La greci ca la nebuni, adică exact ca la noi!

V-am dat ieri informaţia referitoare la tragedia feroviară din Grecia. Două trenuri, unul de persoane şi un marfar, s-au ciocnit rezultând o tragedie greu de imaginat. Pe Telegram am povestit cum trenul implicat în accident era unul scos din uz, pe care elveţienii au vrut să-l dea la fier vechi, dar a fost preluat de Ferrovie delle Stato Italiano(FSI) şi adus în Grecia ca „tren de ultimă generaţie”. FSI reuşise să preia operatorul grec TRAINOSE în 2018 printr-o licitaţie cu cântec în care plătise doar 45 milioane de dolari pentru aproape tot ceea ce înseamnă transport de oameni şi marfă pe linia ferată în Grecia. 

Foarte mulţi m-au întrebat ce legătură are trenul cu accidentul care s-a petrecut deoarece şeful gării din Larisa - care era de serviciu în acea noapte - nu a întors o cheie. Povestea e mai lungă şi, ca de fiecare dată, duce acolo unde nu te aştepţi. Am informaţiile despre tren deoarece iniţial se spunea că problema ar fi fost de la un program de automatizare a căilor ferate iniţiat de Mitsotakis. Prin PNRR-ul grec s-au luat bani pentru automatizarea căilor ferate astfel încât să se ajungă inclusiv la concedierea mecanicilor de tren. Spuneau unii printr-un talk show că trenul respectiv nu avea cum să fie controlat automat, că lucra într-un regim semi-automat şi că ghidarea sa pe „linia morţii” s-ar fi făcut din cauza unor probleme ale trenului. 

De fapt, ca în cazul tuturor tragediilor balcanice chestiunea e mult mai simplă şi porneşte de la o realitate pe care o ştim toţi, anume aceea că „s-au furat banii”. Povestea cu automatizarea trenurilor greceşti este fix ceea ce am spus: o poveste în care nişte băieţi se așează la laptop, scriu un proiect, iau banii şi apoi Dumnezeu cu mila. Automatizarea grecească nu s-a făcut deloc! S-au luat bani, s-au împărţit şi nimeni nu mai ştie nimic. Aşadar, tot ce s-a spus e doar narativ. 

Povestea adevărată este însă cu mult mai fascinantă. Şeful de gară din Larissa a ajuns acolo printr-un transfer de la Ministerul Educaţiei. V-aţi putea pune întrebarea cum ce calificări a avut omul de a făcut un asemenea salt? Se ştie acum că a avut o calificare extrem de flexibilă întrucât la Ministerul Educaţiei avea funcţia de ... portar! În fapt, marea sa calificare era aceea de ţuţer în partidul lui Mitsotakis, iar funcţia de şef de gară i-a venit în urma „algoritmului”. Omul susţine că a urmat o şcoală de calificare, de altfel deţine şi o diplomă în acest sens, dar cine poate garanta că diploma aia nu i-a venit tot ca efect al „algoritmului”?

Arestat, individul spune că ar fi întors cheia aia care ar fi trecut trenul de călători pe linia corectă, dar că mecanismul nu a funcţionat, deci vina nu ar fi a sa. Acum nimeni nu ştie care-i adevărul. Să te încrezi în fostul portar? Teoretic n-ar trebui, dar practic individul se învârte de mai bine de o lună în funcţia în care e şi e imposibil ca acum să fi fost prima dată de serviciu. Asta înseamnă că avea cât de cât habar de ceea ce trebuie să facă. Însă nu poţi şti niciodată ce-a fost.

Cert este că scandalul ciocnirii aruncă din nou o lumină dubioasă asupra Greciei. Banii pentru „automatizare” că au fost păpaţi, dar, după cum se vede, automatizarea s-a făcut cu cheia şefului de gară care încearcă să învârtă un mecanism nefuncţional(sau care, din cauza subcalificării, uită să învârtă un mecanism funcţional). 

Din păcate, pentru a se vedea la lumină încă o vitejie de corupţie crasă, au murit oameni. În special copii care se întorceau dintr-o mini vacanţă. E o tragedie parcă trasă la indigo cu ceea ce se întâmplă la noi unde, sub dictatura unui Plăvan prost ca noaptea, spitalele s-au transformat în ruguri.

Dacă tragedia de la greci s-ar fi întâmplat la noi, în mod sigur ar fi avut aceleaşi cauze, adică tot nişte bani furaţi şi nişte împărţiri de funcţii pe bază de algoritm. Spre deosebire însă de ei, noi am fi fost ajutaţi de tehnologia care-a făcut ca viteza trenului să o ajungă pe cea a melcului, astfel încât chiar şi dacă două trenuri ar circula pe aceeaşi linie în sensuri diferite, ciocnirea nu doar că nu s-ar simţi, dar ar fi un motiv pentru ca pasagerii să parieze  pe trenul capabil să-l împingă pe celălalt.

Aş fi pus punct aici, dar aflu dintr-o altă sursă că gara din Larissa ar fi fost printre staţiile modernizate şi automatizate de programul european. Hopa, în ce sens automatizată? Oare are dreptate şeful ăla de gară şi mecanismul chiar n-a funcţionat? Vrea cineva să-l transforme în Acarul Păun? Greu de spus, doar suntem în Balcani unde nimic nu-i ceea ce pare.