vineri, 7 august 2009

Tratat de descompunere



Astăzi va fi o zi interesantă, marcată de multă tensiune şi aşteptare. În ultimele două zile stagnarea pieţelor americane s-a simţit puternic, pe fondul aşteptării veştilor cu privire la piaţa muncii. Zvonurile contradictorii au avut ca efect mişcări haotice ale pieţei, iar sentimentele investitorilor sunt dintre cele mai diverse. Astăzi e ziua cea mare în care vom afla dacă datele de pe piaţa muncii sunt proaste sau mai proaste. Evident, jurnaliştii au deja pregătită celebra sintagmă "better than expected", dar sincer nu ştiu cât timp va mai funcţiona. Realităţile străzii sunt total diferite de ceea ce se dă publicităţii, iar prognozele de creştere cred că sunt folosite mai degrabă pe post de drog.

Cu riscul de a fi considerat în continuare negativist, voi recapitula motivele pentru care recomand o atenţie maximă în perioada următoare. Chiar dacă unii care au mai reuşit să-şi mai peticească din pierderi au impresia că lucrurile vor creşte la infinit, cred că realitatea este cea pe care o percepem, nu cea indusă de jurnalele de ştiri sau de analizele bombastice date publicităţii cu insistenţă.

În primul rând remarc faptul că până acum nu s-a făcut nimic. Şi la ei, ca de altfel şi la noi, s-a vorbit foarte mult, s-au făcut comisii, analize şi cam atât. Inducerea ideii că dereglementarea pieţelor a permis tot dezastrul este falsă. Adevărul este că proasta reglementare este cea care a permis dezvoltarea exceselor(între altele, flash trading-ul a fost posibil din cauza reglementării).

Exuberanţa legată de încetinirea căderii PIB-ului o consider total nejustificată. Aşa cum am mai arătat, aceasta se datorează vitezelor diferite de cădere a importurilor şi exporturilor. De asemenea, a mai existat un actor important care a influenţat PIB-ul: executivul SUA care a cheltuit sume fabuloase. Consumul, care este elementul cheie în ecuaţia recuperării americane, şi-a continuat căderea, contractându-se cu 1.2%. În acelaşi timp, rata de economisire a crescut la 5.2%.

Profitul raportat de companii a fost într-adevăr îmbucurător, dar dacă ne raportăm la structura sa, imaginea iniţială capătă alte valenţe. Aceasta deoarece nu creşterea veniturilor sau îmbunătăţitrea afacerilor au determinat profitul, ci restructurările şi reducerile de costuri. În realitate veniturile s-au redus, indicând clar o contracţie a business-ului în general.

Bomba cea mai mare vine(cum altfel?) din sistemul financiar unde lucrurile sunt departe de a fi rezolvate. Câţiva analişti estimează că valoarea totală a derivativelor financiare este de un qudrillion(catralion, cum spuneam noi când eram mici). Într-adevăr, este vorba de o valoare teoretică şi destul de "exotic" calculată/estimată. Principala problemă nu este valoarea ca atare ci capacitatea de a produce pagube. Imaginaţi-vă că dacă 5% din această valoare ar reprezenta pierderi, ne-ar rezulta o valoare de 50 de trilioane, imposibil de acoperit de către cineva! Numai JP Morgan deţine derivative în valoare de aprox. 80 de trilioane, în timp ce "rentabilii" Goldman Sachs au cam jumătate, adică 39 trilioane. Vă mărturisesc sincer că numai când scriu aceste cifre mă trece un fior rece. În mod normal, rezolvarea problemei va fi dificilă chiar şi după ce lucrurile vor fi fost stabilizate în economia reală. Respectivele cifre trebuie "închise" cumva, iar asta se poate face prin hiperinflaţie sau prin reset(:-).

