Ciclul tehnologic

Mulți au fost impresionați de prezentarea făcută de Musk. Puțini au înțeles însă că grandiosul spectacol a avut ca țintă menținerea cotațiilor bursiere a firmelor sale listate. De asemenea, un element pe care nu l-au luat mulți în considerare este că Musk tot vorbește despre viitor de când a intrat în vizorul public. Mai mereu proiectează succesul în viitor. Doar că tot ceea ce a prezentat a fost ... tehnologia trecutului căreia i s-a mai făcut o iterație pentru a-și lustrui spectacolul.  

Și uite-așa intrăm abrupt în discuția de azi. De fapt care-i subiectul? Îl spun din titlul, anume un nou ciclu care se coace în această perioadă. Ciclul tehnologic este, în sine, atât un ciclu foarte lung cât și lung, mediu și scurt. Fiecare ciclu major tehnologic are sub-cicluri care-i definesc evoluția, iar fiecare sub-ciclu are alte cicluri interne. O să exemplific cu ceea ce s-a întâmplat în ultimii 300 de ani, perioadă pe care eu o numesc „ciclul industrial”. În cadrul acestui ciclu început în secolul al XVIII-lea, avem trei sub-cicluri: „aburul” în secolul al XVIII-lea, „electricitatea” în secolul al XIX-lea și „tehnologia informației” în secolul XX. Desigur, sub-ciclurile descrise nu se încadrează perfect în secolele cărora le aparțin. De exemplu, ciclul electricității se încheie undeva aproape de jumătatea secolului XX. Fac precizarea pentru a nu stârni critici din partea cârcotașilor. 

Anterior ciclului industrial, am avut tot pe o întindere de trei secole „ciclul mercantilității”, definit tehnologic de îmbunătățirea mijloacelor de transport și „tehnologizarea” comerțului, iar anterior acestuia, tot pe vreo 3 secole, am avut un ciclu agricol. Anterior acestuia am avut un ciclu al construcțiilor care, de asemena, s-a întins pe 300 de ani. Cu alte cuvinte, cam, la trei secole avem o schimbare majoră de paradigmă care vine la pachet cu înlocuirea întregului univers tehnologic. 

Revenind la prezent și la prezentarea lui Musk, ceea ce trebuie să realizăm e că ceea ce trăim acum este apogeul sub-ciclului „IT”, ultimul sub-ciclu al „ciclului industrial”. Robotul este un concept care-și are rădăcinile în secolul XIX și care a fost teoretizat mai adânc în anii 60. Inteligența artificială o regăsim, în stadiile sale primare, în materialele „Grupului Cibernetic” din anii 50. Studiile aprofundate și teoretizarea completă a domeniului o vom avea prin anii 80, iar primele aplicații notabile - OCR-ul de exemplu - încep să apară plenar prin anii 90. Ceea ce vedem acum în AI nu e o revoluție, ci o evoluție tehnologică posibilă ca efect al creșterii puterii de calcul, care face posibilă trecerea de la teorie la practică. 

V-am prezentat tabloul atât panoramat istoric, dar și focalizat pe epoca noastră, pentru a se înțelege un element banal: ciclul acesta se termină, e pe drumul spre epuizare! Când mă mai întâlnesc cu unul și cu altul care-mi explică  doct ce „de viitor” e domeniul AI, aproape că mă pufnește râsul. Nu pentru că aș crede că AI-ul n-ar avea loc în viitorul apropiat, ci pentru că sunt conștient că următorul ciclu tehnologic ne va aduce ceva atât de nou încât tot ceea ce avem noi acum va părea desuet. Mă rog, cel puțin așa cred văzând cum se așează treburile. 

Actualul salt tehnologic este unul care și-a epuizat vigoarea. Cum ne dăm seama dacă afirmația anterioară este adevărată sau falsă? Există un criteriu care nu dă greș niciodată: atâta timp cât tehnologia dominantă creează diferențe decisive între jucătorii de pe scena mondială, putem spune că aceasta are vigoare. Gândiți-vă la dezvoltarea IT-ului. În realitate a existat o singură putere: SUA. Atâția ani la rând salturile tehnologice au fost făcute în SUA, tot ceea ce s-a inventat s-a făcut acolo. În comunicațiile electronice la fel. Internetul a fost proiect militar aruncat pe piață pentru supraveghere și control. Telefonia mobilă la fel: SUA a fost inventatorul conceptului. 

Ce vedem în ultima perioadă? O democratizare a domeniului. Voi începe demonstrația cu Rusia. La începutul conflictului din Ucraina, Rusia era subdezvoltată din punct de vedere al microelectronicii, fiind aproape total dependentă de Occident. În momentul în care Occidentul i-a blocat accesul la tehnologii, se credea că Rusia se va prăbuși zgomotos. Și, iată, nu s-a prăbușit! De fapt, s-a obținut contrariul, dezvoltându-și extrem de puternic domeniul tehnologic. Am dat mai multe exemple în trecut despre rezultatele spectaculoase obținute din înlocuirile de software occidental cu cel rusesc. Oracle a fost înlocuit cu PostgresPRO, o bază de date care, după modificări importante de design, chiar a reușit să preia ultra-eficient volume imense de date gestionate de Oracle în Rusia. Active Directory al Microsoft, de altfel una dintre soluțiile bune ale Microsoft, a fost înlocuită de MultiDirectory de la MultiFactor, o firmă necunoscută până acum, care a făcut posibilă înlocuirea soluției de la Microsoft cu una, culmea, mult mai fiabilă și mai ușor de utilizat. Nu insist, dar administratorii de sistem ar face bine să dea un ochi pe specificațiile MultiDirectory. Garantez că vor avea surprize, în special în ceea ce privește gestionarea automată a userilor și sistemelor, integrarea sistemelor Linux s.a.m.d. Din punct de vedere al producției hardware, Rusia era cumva în preistoria IT. Chiar și așa, într-un timp record a reușit să-și pună pe picioare o producție internă de componente de bază, dar și de vârf. Au reușit să-și dezvolte intern echipamente periferice 100% proprii(imprimante, scannere etc), au soluții de proiectare și integrare hardware. Totul pare a se mișca încet, dar, în realitate, e teribil de repede deoarece dezvoltarea se face strict pe baza tehnologiilor pe care le controlează. Și, cu toate că pare rămasă în urmă, Rusia e în avangarda cercetării în domenii de vârf, precum computerul cuantic sau AI. 

