altor monede, modelul petrodolarului e în colaps după ce administrația democrată a apucat-o pe calea nebunească a comunismului eco, iar alternativele monetare sunt căutate cu disperare. Momentul în care dolarul va pierde supremația monetară este foarte aproape. În cel mai bun caz pentru el își va face loc într-un coș de valute precum DST-ul FMI. Însă există posibilități foarte mari ca următorul mediu mondial de schimb să fie unul independent, bazat pe tehnologia criptomonedelor și care să fie suficient de transparent pentru a nu mai permite exportul dezechilibrelor interne pe piața externă. Adică fix șmecheria de care s-a folosit SUA în ultima sută de ani pentru a-și atenua problemele cauzate la intern de lăcomia propriilor jucători. 

Indiferent ânsă de contextul internațional, SUA are o gravă problemă legată de relevanța propriei industrii. Însăși isteria stratup-urilor tehnologice, care totuși ar trebui să ocupe o zonă insignifiantă a spațiului economic al unei țări, reprezintă un simptom. Degeaba ai impresia că oțelul e ceva facil, că grâul e suficient de ieftin ca să nu te mai preocupe și că a face o mobilă e prea complicat și prea puțin rentabil pentru a merita să-ți sufleci mânecile, la un moment-dat, atunci când ți-ai pierdut abilitățile, constați că ești la mâna altora și devii irelevant. Cam asta se întâmplă acum cu SUA. Deja nu mai pot egala productivitatea chinezilor. Trump a încercat cu disperare să reinternalizeze industria și a  fost în zadar. Pur și simplu nu s-a putut. 

Dacă vreți o paralelă, SUA de acum este exact ca Spania din perioada descoperirii Americii. Ajunsese atât de bogată încât acolo nu mai renta să fii brutar, fierar sau agricultor. Atâta vreme cât aurul îți venea din „Indii”, ce sens mai avea să te agiți? Momentul în care spaniolii s-au trezit a fost cel în care au pierdut tot: imperiul le-a dispărut peste noapte, aurul nu le-a mai venit și au început să simtă spectrul foamei. 

În ceea ce privește SUA, există o independență reală a statelor, unul față de celălalt. Până de curând exista însă un liant, un patriotism care făcea ca cetățenii să se simtă atașați de Uniune. Este sentimentul la care-a făcut apel Trump. De partea cealaltă însă, democrații au mers pe o deznaționalizare a sentimentelor cetățeanului, pe ideologii tembele precum BLM, Antifa s.a.m.d. În ciuda faptului că stângismul dus la extrem le-a facilitat câștigarea alegerilor, acesta a indus un sentiment centrifug al oamenilor care încep să se simtă mai atașați de propriul lor stat decât de Uniune și în acest mod mișcările secesioniste încep să ia avânt. 

Privind la modul în care funcționează lucrurile, se poate constata limpede că întrebarea nu este „dacă SUA se va destrăma” ci, mai degrabă, „când se va petrece marea debranșare?”. Personal aș paria pe momentul exploziei datoriei suverane. Iar acel moment depinde strict de China. Care nu vrea doar să învingă, ci să-și calce în picioare adversarul.

18 comentarii:

  1. ce ii face china americii acum ia facut america uniunii sovietice la sfarsitul anilor 80. in momentul in care rubla nu a mai fost moneda forte a lagarului comunist urss s-a prabusit. good bye $ ,good bye usa

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu scrie nicăieri că rasa galbenă va stăpâni pământul. Altceva este scris : ,, Vor seca apele Eufratului ca să fie deschisă calea împăraților care vin de la răsărit." Unde se duc liderii lumii? Se duc să calce în picioare cetatea sfântă și să declanșeze Armaghedonul împotriva lui Dumnezeu. Nu vor exista învingători, vor fi doar cadavre pentru vulturi.

    RăspundețiȘtergere
  3. Astept spectacolul cu bere si seminte

    RăspundețiȘtergere
  4. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  5. Ce de visează lumea la războiu'. Zici că sunt toți Robocop, Batman și Omul de Oțel... Ușurel taică că din 2 nucleare deșert din ăla adevărat ajunge omenirea.

    RăspundețiȘtergere
  6. Io am auzit de Utopia scrisă de Thomas Morus, dar n-am citit-o. Care mi-o împrumuți și mie?

