Pușcăria digitală

Începi să-ți vinzi libertatea în momentul în care te apuci să externalizezi altcuiva ceea ce-ți aparține. Când dai banii unui fond de investiții să ți-i administreze ei, devii jucător după regulile lor. Când pui banii la bancă, ajungi să depinzi de bancheri, ești nevoit să-i rogi frumos pentru a-ți retrage proprii bani. Și așa mai departe! Înțelegeți despre ce e vorba.

Azi nu voi vorbi despre bani, ci despre corespondență. Înainte aveam poșta. Trimiteam scrisori și ne rugam să nu le citească Securitatea. Ați văzut vreodată cum arată o mașină cu abur, pentru dezlipirea plicurilor? Dar fișele cu rezumatul corespondenței? Citindu-le simți că ți se face părul măciucă. Abia atunci realizezi ce fonduri imense se cheltuiesc pentru a se pătrunde cu bocancii în intimitatea noastră. 

Internetul ne-a adus emailul. Inițial ne-a plăcut, dar ceva mai târziu am realizat că trimiterea unui mesaj de la un capăt la altul al lumii îl face suspect de a fi citit de toate sistemele prin care trece. Abia atunci am înțeles și noi că „noua lume”, cea electronică, este o pușcărie ceva mai strictă decât lumea reală. Apoi au venit messengerele instant. Ne-am bucurat, dar ne-a trecut repede. 

Și iată-ne acum. Pandemia ne-a dat o palmă, arătându-ne nivelul efectiv sufocant al cenzurii. Modul în care Facebook, Twitter și restul rețelelor sociale cenzurau era exasperant. Respectiva cenzură, așa cum veți înțelege, se păstrează inclusiv în prezent, doar că se face în moduri ceva mai discrete. În acea perioadă toată lumea și-a pus speranța în Telegram. Și, într-adevăr, a funcționat. După ce Elon Musk a cumpărat Twitter, a statutat libertatea absolută. Și mulți au răsuflat ușurați. Au avut sau nu dreptate? 

Scopul articolului de față este acela de a vă face o baie rece. Să o luăm treptat. Facebook și-a șlefuit tehnica de cenzurare deoarece a constatat că rețeaua a fost părăsită de numeroși oameni. Cum funcționează actuala cenzură? Nu-ți mai șterge postările, dar îngreunează accesul către ele ... până la dispariție. În cazul în care un algoritm de-al său detectează ceva interzis - sau nu tocmai kosher - postarea respectivă este scoasă din distribuție. Adică tu o vezi, dar prietenii tăi n-o vor vedea. Mulți îmi raportează că Facebook nu le arată că pe contul meu sunt articole noi. În acest fel scade vizibilitatea contului și a conținutului postat de mine. De asemenea, nu de puține ori, m-am trezit că nici eu nu am văzut anumite postări pe care le făcusem. Algoritmul îmi dădea postările proprii abia după ce făceam refresh de câteva ori. Probabil, pentru unii care mă urmăresc, anumite postări nu ajung vizibile niciodată. 

Twitter, după ce o scurtă perioadă de timp a lăsat o libertate destul de mare, a deviat-o rapid către un mod foarte dubios. Mă îngrozește cum îmi aruncă în față postări cu pisicuțe și cățeluși, cu toate că eu nu sunt interesat de astfel de subiecte. În ultima perioadă, algoritmul a devenit de-a dreptul pervers: îți dă câteva postări din zona ta de interes, după care începe să-ți dilueze conținutul. Dacă vreți, face o canalizare gen TikTok. Extrem de pervers și extrem de manipulant. 

La capitolul messengere, toată lumea știe că WhatsApp este un dezastru în ceea ce privește confidențialitatea, astfel încât efectiv nu mai aduc în discuție acest messenger. Decât să vorbești pe whatsapp, mai bine deschizi geamul și te-apuci să țipi, sperând ca celălalt să te audă. Oricum te vor asculta mai puținin oameni decât dacă folosești rețeaua lui Zuckenberg. Signal-ul, cel care era popular la un moment dat, pare că e torpilat destul de bine de serviciile americane de securitate, astfel încât nu e de încredere. 

