Să vă ferească Sfântul ca ruşii să piardă Ucraina!

De obicei ceea ce spun se întâmplă. Nu pentru că aş fi vreo mama Omida, ci pentru că încerc să pun logică în analizele mele. Desigur, din nou comentatorii lu' Peşte vor spune că sunt pro-rus, sluga lui Putin sau mai ştiu eu ce alte aberaţii. De aceea, înainte de a intra în subiect a o provocare pentru toţi limbricii orbiţi de propagandă: dacă cineva va găsi un singur cent pe care subsemntalul l-ar fi luat de la ruşi - direct sau prin interpuşi, sunt gata să-i dau întreaga mea avere.  De fapt, de ce să nu supralicitez şi să spun că dacă vor găsi vreun cent tranzacţionat de subsemnatul în raport cu Rusia, au averea mea. Spun asta ca să nu se speculeze că aş avea ceva investiţii acolo. Şi tot acum vreau să le spun celor care-mi vor arunca în ochi tentativa mea de a cumpăra pământ acolo(transparentă de altfel) că a picat după ce am înţeles cum stau treburile din punct de vedere legislativ şi-al situaţiei din teren. În ceea ce priveşte preluările articolelor mele de către Sputnik, ele s-au făcut fără vreun angajament de-al meu sau vreo permisiune dată cuiva de-acolo. De altfel, cei care ştiu cum se fac lucrurile acestea, vor observa imediat că articolele mele nu sunt preluate(adică replicate de la un cap la altul, aşa cum s-ar face în cazul unui colaborator), ci doar citate în limita legală, astfel încât să nu fie vorba de încălcări ale drepturilor de autor. Uneori şi citările sunt alandala, fiind clar că s-a urmărit doar impactul titlului şi evidenţierea ideii care le convine, trăgând cortina peste ceea ce nu le convine. Clasic! Şi-acum să trecem abrupt în problemă.

Există două variante în care Rusia poate pierde confruntarea din Ucraina: prima variantă este cea în care ar exista un blat între Putin şi ceilalţi actori, iar cea de-a doua în care Rusia este atât de slabă încât e incapabilă să învingă o ţară care, în comparaţie cu ea, este subdezvoltată militar. Le vom lua pe rând pentru a le înţelege. 

Începem cu blatul. De ce aduc în discuţie acest scenariu? Sunt mai multe elemente care mă fac să mă gândesc la asta. În primul rând, criza a apărut fix la doi ani după începutul mascaradei COVID, fix când ţările relaxau măsurile şi fix când efectele adverse ale vaccinurilor au început să se simtă, iar nervozitatea populaţiei să crească. Nu uit, de asemenea, că Putin a implementat exact aceleaşi măsuri implementate la nivel mondial, lucru care mă face să-l bănuiesc că e parte a blatului. OK, ce înseamnă pentru noi că toată tevatura asta e un blat? Pe scurt, înseamnă că toată nebunia globalistă e mai aproape decât părea, că meciul care a mai rămas de dat e mai mult unul formal, în care „dezastrul Ucrainei” e doar un punct pe foaia de parcurs. Înseamnă, de asemenea, că lumea multipolară este o iluzie şi că, de fapt, facem tranziţia de la o lume unipolară(care avea SUA ca principală putere directoare, aşa cum am văzut-o începând cu anii 90) la o tiranie unipolară care va sfârşi cu un comunism global. De ce e rău un astfel de scenariu? Pentru că, pur şi simplu, o să ne sufocăm, pentru că vom fi numerotaţi precum oile şi vom trăi în crescătorii de oameni. Pentru că libertatea va fi doar una iluzorie şi odată ce descoperi minciuna eşti practic mort. Sunt milioane de motive pentru care acest scenariu e unul de coşmar, la fel cum sunt milioane de idioţi utili care-mi vor da în cap cu schemele propagandistice clasice. 

Trecem la al doilea scenariu, cel al înfrângerii reale a Rusiei. Asta înseamnă multe, inclusiv o implozie a statului rus ca urmare a sancţiunilor sau o lovitură de palat la Kremlin. În oricare dintre situaţiile care ar putea duce la un asemenea deznodământ, treaba va fi critică. O să vă explic încet şi logic pentru a înţelege. Nu am decât rugămintea să citiţi până la cap şi să rumegaţi ceea ce vă spun. 