    RăspundețiȘtergere
  7. Yanks sunt maestri dezbinarii americane.La doar o generatie dupa castigarea independentei de virusul corona britannica, au azvarlit tanara republica intr-un fioros razboi civil 1.0, adunand impotriva Sudului crestin toata scursura cetatilor blestemate de pe Hudson si Potomac;inroland sclavi fugiti de pe plantatii, mercenari de orice culoare,condusi de nebuni cu acte in regula precum Sherman si finantand--da, asta e partea la care yankeyii au dobandit maestrie--toate operatiunile de pedeapsa impotriva civililor sudisti ramasi in spatele frontului.
    Cred ca vremea revansei wasp a sosit; CivilWar2.0 scrie pe ei.

    RăspundețiȘtergere
  8. De curând am opinat și eu despre posibilitatea unor secesiuni peste ocean, și iute se gāsi un oarecare sā mā oboseascā cu argumentație de "șoim al patriei".
    Acum, pe topic, câteva nuanțāri:
    Germeni existā, și chiar diversificați. Și sudul confederat, Texasul, ori California (menționatā in articol). Factorii economici desigur cā potențeazā clivaje, iar tendințele urcā in spiralā.
    Lăsând la o parte factorii axiologici (importanți, dar din alt p.d.v), strict economic vorbind problema a scāpat de sub control odatā cu vârtejul tembel al neoliberalismului (altā plagā globalistā, diferitā de neo-marxism). Când, din 1980, Reagan a abandonat doctrina Keynes (cea care a pus capāt liberalismului clasic in vremea New Deal), statul nu a mai avut voie sā intervinā in piațā, silit sā lase iureșul banilor sā curgā "de la sine" - cel puțin aparent. Prin asta, guvernul federal nu a mai putut acționa prin arbitraj constructiv, veghind ca disparitāțile sā nu ajungā prāpāstii. Drept urmare, unele zone (Silicon Valley) au luat-o spre steaua lor (IT & T), alții (Texas) s-au muncit prin "Buși" sā mulgā petrolul altora, zona Rust Belt (Detroit) s-a cam falit, iar zone precum Utah (mormonii) sau centrul predominant agricol au rāmas sā se descurce cum puteau.

    De vreme ce guvernul e absent din reglaje (cu scurta excepție Trump), ce mai rămâne din ideea de "uniune" ? Dacā e "bellum omnia contra omnes", atunci, deh...fiecare pentru el.

    Dar nu e un fenomen iminent. Situația e fluidā, sunt și destui pe acolo ce mai au cap pe umeri. Depinde ce doctrinā economicā va forța trupa lui Biden. Dacā rămân captivi in globalism, sciziunile vor crește. Dacā se acționeazā in reglarea distributivitāții profiturilor, acestea se vor (mai) calma.
    Dar e clar cā statul american trebuie sā reia hāțurile. Altminteri, lăsând "piața" la mâna șacalilor...āia nu dau o para chioarā pe "stars & stripes".

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, bun comentariu.
      Adaug că semnele ar fi putut fi sesizate mai demult, insă yankeii au fost prostiți să se "adune la steag" cu (celaltă) minciună infiorătoare, 'turnurile". Aiureala patriotardă a lui Bush Fiul lu' Tat-su a mai muls din sentimentul național american, sleindu-l. Acum, nah.."dușmanul invizibil" (Dumnezeule, prosteală alba-neagra, uite vezi, acum e...acum nu e..).

      Dacă or mai fi și unii cu capul la purtător, se vor mai atenua probleme, subscriu. Intrebarea e...CÂȚI din ăștia au mai rămas.

      Ștergere
  9. Iarasi despre teoria declinismului. Eh, apa trece, pietrele raman. Nu e nimic nou. probabil SUA nu va mai fi vioara intai, nu acum, cam in 5-10 ani. dar sa spui ca se va prabusi, asa, pe niste fantezii...din ce se vede, sunt pe trend ascendent. crize au mai avut si de fiecare data declinistii au spus ca e gata. nu e gata nimic, deocamdata...cred ca inca vreo suta, doua de ani cam tot la acele repere o sa ne raportam. acum nu mai e urss, e china.

