Ce se întâmplă totuşi în Ucraina?

După o tură de tras pe nas, Elenskyi a decretat că soldaţii săi nu vor părăsi Artemivskul(Bahmut) şi, mai mult, că-l vor întări. Asta în condiţiile în care toată lumea e de acord că localitatea e încercuită, iar cei de-acolo sunt practic în captivitate, fără posibilitatea de a fi aprovizionaţi. Care-i totuşi realitateaa?

Sursele spun că nimeni n-a avut curajul să dea ordinul de retragere, în ciuda ultimatumului lui Prigojin. Astfel, un număr de 5000-7000 de soldaţi din armata Ucrainei au rămas blocaţi în localitate odată cu expirarea ultimatumului. Pentru aceşti oameni de-acum înainte nu mai sunt decât două variante: moartea sau, în cazul fericit, captivitatea la ruşi. Altă variantă pare că nu mai există. De altfel se vede din haosul care-i acolo în ultimele 12 ore, de când o perdea de foc efectiv nu se mai opreşte. 

Întrebarea care se pune este de ce ar face cineva aşa ceva? Este absolut lipsit de logică. Există însă informaţii dinspre partea ucraineană care spun ceva total diferit de ceea ce spun ruşii. E adevărat că ucrainenii au primit cantităţi impresionante de arme în ultima perioadă, fiind înarmaţi până-n dinţi. Dinspre ei se vorbeşte despre o mare ofensivă care ar avea ca scop inclusiv eliminarea încercuirii din Bahmut. De fapt, ucrainenii bat chiar mai departe, dorind recuperarea marilor oraşe cucerite de ruşi. Iar asta acum, întrucât noroiul de pe câmpurile lor s-a uscat astfel încât tehnica grea poate fi deplasată fără probleme. 

Americanii vor să meargă chiar mai departe deoarece acum instruiesc piloţii ucraineni pentru utilizarea F-16. Dar ucrainenii n-au avioane, veţi spune. Aşa e, nu au, dar vor avea. Cine le va da? Păi ce ţară de lângă Ucraina are F-16? Aţi ghicit, Plăvanul pregăteşte o donaţie în avioane pentru „victoria definitivă a Ucrainei”. Şi, ca să liniştească spiritele proştilor de-aici, va spune că România intră într-un program de dotare cu F-35, iar F-16 au fost date în condiţii „foarte avantajoase”. Ţineţi minte informaţia asta!

Acum întrebarea care se pune este de ce nu face Rusia nimic? E greu de crezut că ruşii nu au toate informaţiile care oricum sunt disponibile liber. Cu toate acestea, Statul lor Major pare deosebit de relaxat. Mai ţineţi minte când cecenii au participat la operaţiunea din Ucraina. Ce spunea Kadârov atunci? Textual, spunea că poate ajunge fără probleme la Kiev, dar că nu se coordonează bine cu armata rusă. Apoi aproape că i-a făcut incompetenţi pe cei de la vârful armatei Rusiei. Între timp Kadârov a fost medaliat, s-a întors acasă de unde se aude că e bolnav şi că fiul îi va lua locul. 

Episodul Kadârov se repetă acum cu Prigojin. Disperat că nu primeşte muniţia în cantitatea solicitată, Prigojin a sărit la gâtul conducerii superioare a armatei. Ce susţine Prigojin? În mare cam aceleaşi chestiuni ca şi Kadârov, anume că războiul bate artificial pasul pe loc şi că, dacă ar exista o determinare mai mare la vârful armatei toată problema s-ar rezolva rapid. 

Deja chestiunea se repetă, n-are cum să fie vreun accident. E clar că e ceva putred, dar ce? Majoritatea vor sări să spună că-i vorba de un blat. OK, nu-i exclus, dar mi se pare prea facil şi prea fără nicio perspectivă. De ce-ar face Rusia benevol un blat din care să iasă şifonată? Care-ar fi scopul? Vedeţi, logica şchioapătă „la finalizare”. Pe de altă parte se poate replica cu situaţia din teren: ce se întâmplă acolo, chiar nu e Rusia  capabilă să mişte mai bine treburile? Din nou întrebarea are substanţă, iar răspunsul refuză să se arate. Şi-atunci?