Atitudinea Rusiei faţă de Ucraina este, din punct de vedere geopolitic, una logică. Cedarea Ucrainei către UE&NATO înseamnă finalul statului rus. Să vă explic şi de ce: de la Estul Ucrainei până la Moscova sunt aproximativ 500 km. Asta înseamnă că orice ai amplasa acolo, chiar şi-o banală rachetă ofensivă, poţi lovi Moscova, iar asta e inacceptabil pentru Rusia. Asta e dublată de realitatea baltică, în care graniţa Letoniei e la aproximativ 600 km de Moscova. Înţelegeţi? Pur şi simplu Rusia nu-şi mai poate apăra teritoriul, devenind extrem de fragilă. Nu mai vorbim de faptul că ar avea o foarte proastă ieşire la Marea Neagră. Imaginaţi-vă un scenariu în care de pe teritoriul Ucrainei şi al Letoniei se mută în secret baterii mobile noaptea, iar dimineaţa începe focul către Rusia. E şah-mat. Nu spun că se întâmplă, ci că se poate întâmpla, ceea ce din punct de vedere militar e acelaşi lucru. Aceasta înseamnă că este cât se poate de clar că Ucraina, din punctul de vedere al Rusiei, nu are cum să fie decât - în cel mai rău caz - absolut neutră. Asta înseamnă să nu aibă armată(sau una doar decorativă) şi să nu facă parte din nicio structură militaro-economică. Probabil veţi spune „bieţii ucrainieni”. Da, aşa e, la fel cum şi noi am fost timp de 800 de ani „bieţii români”. Însă nu trebuie să uitaţi că scenariul unei Ucraine neutre este cel mai bun atât pentru noi cât şi pentru ei. Pentru noi e bun în contextul actual deoarece avem un buffer între noi şi Rusia, iar pentru ei ar fi unul benefic deoarece ar putea jongla între cele două pieţe majore între care stau. Asta, desigur, dacă ar lăsa-o mai moale cu corupţia şi cu spălarea banilor pentru americani. 

De ce a lovit Rusia? Pentru că devenise iminentă o acaparare a Ucrainei de către NATO, iar după un asemenea eveniment forţat lucrurile ar fi stat mai rău. OK, acum să vedem cele două scenarii în care Rusia pierde. În condiţiile în care armata lor e atât de slabă încât să nu „pacifice” Ucraina, nu vor mai avea la dispoziţie decât alternativa războiului total. Război care ne va avea pe noi ca viitoare victime. Rusia, pentru a-şi face loc la masa negocierilor va trece la planul B, plan care impune atacarea zonelor deranjante: statele baltice, noi şi Polonia. Nu vă luaţi după idioţii care vă vorbesc despre „umbrela de securitate a NATO”. După ce te-a ciuruit racheta rusească şi te-a trimis pe lumea cealaltă, nu ştiu ce rol mai are „umbrela lu' Peşte”. Va sări NATO să ne apere? Cu siguranţă nu. Vor negocia cu ruşii, vor reîmpărţi Europa şi vor trăi cu speranţa că sancţiunile pe care le vor pune Rusiei vor lucra din interior. Aiurea. Până să lucreze, alte întâmplări nefaste se pot petrece. Iar pentru mulţi dintre noi, cei de azi, înţelegerea va fi pentru totdeauna. 

Mai e încă un scenariu, care presupune o lovitură de palat la Kremlin. E greu de presupus asta. Dar trebuie să-l luăm în considerare. OK, ce se întâmplă atunci? Rusia se scufundă şi ajungem la scenariul cu care am început deoarece tot ceea ce se va petrece va fi din ciclul blatului în care puterea va fi transmisă de la naţiunea dominantă la tirania dominantă. 

Pare un joc fără ieşire. Există vreuna. Da, dar e ceva aplicabil mai mult teoretic şi o să înţelegeţi imediat de ce. Într-un scenariu ideal SUA şi Rusia ar trebui să se întoarcă la masa negocierilor şi să traseze două graniţe nemutabile. Prima ar fi graniţa NATO, cea care e acum, iar cea de-a doua graniţa de confort a Rusiei. Ce înseamnă asta:

1. Neutralitatea absolută a Ucrainei şi Republicii Moldova, contra retragerii Rusiei din Transnistria(chiar dacă Rusia rămâne în Crimeea);
2. Declararea graniţelor actuale ale NATO nemutabile. Practic graniţele rămân cele de acum, cu promisiunea că nu vor mai fi modificate spre est;
3. Retragerea trupelor şi echipamentului ofensiv american din zona baltică şi restul Europei de Est(inclusiv a scutului de la Deveselu)

Practic, o asemenea construcţie ar pacifica zona şi ar putea veni la pachet cu garanţii din partea Rusiei, în sensul interzicerii mişcărilor de trupe la mai puţin de 300 km în interiorul teritoriului propriu, transparenţă în distribuţia resurselor naturale s.a.m.d. De asemenea, reducerea de ambele părţi a echipamentului nuclear. Ar fi o structură din care ambele părţi ar câştiga şi care s-ar putea să devină interesantă ca soluţie şi pentru Taiwan. Însă cine vrea o asemena soluţie? Complexul militar american în niciun caz. 

Aşa se face că rămânem doar la nivelul de ipoteze şi scenarii. Minţile înfierbântate conduc jocurile. E ceva înfiorător care ne poate împinge în dezastru. Ştiu că sună frumos „o lume fără război”, dar reţineţi că atunci când se vor termina războaiele între naţiuni vor începe războaiele împotriva omului. Deja vedeţi ce s-a întâmplat cu noi în câţiva ani. N-aveţi idee cât de mare poate fi răul. De-aceea privesc cu teamă către ceea ce se petrece acum în Ucraina şi-n lume.