Dacă Rusia încă pare rămasă în urmă, ce spuneți despre China? În domeniul AI, numărul unu mondial este China, nu SUA. Știu, mulți vor spune că aberez, însă ar face bine ca,  înainte de a vorbi, să se uite pe numărul de articole științifice de specialitate și pe numărul patentelor. În domeniul hardware, China chiar face pași gigantici după ce SUA i-a interzis accesul pe piața tehnologică. 

Oricum ați privi lucrurile și oricât de subiectivi ați fi, nu puteți să nu observați că IT-ul este în realitate total democratizat. Nu mai există tehnologii disruptive care să-i lase pe unii în urmă. Cu toate că se face caz de „Generative AI” și de întreaga gamă de produse care acum au format o bulă bursieră, în realitate produse similare au și chinezii și rușii. Mai mult, rușii au fost primii care au integrat algoritmi AI în echipamentele militare proprii, care sunt acum testate live în Ucraina. Mai vedeți acum diferențe precum cea dintre conchistadori și nativii Americilor? Desigur, nu. În realitate ne situăm într-o egalitate tehnologică, iar asta ne arată că valul tehnologic se apropie de epuizare. 

Suntem acum așadar în ultimul ciclu al ultimului sub-ciclu al ciclului lung industrial. În ciuda faptului că ni se propovăduiește „Revoluția Ai”, aceasta nu este nimic altceva decât o iterație tehnologică, bazată pe tehnologiile deja existente. Așadar nu o revoluție, ci o evoluție. De asemenea, tehnologia este suficient de „democratizată” pentru a nu mai oferi avantaje de necontestat unei părți. Inclusiv din punct de vedere militar treburile stau similar: avioane invizibile, bombe atomice, tancuri și rachete au toți. Unde-i avantajul? Internetul și comunicațiile sunt similare. Starlink-ul lui Elon Musk va avea în aproximativ 6 luni doi competitori serioși: rușii și chinezii, fiecare având propriul proiect de dezvoltare a comunicațiilor prin sateliți de joasă altitudine(sper să mai avem posibilitatea să admirăm cerul!). 

S-a vorbit foarte mult de așa-zisa „Revoluție Verde” sau de noi surse de energie. Vax! De fapt e o tentativă de a mai normaliza ceva, însă totul se transformă într-o fundătură. Prețurile energiei verzi sunt în continuare imense, iar eliminarea subvenționării ar scoate-o din joc. Mai mult, tehnologia în sine este extrem de poluantă. La fel ca și tehnologia mașinilor electrice. De fapt, dacă e să vorbim cu adevărat despre o revoluție, atunci aceea este cea a plasticului. Producem o cantitate imensă de deșeuri de plastic. Uniunea Europeană se laudă cu programul său de „economie circulară” care, în realitate, a transformat contribuabilii în gunoieri pe banii lor. Lăsând criticile de-o parte, constatăm că inclusiv cu această forțare teribilă abia s-a ajuns la o rată de 70% a reciclărilor de PET-uri. Asta însă cu un efort imens din partea tuturor celor aflați pe flux. Însă, dincolo de tonul triumfător al UE sau al autohtonilor de la Returo, uităm elefantul scăpat în magazinul de porțelan: PET-urile reprezintă aproximativ 4% din totalul deșeurilor de plastic. Acestea au intrat în atenția publică doar pentru că sunt vizibile, însă realitatea este că întreaga flexare a mușchilor cu „economia circulară” e o chestiune infimă, bună doar ca furaj pentru cretini.

Ceea ce am vrut să arăt în episodul de față este că, iată, mai avem un ciclu istoric al cărui apus pică fiox în această perioadă, iar „noile revoluții” sunt, în cel mai bun, caz niște iterații făcute pe osatura sistemului existent, ajuns practic la capătul puterilor. Disperarea tuturor de a prinde „viitorul val tehnologic” a umflat bula bursieră care, după cum vedem, nu mai are absolut nicio legătură cu minima logică. 

Concluzia e simplă și o vedeți cu ochiul liber. Chiar și tefeliștii încep să spună că „tehnologia e boring” sau că e necesar din când în când un „detox tehnologic”. Sunt semne clare de epuizare. Faptul că încă nu a apărut nicio tehnologie nouă, revoluționară, nu înseamnă sub nicio formă că actuala tehnologie mai are ceva de spus. Există în istorie perioade de „gol tehnologic”, în care nu apare nimic nou și totul merge în derivă sau continuându-se inutil iterațiile pe baza tehnologiei existente. Aceste perioade seci sunt cele premergătoare marilor invenții. De asemenea, poate că există cu adevărat un salt tehnologic aflat în stadiu incipient și pe care momentan nu-l luăm în considerație. Nu sunt puține cazurile istorice în care invenții epocale au fost ignorate prostește. Având în vedere prostia în care ne scăldăm nu m-ar mira ca la un moment dat să constatăm că, din nou, am căzut pradă acestei capcane.