Cea mai mare problemă a Rusiei

În timp ce propaganda vestului ventilează tot felul de false probleme în ceea ce privește Rusia, adevărata problemă a țării este trecută sub tăcere deoarece deranjează narativul oficial. Nu, Rusia nu are probleme legate de coeziunea internă, de securitatea alimentară sau alte false probleme inventate. Faptul că iphone-ul nu mai funcționează în Rusia, de asemenea, nu e o problemă decât în mintea woke a Occidentului. Se poate trăi și fără Samsung sau Apple. Tehnologia e suficient de dezvoltată pentru a putea înlocui orice producător de talie mondială.

Marea problemă a Rusiei ține însă de scalare. Rusia are absolut tot ce-i trebuie: are materii prime, are oameni de știință impecabili, ingineri geniali s.a.m.d. Să vă dau un exemplu: rușii tocmai ce au perfecționat motorul avionului SU-57. Este vorba de noul Izdelie-30, care sporește fantastic capabilitățile SU-57, transformându-l în cel mai puternic avion al planetei. Problema însă ține de incapacitatea industriei rusești de a produce aceste avioane. Cu toate îmbunătățirile liniilor de producție, Rusia, pe moment, nu poate produce  mai mult de 6-10 avioane SU-57 pe an. SUA are o capacitate de 50 de F-35 pe an, în timp ce chinezii sunt capabili să producă aproximativ 120 de J-20 anual. Și vorbim despre această capacitate rahitică în condițiile în care proiectanții ruși au scos la mezat viitorul SU-75 despre care nu se știe însă unde și, mai ales, cum va fi produs.

În domeniul naval, marina militară rusă are comenzi care efectiv au înecat șantierele navale ale țării. De asemenea, și aici capacitatea industriei lasă de dorit. Cu siguranță, Rusia nu poate să-și producă singură navele din cauza necesarului gigantic. Perioada începută la sfârșitul a anilor 80 și terminată undeva prin 2000, în care industria militară rusească nu a funcționat, lasă urme adânci acum. De asemenea, desființarea URSS a făcut ca numeroase capacități militare de producție să treacă în mâna dușmanilor(vezi Ucraina). Toate acestea au făcut ca industria să stagneze, iar armata să înregistreze numeroase minusuri. În special în domeniul naval asta se vede. Construcția unei nave militare nu se poate face peste noapte, sunt ani de zile de muncă intensă, iar o pauză de aproape douăzeci de ani a produs golul care se vede acum.

Din punct de vedere naval, rușii au găsit o ieșire de moment, prin transferul comenzilor stagnante către China, care e bucuroasă să preia un business destul de solid. Șantierele navale chinezești au capacitatea de a livra rușilor comenzile și vor înregistra profituri grase din această colaborare. De asemenea, este posibil să vedem unificări de design și funcționalități ale navelor militare rusești și chinezești. Iată motivul prieteniei navale ruso-chineze. 

Însă, în ceea ce privește armele avansate, precum avioanele de luptă, rușii pur și simplu nu pot apela la „fabrica din China” deoarece e o chestiune de securitate națională. După cum probabil știți, întreaga industrie aviatică militară contemporană a Chinei a pornit de la avioane de luptă rusești pentru care au primit licența de producție. În stilul caracteristic, chinezii au învățat, au făcut reverse engineering componentelor care nu erau incluse în licența de producție(în special radarelor), au copiat, după care au perfecționat, ajungând la actuala linie de avioane militare, destul de reușită. Rușii, pur și simplu, nu pot externaliza tehnologii atât de avansate întrucât riscă să rămână în urmă și mult prea dependenți de China. De aceea trebuie să se descurce cu propriile forțe. Ce-i împiedică?

În primul rând lipsa specialiștilor. Cu toate că s-a luat direcția strategică de perfecționare a tinerilor, cu toate că salariile și condițiile sunt excelente, vor mai trece câțiva ani până când lista imensă de posturi vacante se va completa. Rusia însă trebuie să se dezvolte acum, iar aici e vorba de o provocare imensă. Există ceva soluții, dar rămâne să vedem dacă vor da roade. De exemplu, designul noului motor amintit al SU-57 este unul modular, care face posibilă accelerarea producției. Sunt însă sute de alte componente de nivel superior care trebuie produse și care, în sine, necesită specialiști și specializări înalte. E de remarcat reîncepere producției de MIG-35, probabil cel mai prostesc abandon de producție. Avionul este unul excelent din punct de vedere al manevrabilității, are o arhitectură deschisă carer-l face capabil să care orice tip de armament modern. În plus, poate fi produs în cantități mari cu tehnologia și resursele umane disponibile acum.

În domeniul artileriei și al vehiculelor terestre de luptă, rușii au reușit să acopere golul. De asemenea, în domeniul dronelor unde situația de la începutul confruntării era de-a dreptul jenantă. Noua generație de drone rusești a reușit să depășească tehnologia vestică și, de asemenea, s-a reușit și scalarea. Doar că acesta e doar o floare cu care, după cum bine știm, nu se face primăvară. 

Ceea ce observ din exterior este că marea problemă a Rusiei este una de tip antreprenorial. În continuare țara suferă de lipsă de inițiativă privată, iar majoritatea proiectelor majore se fac prin planificări de la centru. Fără doar și poate, dacă vor să scaleze puternic, rușii trebuie să-și dezvolte baza antreprenorială. Au modelul pe care l-au aplicat în agricultură și în industria alimentară. Același model funcționează de minune atât la nivel civil cât și militar. 

Desigur, aici am vorbit despre provocările militare deoarece ele țin de lupta existențială a Rusiei. Dar există numeroase goluri în zona civilă care nu pot fi acoperite, iar aici avem aceeași incapacitate de scalare dată de antreprenoriatul precar. Iată așadar provocarea imensă căreia Rusia trebuie să-i facă față. Scalarea se poate obține prin redesenarea economiei și prin parteneriate extinse. Dacă parteneriatul cu China speră să rezolve problema navală, cel cu India va fi esențial pentru acoperirea găurilor din domeniul civil. Însă restul golurilor trebuie acoperite intern, iar aici nu se poate altfel decât printr-o remodelare a economiei. Zonele monoindustriale ar trebui să dispară și să se facă loc abordărilor moderne care, cu siguranță, vor găsi soluțiile problemelor cu care se confruntă țara. Este însă Rusia capabilă sa facă acest uriaș pas?