Telegram, cel care a constituit un colac de salvare în perioada pandemiei, s-a schimbat radical după arestarea lui Durov. Bazându-se pe faptul că e vorba de conținut livrat la cerere, nu pe bază de algoritm, Durov a reușit să jongleze în ceea ce privește lipsa moderării. Așa a apărut inclusiv canalul subsemnatului. Faptul că nu se amestecă nimeni în activitatea editorială este o ușurare. Doar că Telegram este un serviciu 100% în cloud. Nu știu dacă toată lumea înțelege lucrul ăsta. Mesajele care-ți sunt transmise sau pe care le transmiți rămân în cloud, chiar și după ce ambele părți le-au șters. Majoritatea covârșitoare a conversațiilor sunt necriptate întrucât Telegram e setat să funcționeze implicite necriptat. Dacă vrei să comunici criptat, trebuie să setezi chestia asta. Mă rog, erau câteva tertipuri pe care le-am înțeles la momentul respectiv. Doar că schimbările au început să apară după arestarea lui Durov.

În primul rând, o chestie pe care mi-au reclamat-o mai mulți utilizatori: canalul meu nu mai are „previzualizare” pe web, adică dacă vrei să-mi citești postările de pe canal trebuie să-ți faci cont de Telegram. Apoi, într-un mesaj public, Durov a anunțat că va transforma moderarea pe Telegram într-un succes. Zău? Păi asta nu exista. La ce bun să introduci moderarea când lumea aderat la rețeaua ta tocmai pentru că nu era moderată? Însă, așa cum veți vedea, au fost mult mai multe chestiuni ciudate, operate după arestarea lui Durov.

În primul rând, Telegramul a dezactivat o facilitate interesantă, anume „People Nearby”. Pornind setarea puteai vedea ce alti utilizatori folosesc Telegram în apropierea ta, puteai interacționa cu ei. Puteai inclusiv să faci grupuri de discuție localizate geografic. Facilitatea a fost dată jos, cel mai probabil la presiunile statului terorist francez. 

A fost ciuntit și Telegra.ph, serviciul de articole instant al Telegramului, prin interzicerea încărcării de fișiere media(fotografii filme, etc.). Astfel, articolele de pe Telegra.ph și-au pierdut atractivitatea. Mișcarea a fost cerută tot de francezi.

Însă cea mai problematică mișcare a fost modificarea termenilor și condițiilor în care se specifică negru pe alb că Telegram va da IP-urile utilizatorilor vizați de autorități. Asta înseamnă că oricând spui ceva, poți suferi consecințe din partea autorităților corupte din statele în care trăim. 

De ce vă spun toate acestea? Pentru a înțelege că Telegramul, chiar dacă încă nu e o aplicație de coșmar precum WhatsApp, face pași hotărâtori în direcția capturării sale totale de către autorități. Simplul fapt că la o simplă cerere a justiției corupte, Telegramul dezvăluie toate datele personale ale utilizatorului țintit, reprezintă o problemă foarte mare. 

Nu vreau să fiu pricinos. Nu am simțit încă niciun amestec în materialele pe care le-am publicat pe Telegram. Nu m-a cenzurat nimeni. În mare, serviciul a rămas neschimbat din punctul meu de vedere. Însă asta nu e o garanție că lucrurile nu vor continua în direcția arestării gândirii. De fapt aici e meciul pe care minoritatea degenerată aflată la butoanele planetei o dă împotriva majorității naive. În alte vremuri era suficient să te supui din punct de vedere formal. Pătrunderea microelectronicii în viața noastră de zi cu zi face posibilă trecerea la pasul următor, acela al extinderii pușcăriei digitale la lumea fizică. Prin intermediul algoritmilor sofisticați, cei din spate sunt capabili să știe ceea ce gândește subiectul-țintă. O știau și înainte, dar cercetarea era mult mai costisitoare. Acum, nu doar că știu, dar au elemente din ce în ce mai sofisticate pentru a-și impune gândirea într-un mod mai tiranic decât oricând în istorie. 

Poate veți spune că sunt pesimist, dar trendul se vede cât se poate de clar. Idiotul util este „eroul zilei”, iar cel care-și permite să judece cu propriul cap e „dușmanul poporului”. Din fericire însă, de teroarea aceasta se poate scăpa reîntorcându-ne la bază, la noi, deparazitându-ne de orice adiție electronică în viața noastră. Avem însă puterea aceasta?