Prăbușirea redutei

Ieri v-am spus că mă aștept ca anul 2024 să fie unul al schimbării radicale de paradigmă, ca efect al confluenței mai multor cicluri istorice. Pentru noi însă nebunia va veni mult mai repede și veți înțelege imediat de ce. 

Am văzut cum SUA, prin intermediul Ucrainei, a încercat să slăbească Rusia. Din nefericire pentru SUA și întreg vestul, operațiunea care ar fi trebuit să se încheie cu o Rusie în genunchi nu a decurs așa cum trebuie, iar acum s-au trezit cu o Rusie revigorată, care și-a repus în funcțiune întregul complex militar și care acum dorește mai mult ca oricând să se răzbune, învingând Occidentul. N-o să mai stau să demonstrez cum sancțiunile occidentale s-au dovedit elemente ajutătoare pentru consolidarea Rusiei sau cum izolarea Rusiei de Europa a creat cel mai mare pol economico-politico-militar prin alianța ruso-chineză(care încă e la început!). Am prezentat pe larg toate aceste elemente astfel încât n-o să mai insist acum asupra lor. Ceea ce însă trebuie să vedem e că SUA și-au planificat destul de bine operațiunea murdară de doborâre a Rusiei printr-un război proxy. 

Mulți se uită la Ucraina ca la statul-păcălici care a acceptat să se autodistrugă voluntar în numele unei promise bunăstări viitoare. Așa e, atâta prostie e greu să-ți imaginezi, dar iată că realitatea ne-a dat cu tifla. Doar că tabloul cu Ucraina este unul incomplet. După cum veți înțelege, planificatorii americani au lucrat mult mai atent decât și-ar imagina mulți. În acțiunea lor de fapt nu au interpus Ucraina, ci și-au fixat și-a doua linie de apărare prin interpunerea întregii Europe. 

Promovarea unor politicieni de paie la vârful statelor europene și impunerea mamelucilor teleghidați la vârful Comisiei Europene au avut ca efect obținerea unei construcții-buffer, numai bună pentru apărarea interesului american. După cum lesne ați remarcat, prin amestecul în conflictul artificial ruso-american Europa și-a tras voluntar un glonț în picior. SUA au instituit sancțiuni împotriva Rusiei, doar că sancțiunile lor nu puteau avea efect întrucât Rusia se cam izolase de dolar. De aceea, SUA a împins Uniunea Europeană să instituie același gen de sancțiuni, blocând Rusiei accesul la echivalentul a peste 400 mld. EUR. Nimeni nu și-ar fi imaginat o asemenea nebunie deoarece se știa că vor exista consecințe. Iar acestea, nu doar că au apărut, dar acum au luat-o la vale, după cum vom vedea limpede.

Renunțarea forțată la hidrocarburile rusești a produs un șoc economic de nedescris. Numeroase companii europene nu au mai putut face față creșterii prețurilor la energie, închizându-și activitatea aici și deschizând-o peste Ocean. Compensarea hidrocarburilor rusești s-a făcut prin schimbarea aprovizionării: în loc să se cumpere ieftin de la ruși, Europa a fost nevoită să cumpere scump de la americani. Iată cum, doar din câteva mișcări prostești efectuate de liderii corupți și teleghidați, Europa a ajuns să sufere din cauza aprovizionării cu resurse care altă dată aveau costuri insignifiante. Fenomenul l-am explicat pe larg, deci nu mai insist deoarece avem un alt aspect asupra căruia trebuie să ne îndreptăm privirile. Trebuie însă să înțelegem că, prin așezare și planificare, SUA au reușit să-și compenseze pierderile economice rezultate din confruntarea proxy cu Rusia prin sacrificarea Europei. Așadar „bufferul european” și-a făcut din plin datoria, iar SUA au evitat pe moment o criză extrem de devastatoare. Este primul element al unei linii de apărare perverse. 

Inflația în Europa a fost bomboana de pe colivă. Oficialii spun că a fost influențată de creșterea nebunească a prețurilor la energie. Doar că inflația nu sosește așa. De fapt a fost efectul politicilor demente ale Băncii Centrale Europene care, pentru a mima bunăstarea și a acoperi excesele financiare ale băncilor, a pompat bani în piață. Cu practicarea aberantă a dobânzii negative nici nu aveai la ce altceva să te aștepți! La primele semne de inflație FED-ul a început programul de creștere a dobânzii, program care a luat pe nepregătite BCE. O scurtă perioadă, politicile celor două bănci centrale au fost radical diferite, după care și BCE, în fața evidenței, a fost nevoită să crească dobânda. Astfel, de la -0.5%, dobânda a ajuns la 3.5%. Inflația însă e peste 5%. Partea frumoasă abia acum urmează. 

Ca efect al politicii monetare cererea de credite s-a prăbușit. Era efectul așteptat al politicii monetare, doar că acesta se suprapune peste un val de falimente și retrageri strategice de pe piața europeană. Firmele care vor să mai înțeleagă ceva din activitatea lor împachetează și pleacă, lăsând goluri care nu se acoperă de la sine. În plus, UE s-a angajat să sprijine Ucraina, iar aceasta conduce la probleme bugetare. În scurt timp, linii întregi ale fondurilor europene vor fi suspendate deoarece ... nu mai sunt bani. Ucraina e o gaură neagră imensă, iar sprijinul care se dă supraviețuirii mega-coruptului stat războinic al lui Zelenskyi este dublat de mega-efortul necesar întreținerii refugiaților ucraineni. Înțelegeți? Avem de-a face cu un efort bugetar dublu, despre care nu se spune nimic. Chiar dacă nulitățile de la vârful UE se prefac a nu avea probleme, în realitate belelele abia acum încep.  

Europa intră astfel într-o spirală fatidică întrucât economia slabă trage în jos moneda Uniunii, iar slăbirea monedei trage în jos economia. Iar BCE este într-o poziție din care pierde indiferent de decizia luată. De aceea, de câtva timp atrag atenția că EURO se află aproape de capitulare. Cine beneficiază de starea critică a monedei europene? SUA, evident, mai precis dolarul. Pe măsura deteriorării economiei scade apetitul pentru euro și astfel dolarul câștigă relevanță. Asta vine la fix pentru a compensa dedolarizarea din ce în ce mai largă a statelor BRICS. Astfel, pe măsură ce state întregi renunță sau ocolesc dolarul, alte state înlocuiesc rezervele în euro cu dolari, astfel încât, pe moment, SUA încă nu simte puternic efectele poziției dezastruoase în care se află. Acestea se simt, dar sunt atenuate de șocurile pe care le înghite „zidul de apărare” european.

Privind din această perspectivă putem înțelege că apărarea SUA a fost mult mai bine gândită decât ne-am imaginat inițial. Într-adevăr, SUA a împins pionul Ucraina în luptă, dar, în același timp, s-a ascuns în spatele redutei Europa. Astfel, cel puțin pe moment, SUA încă are resurse suficiente și nu simte efectele războiului și a schimbărilor de paradigmă la nivel geopolitic. Doar că e o poziție destul de slabă, iar mai devreme sau mai târziu americanii vor trebui să privească în față efectelor propriilor prostii. Doar că, pe moment, încă mai au spațiu de manevră întrucât  se hrănesc din stârvul în descompunere al redutei europeae pe care o prăbușesc în mod conștient. Înțelegeți cred că, în scurt timp, euro va deveni o formă fără fond, prăbușindu-se ca orice altă construcție artificială. Iar abia atunci SUA va fi expusă direct suflului problemelor pe care și le-a creat singură.