Lumea modernă nu va fi pedepsită. E pedeapsa.

În 1913 s-a născut, probabil, cea mai enigmatică personalitate a secolului XX. Aparținea unei familii aristocrate, din vârful societății columbiene. Pleacă în Franța, împreună cu familia unde își începe studiile la un colegiu benedictin. Vacanțele de vară și le petrece în Anglia. Pare o biografie tipică unui aristocrat. Doar că, în adolescență, personajul nostru este lovit de o pneumonie severă, boală deosebit de gravă în acele vremuri, care-l va ține la pat timp de doi ani. Ei bine, în acești doi ani, neputând urma cursurile vreunei instituții, ia lecții particulare. Și, practic, de-aici începe o aventură intelectuală teribilă. Tânărul este atras de cultura clasică, dezvoltându-se în el acel sâmbure al cunoașterii care-i va marca întreaga viață. Perioada franceză i se termină în 1930, când se întoarce în Columbia. Acolo se căsătorește și duce o existență retrasă, împărțindu-și viața între familie și ... biblioteca sa.

Pare o biografie banală, dar n-am spus esențialul. Sunt foarte mulți cei care nu înțeleg aristocrația și, mai ales aristocrații. Oare ce făceau aristocrații toată ziua? Neavând de lucru, probabil se plictiseau teribil, nu-i așa? E o imagine fabricată de marxism, absolut aberantă. În realitate, aristocrații profitau de poziția lor privilegiată pentru a se desăvârși ca oameni. Iar cel despre care vă vorbesc astăzi a fost o culme a desăvârșirii. Una discretă ce-i drept, având o atitudine specifică spiritelor înalte.

Practic toată viața și-a petrecut-o în biblioteca sa care, în final, va ajunge la peste 30 000 de volume. Vă imaginați ce poveste fascinantă? Să stai la „capătul lumii”, într-un castel al cărților, de unde să înțelegi prin lectură tot mecanismul universului acestuia, fiind capabil să pricepi cea mai mare complicație a lumii în care trăim: omul!

Înainte de a vă dezvălui personajul, vă voi mai spune că prima carte i-a fost publicată de către fratele său. Notas I apare în Mexic în 1954. E tipărită în 100 de exemplare, fiind „răspândită” doar în cercul prietenilor familiei, unde este oferită cadou de către autor. Patru ani mai târziu, în 1959, apare la Bogotá Textos I. Desigur, nici prima și nici a doua carte nu vor primi un volum 2. 

Spre sfârșitul anilor 70, putem spune că geniul său explodează. Aceasta deoarece atunci încep să-i apară volumele în care înțelepciunea sa se arată cu adevărat lumii. Doar că nu v-am spus despre cine vorbim și, probabil, curiozitatea vă roade. Așa aș vrea eu să se întâmple, dar sunt conștient că ați studiat coperta care însoțește articolul de față și știți deja că vorbim despre un anume Nicolás Gómez Dávila. E drept, e probabil cvasi-necunoscut în spațiul nostru cultural, cu toate că, în urmă cu ceva timp, i-a fost tradusă o carte, care ar fi trebuit să producă o furtună. Din păcate a fost doar o apariție discretă. Să revenim însă la biografia lui Nicolás Gómez Dávila.

În 1977 apare Escolios a un texto implícito, în două volume. În 1986, Nuevos escolios a un texto implícito, de asemenea în două volume. Iar în 1992, cu doi ani înainte de părăsirea lumii acesteia de către „marele columbian”, apare Sucesivos escolios a un texto implícito. 

Fără doar și poate, Nicolás Gómez Dávila ar fi rămas o prezență discretă, probabil uitată, dacă nu ar fi existat traducerea cărților sale în germană, spre sfârșitul anilor 80. Apariția în spațiul german a unei opere atât de complexe a generat un șoc la nivel european. I-a urmat traducerea în franceză și italiană care a stârnit, le fel ca-n Germania, explozii de uimire. Personalități de primă mână ale filosofiei, precum  Robert Spaemann, Reinhart Maurer, Franco Volpi etc. sau ale literaturii(Martin Mosebach, Botho Strauss,  Rolf Schilling, Heiner Müller) au început să pice sub farmecul „ideilor reacționare” ale misteriosului aristocrat columbian.