Părerea mea simplă este că unul ca Putin nu are cum să nu observe chestii care de la firul ierbii se văd atât de clar. Dacă-ţi spune Kadârov sau Prigojin că e ceva putred, atunci tu cel puţin te interesezi. Şi dacă vezi că într-adevăr e aşa, atunci iei măsuri, faci curăţenie. Vi s-a părut însă că s-ar mişca vreun muşchi pe faţa lui Şoigu? Mai mult, omului lui Prigojin i s-a retras acreditarea de la sediul comun al operaţiunii. E un semn că, treptat, Wagner va fi eliminată de pe front. Dar, totuşi, nu are nicio logică! Wagner s-a dovedit un corp de armată teribil de puternic. Soledarul şi Bahmutul sunt opera soldaţilor lui Prigojin, nu a armatei ruse. Şi-atunci de ce ai elimina cele mai bune componente ale tale?

Ca să înţelegem situaţia ceva mai bine trebuie să ne ridicăm puţin deasupra evenimentelor imediate pentru a avea o privire panoramică. Ce s-ar fi întâmplat dacă Rusia ar fi reuşit ca, printr-o operaţiune rapidă, să-l elimine pe Zelenskyi? Mai nimic. Un alt Zelenskyi ar fi apărut din spate şi ar fi făcut acelaşi lucru. În plus, la nivelul ucraineanului de rând ar fi crescut încrâncenarea faţă de ruşi. Care-i situaţia acum? S-a văzut limpede: discursul lui Putin a avut cea mai mare audienţă TV din istoria Ucrainei! Asta nu arată ataşament faţă de Putin, dar arată un eşec major al politicii pumnului în gură pe care o duce paiaţa de la Kiev. Pe de altă parte, chiar şi ucraineanul de rând vede că, în ciuda încrâncenării unor bătălii, populaţia civilă nu e victimă a ruşilor. Din contră, apar din ce în ce mai multe informaţii despre atrocităţile comise de armata Ucrainei. Treptat, în sânul ucraineanului de rând se sădeşte îndoiala, iar aceasta se va vedea destul de bine atunci când se vor organiza alegeri libere. În acest moment, populaţia Ucrainei a înţeles că e folosită pe post de victimă pentru slăbirea Rusiei, iar asta nu e bine deloc pentru Zelenskyi!

Dar mai e şi o altă perspectivă. Din momentul sabotajului SUA la conductele Gazprom, a devenit clar că cei din spate îşi doresc un mini-Război Mondial, în care să implice Rusia şi ţările NATO din Flancul Estic, alături de una-două ţări nordice. Ar fi momentul ideal pentru vânzătorii de arme să treacă peste restricţiile din prezent şi să vândă la preţuri imense armamentul pe care-l produc. Ştiu, e o nebunie, dar aşa gândesc comercianţii de moarte. De fapt de ce gândesc aşa? Pentru că singură, Rusia pare incapabilă să facă faţă unei încercuiri europene. Un front care ar începe în Crimeea şi s-ar termina la Murmansk ar fi imposibil de susţinut de către armata rusă . Se vede situaţia frontului din Ucraina, unde Rusia învaţă să-l ţină cu un număr de soldaţi mai mic de 1% din victimele pe care le-a avut în Al Doilea Război Mondial!!! E o teribilă încercare, în ciuda avansului tehnologic.

Ruşii par a fi înţeles momentul şi de aceea fac tot posibilul ca actualul conflict să nu se extindă sau, mai bine spus, să nu se extindă din cauza lor. Dar, veţi spune, deja e un conflict Rusia-NATO. Doar NATO livrează armament şi soldaţi ca şi cum ar fi implicată în conflict. Aşa e, doar că totul se petrece prin gâtul de pâlnie numit Ucraina. Unde, din când în când, ruşii dau cu stângu-n dreptul. „Arată-te slab când eşti puternic” - spune Sun Tzu! Rusia pare că îşi doreşte un asemenea război static, în care occidentalii să-şi trimită soldaţii la moarte şi armele la fier vechi. De aceea, în ciuda unei capabilităţi de a pune rapid Ucraina la punct nu o face. Jocul în aşteptare pare mult mai rentabil. Şi-o să vă explic imediat de ce.