    RăspundețiȘtergere
  10. eu as compara SUA cu Imperiul roman care a durat cam 300 de ani (25 i.C.-285 d.C.) si tot asa jefuiau tot ce le placea; orice imperiu cam atat traieste max 300 ani;problema e ce avem in contrapondere la imperiul galbejitilor !nimic!!!astia treb lucrati din interior dar supunerea totala de care dau dovada asiaticii poate face sa dureze mii de ani acest imperiu;nu uitati imaginile de inceput ale plandemiei cand aveam imagini din China cum cadeau din picioare pe strada asa zisii bolnavi;la ce mistificare odioasa globala au apelat mancatorii de orez, pai nu arata asta ca sunt mana in mana cu elita oculta care ne vrea redusi la 500 de milioane pe planeta ?!

    RăspundețiȘtergere
  11. Locuiesc in SUA de multa veme si stiu ca americanul nu viseaza la secesiune. In afara de cativa dezaxati, bolnavi psihic si alti exaltati, americanul de rand nu vrea o America destramata, slaba, vulnerabila in fata dusmanilor - si are destui dusmani, fiind liderul lumii libere. Secesiunea este un vis umed al multor inamici ai Americii. Acest lucru nu se va intampla de bunavoie si cu vointa poporului american. God bless you, domnul Dan - and God bless America!

    RăspundețiȘtergere
  12. Americanii sunt pe Marte, iar Putin face vaccinuri pentru pojar pe care nu le cumpara nimeni. Despre ce vorbim? E saracie mare in Rusia, domnul Dan. In afara de Moscova unde sunt cei mai multi miliardari oligarhi pe km2 din lume, in restul Rusiei oamenii traiesc la fel de prost ca in Moldova si Ucraina. Moldova si Ucraina probabil vor intra in NATO si UE in viitor. Rusii o sa o duca mai rau decat Moldova in viitorul apropiat. Imi pare rau pentru poporul rus, sunt oameni buni, am prieteni rusi-americani, dar liderii lor i-au adus in saracia asta si ii tin in secolul 19 ca pe mujici. Nici ei nu au plecat de bine din Rusia prin toata America, Canada, Europa.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu de sărăcie nu-și fac rușii vaccinul ci pentru că le e frică. Într-adevăr, e multă sărăcie în Rusia, iar vina pentru asta le aparține liderilor politici. Problema și tragedia poporului rus constă în faptul că „eliberarea” sa de actualii lideri și capitularea în fața dușmanilor externi va aduce o sărăcie mult mai mare. Și nu doar materială, ci, în special, spirituală. Iar atunci când spiritul piere se duce tot. Asta se vede, în special, la noi.

      Ștergere
  13. Nu cred nici eu in ruperea sua .Poporul american de rand nu doreste asta .In plus au o mandrie a lor hranita de media cum ca ei ar fi miezul universului.Da se vehiculeaza idei secesioniste dar americanii sunt un mare covor creat din petice .Care petice nu au valoare singulara ,si oamenii stiu asta.Mai degraba ii vad intrati intr o criza fara de sfarsit din care doar un nou ww sa ii scoata .Cat despre cei ce cred ca rusii mor de foame din cauza conducatorilor i as sfatui sa caute filme pe youtube despre si cu rusi si rusia .Apoi sa faca un drum pana la Oltenita sau Barlad si sa faca comparatje .Rusii sunt altfel croiti decat noi .Suporta situatii mult mai dure cand vad ca sunt inconjurati de aliante militare dusmanoase .Pe scurt sunt mai uniti si mai iubitori de patrie decat multi europeni .In recentele proteste i ati vazut sa sparga magazinele sau sa si vandalizeze statuile?Sa ne uitam in ograda noastra ca la noi funia mai are putin si ajunge la par

    RăspundețiȘtergere
  14. Cand, dupa indelungi insistente si negocieri, yankeyii l-au convins pe John Houston sa semneze aderarea Texasului la Uniunea yankee in 1846,au crezut ca l-au prins pe Dumnezeu de picior. Texasul in Uniune a deschis drumul Pacificului,prin inima Mexicului, care detinea atunci jumatate din Centura Soarelui, inclusiv Coasta Pacificului pana spre ceea ce mai tarziu s-au numit Wyoming,Washington State, Seattle.
    Houston a fost intelept si a mentinut clauza de aur a reversibilitatii aderarii Texasului ca o teapa in curul perciunatilor yankeyi, dar mi se pare ca dupa moartea lui Houston, au reusit sa-o anuleze,prin frauda.

    RăspundețiȘtergere