Din fericire pentru noi, după „Marginaliile la un text implicit”, carte tradusă și publicată în 2020 la Editura Limes, iată că aceeași editură își propune și realizează un proiect de-a dreptul măreț pentru spațiul nostru cultural: publicarea în totalitate a Scoliilor lui Nicolás Gómez Dávila. Ce sunt scoliile sale? Unii le spun aforisme, adnotări, fragmente; pentru mine sunt, pur și simplu, sclipiri de geniu. N-am văzut până acum asemenea pilule concentrate de geniu. Probabil vă gândiți la o carte, așa cum sunteți obișnuiți să găsiți prin librăriile noaste. Nu, e total diferită! Sunt peste 900 de pagini de astfel de sclipiri ale geniului lui Gómez Dávila. Citind-o trăiești impresia unei sinteze profunde a întregii umanități. N-ai cum să nu percepi înțelegerea profundă a lucrurilor la care ajunsese columbianul nostru. O să vă dau în continuare câteva mostre:

• Nu mai există nici clasă de sus, nici popor; există doar plebe săracă și plebe bogată.
• Mașinismul îndobitocește pentru că îl face pe om să creadă că trăiește într-un univers inteligibil.
• Istoriile naționale interesează până când țara se „modernizează”. Apoi ajung statisticile.
• Sociologii psihologii, psihiatrii sunt experți în generalități. În fața coarnelor de taur ale cazului concret, cu toții par toreadori anglo-saxoni.
• Ceea ce ne bucură în revoltele acestui secol nu e triumful noului răzvrătit nevoiaș, ci înfrângerea vechiului răzvrătit avut.
• Pentru a nu pieri de mâna tehnicii, natura se refugiază în imaginația anumitor oameni.
• O societate dreaptă ar fi lipsită de interes. Discrepanța dintre individ și locul pe care îl ocupă face ca istoria să fie interesantă.

Ați putea crede că am selectat cumva citatele de mai sus, ceea ce e fals. Le-am luat, pur și simplu, la întâmplare, de-acolo de unde s-a deschis masivul volum atunci când am vrut să dau un citat. Iată cum se vede geniul: fiecare aforism e atât de șlefuit încât strălucește precum un diamant, auto-sădindu-se în tine și dându-ți prilejul unor meditații înalte.

O să închei aici, cu toate că am tratat destul de superficial personalitatea lui Gómez Dávila. Din păcate n-am vorbit despre reacționarismul său, dar promit să revin cu ceva mai multe detalii într-un articol mai puțin dezlânat precum cel de față. 

O să închei spunându-vă că puteți găsi cartea de pe site-ul editurii(https://edituralimes.ro/produs/scolii-la-un-text-implicit/). Pentru unii poate părea destul de scumpă, prețul său fiind de 300 de lei. Sunt însă ferm convins că la acești bani editura abia își scoate costurile. Probabil lucrarea a fost tipărită într-un tiraj mic, astfel încât prețul e cel care e. Și, credeți-mă, prețul nu e deloc mare pentru o carte la care veți citi toată viața. O carte ca aceasta, pur și simplu, nu se epuizează, indiferent de câte ori ai citi-o!

Personal aș vrea să-i felicit în aceste rânduri pe cei de la Editura Limes(pe care nu-i cunosc!) pentru curajul de a-și asuma tipărirea unei asemenea lucrări în România. Bănuiesc eforturile pe care le-au făcut pentru a o putea aduce în ochii cititorului autohton, motiv pentru care mă aplec în fața lor.  

Nu în ultimul rând, vreau să-mi exprim admirația pentru impecabila traducere făcută de Ioan Milea. E nedrept că, de fiecare dată când e tradus un mare autor, meritul tălmăcitorului e trecut la „și altele”.