Ultimul element la care mă voi referi este piaţa muncii unde, indiferent de datele pe care le vom primi astăzi, lucrurile stau prost. SUA se confruntă cu una dintre cele mai severe rate de creştere a şomajului din istorie. Aceasta pune o amprentă puternică atât pe indicatorii macroeconomici cât şi pe comportamentul oamenilor. E greu de crezut că în contextul creşterii şomajului nu vor apărea fenomene conexe, gen creşterea delicvenţei. În aceste condiţii, stabilizarea pieţei imobiliare este încă un obiectiv îndepărtat şi, dacă nu se rezolvă problemele aici, cercul nebuniilor se reia, din ce în ce mai abrupt şi mai neiertător.

Update: Rezultatele publicate sunt "better than expected", în consecinţă all is up. Asta e... Se pare că zarurile au fost aruncate şi nimic nu se va schimba. Mergem înainte până la următorul hop!

8 comentarii:

  1. Cred ca la ei s-a facut totusi ceva, in comparatie cu ce s-a facut la noi. Macar faptul ca somajul creste este un semn de restructurare. La noi somajul a crescut insignifiant si numai pe seama concedierilor din mediul privat. Dar cum la noi bugetarii sunt majoritari, e logic de ce nu creste somajul. Cand vom ajunge pe la un 20%-30% somaj, dupa ce intram in falimnet national (6 luni?), atunci putem pune bazele unei cresteri sanatoase. Si asta numai daca vom scapa de politicieni si vom fi in stare sa angajam niste manageri sa ne conduca.

    RăspundețiȘtergere
  2. Andrei, cate ceva despre "somajul creste este un semn de restructurare"...

    In SUA , in luna iunie numarul celor care nu au un loc de munca mai mult de 1/2 de an (peste 27 de saptamani) a fost la high-ul perioadei postbelice !
    Ashtia-s 29% din numarul total de shomeri , recordul precedent a fost inregistrat in 1983 cu o cifra de 26%...

    Numarul celor fara un loc de munca sub 5 saptamani , este minimal din 1945 , cota lor ajunge la 21% din numarul total de shomeri...

    Rally-ul in frictional unemployment abia incepe...

    RăspundețiȘtergere
  3. FED-ul vinde bonuri la dealeri si anunta cu surle si trambite succesul licitatiei. Peste cateva zile le cumpara pe sustache inapoi.

    La ultima figura de genul asta au scos dintr-un condei la o singura licitatie dintr-o singura zi pentru bondurile de 7 ani vreo 5 miliarde de dolari. Cam cat transa noastra FMI... :)

    Have fun:

    The Fed's UST-POMO Pyramid Scheme Exposed

    "Lending" a Helping Hand

    Plus continuarea de ieri si de azi.

    RăspundețiȘtergere
  4. Inca una:

    BLATANT Monetization Uncovered

    The upshot: The Fed bought nearly half of LAST WEEK'S 7 year Treasury Issuance TODAY.

    Huh? Remember, after the 5 year auction that went badly (and which I wrote about) the 7yr auction went "well." Rick Santelli (and a lot of other people) agreed - demand was strong. That made no sense to me at the time, coming one day after a near-failure in the 5 year.

    Well now we know what happened: The Fed pretty clearly pre-arranged, either explicitly or by "suggestion", that the Primary Dealers take up the auction with the promise that The Fed would immediately monetize half what the Primary Dealer's took!

    Folks, this is beyond bad - it is pernicious and outrageous conduct by The Federal Reserve in conspiracy with the Primary Dealers, both of which are now desperately trying to prop up the US Government Bond Market through subterfuge rather than just buying up the bond issue from Treasury when originally put to the market!

    RăspundețiȘtergere
  5. @Andrei

    Slabe sperante de reconstructie, pentru ca in 20 de ani s-a reusit trecerea Romaniei din proprietatea romanilor in proprietatea catorva corporatii. Romania a fost vanduta, chiar dupa falimentul national datoria ramane si orice incercare de reconstructie va fi sugrumata de creditori.
    Singura solutie, inca-o revolutie

    RăspundețiȘtergere
  6. Excelent post, iar poza face toti banii:)

    Fructul inca mai are parti bune, dar e clar ca se va strica.

    RăspundețiȘtergere
  7. Ma omoara alt lucru...

    Cei de la Goldman SUCKS , au revizuit cifra din prognaza cu o precizie de headshot in CS...

    Scary :(((

    RăspundețiȘtergere