Dacă ar fi câştigat rapid, imediat propaganda ar fi vorbit despre „ocupantul rus”, mai multe revoluţii portocalii ar fi izbucnit, iar totul s-ar fi sfârşit într-un dezastruos război de gherilă dublat de restricţii şi izolări totale ale „tiranului ocupant”. Aşa, cu situaţia din teren, noile provincii deja sunt parte a Rusiei, iar toată lumea s-a obişnuit cu asta. Mai devreme sau mai târziu, sub presiunea cheltuielilor în creştere, occidentalii vor prefera o pace negociată în care se va porni de la situaţia din teren. Iată aşadar schimbarea de perspectivă. De asemenea, partea de Ucraina care va rămâne va fi obligatoriu neutră şi dezarmată. Adică exact ceea ce vrea Rusia. E o iluzie să crezi că ruşii şi-ar dori pământul Ucrainei. Nicidecum! Au destul pământ, iar vremurile nu mai sunt cele în care pentru a-ţi asigura securitatea trebuie să cucereşti. Atâta timp cât ai un stat neutru la graniţă, e mult mai bine decât să-l ai în componenţa ta. În ceea ce priveşte regiunile estice şi sudul Ucrainei, acestea trebuie să se întoarcă la Rusia deorece istoric îi aparţin şi sunt pline de ruşi care-şi doresc trecerea la ţara-mamă. E simplu de înţeles, dar extrem de complicat de pus în aplicare într-un setup de pace sau într-unul de război rapid. În cazul unui război prelungit însă, treburile se schimbă definitiv. 

De asemenea, mai e un element care justifică actuala abordare a Rusiei, un element pe care l-am mai discutat, anume destabilizarea Occidentului. În ciuda sumelor mici pe care Occidentul le bagă în Ucraina(dacă le raportăm la PIB-ul lor, nu-s atât de mari), pagubele pe care acelaşi Occident le încasează sunt imense. Ruperea de energia rusească ieftină este departe de atmosfera sărbătorească pe care-o afişează ţările europene atunci când vorbesc despre atingerea „independenţei energetice faţă de Rusia”. Recent polonezii au sărit ca arşi deoarece ruşii nu le mai dau petrol. La fel, nemţii fac scandal că livrările de gaz dinspre Rusia au scăzut cu 80%. Dacă te uiţi pe pieţele respective, vezi limpede catastrofa. Tot mai multe firme dau faliment pe fondul costurilor imense ale energiei. Populaţia şi-aşa e terminată, astfel încât la cea mai mică problemă pe care-o întâlneşte devine reactivă. Vezi ceea ce se întâmplă în Franţa şi, mai ales, ceea ce se întâmplă în Italia, unde lui Meloni i-a căzut tencuiala de naţionalistă, lăsându-se să se vadă limpede că e o remorcă a SUA aşa cum a avut Italia parte de la Război încoace. Sau în Germania unde, după o iarnă în care s-a dârdâit centralizat în case, acum perspectiva e din ce în ce mai sumbră întrucât nu doar că nu se vede „luminiţa de la capătul tunelului”, dar marea majoritate a nemţilor a uitat că ar mai putea exista o luminiţă! De prea mult timp în Germania s-au năruit speranţele rămânând doar propaganda stearpă.

De fapt, meciul Rusiei e mult mai calculat deoarece nu-şi doreşte doar o Ucraină demilitarizată, ci întreaga Europă de-americanizată. Pare greu de obţinut, dar pentru aceasta se luptă pe toate planurile: atât militar cât, mai ales, economic. Impunând dedolarizarea în schimburile economice cu partenerii săi, Rusia arată că lumea fără dolar e posibilă. Iar virusul a prins întrucât acum numeroşi parteneri de-ai săi folosesc în schimburile dintre ei monedele proprii în locul dolarului. Un model inventat de chinezi, preluat în disperare de ruşi şi îmbrăţişat de tot mai mulţi. 

Părerea mea este că meciul pe care-l vedem este mult mai larg decât îl percepem, iar ruşii îl joacă deplin conştienţi de ceea ce urmăresc. Cu siguranţă aceste informaţii n-au cum să fie transmise transparent unora precum Kadîrov sau Prigojin, dar ele sunt atent urmărite de conducerea superioara de stat. Dacă am sau nu dreptate vom vedea în foarte scurt timp, mai precis la actuala contraofensivă pregătită de Ucraina. Însă, observând cu câtă cerbicie a căutat Blinken să-l întâlnească pe Lavrov la G-20, unde acesta l-a refuzat de două ori, parcă tind să cred că ipoteza mea e cea adevărată!