Dilema Gabon

Ieri cred că am fost primul din România care a anunțat lovitura de stat din Gabon. Cu toate că am primit-o de pe un canal anti-occidental, tonul știrii era cumva rezervat. Totuși, oamenii din Gabon au ieșit cu entuziasm pe străzi pentru a se bucura de schimbarea de paradigmă. Pasămite li se cam luase de democrația care aducea prin „alegeri libere” doar membrii unei dinastii. 

Cu toate că mișcarea pare a fi una similară cu cea din Niger, asemănările par a se opri la modul în care s-a desfășurat. Totuși, spre deosebire de Niger, nu am mai avut declarații belicoase ale ECOWAS și nici întruniri de urgență care să amenințe noul regim. Dacă dăm un ochi prin presa americană constatăm caracterizări admirative ale liderului loviturii de stat, generalul Brice Oigui Nguema. Cică tipul e un soi de „Cezar” pentru camarazii tăi, are un caracter puternic s.a.m.d. Aici au început dilemele. Ele însă s-au răspândit rapid, după ce, pe baza datelor deja existente, i s-a făcut public „dosarul”.

Aflăm astfel că generalul Nguema este ... o creație a SUA și, mai mult, că a fost susținut de statul subteran american. După ce președintele recent înlăturat a ieșit însă „la vot” ca efect al prezenței serviciilor franceze „în dispozitiv”, pare că lui Nguema i s-a dat ordin să preia funcția. Iată și motivul  comportamentului abulic al oamenilor politici europeni. În disperare de cauză, Macron a condamnat lovitura de stat, dar pe un ton extrem de ciudat, în timp ce prostovanul Borell a spus că trebuie restabilită democrația în ... Niger. Ups, băieții încep să se dea de gol!

Despre Nguema există dovezi că deține trei case în SUA, cumpărate cu bani cash. Informația apare într-un articol din noiembrie 2020, publicat de Gabon Review. Tot de acolo aflăm că generalul Nguema este vărul lui Ali Bongo, ceea ce ne ridică alte semne de întrebări. Omul, așadar, era conectat bine la sistemul de putere și corupție al statului, sprijinit fiind pe la spate de SUA. Acum apare „din spuma mării” cu pretenția că e reprezentantul înnoirii țării. 

Desigur, Ali Bongo era vestit pentru corupția sa, însă s-a remarcat prin faptul că, în căutarea de noi parteneri, a încercat să adere la BRICS. Doar că la cel mai recent summit, Gabonul a fost refuzat. Probabil se știa statutul incert al regimului de-acolo, astfel încât statul african a fost pus să mai aștepte. 

Ceea ce observăm acum este că, prin mișcarea generalului Nguema, de fapt se face o schimbare brutală de influență pe teritoriul african, Franța fiind înlocuită de SUA. Americanii consideră că Franța nu mai e capabilă să asigure jefuirea frățească a resurselor Africii în beneficiul „Occidentului Colectiv”, astfel încât a luat decizia „tăierii cozii câinelui” și împingerea omului controlat direct de ei la putere. Probabil că vom mai vedea asemenea deturnări în Africa, mai ales că oamenii de-acolo așteaptă eliberarea așa cum noi așteptam Revoluția în 1989.

Părerea mea e că mișcarea din Gabon e din același registru cu acțiunile discutate în articolul de ieri: SUA folosesc Europa ca pe un buffer care, mai devreme sau mai târziu, va fi distrus. În Africa preferă să confiște deținerile europene pentru ca, în eventualitatea unei discuții de pace cu puterile BRICS să aibă ce să pună pe masă. 

Treptat, Europa e împinsă pe scări spre dezastru, SUA inițiind pentru întreaga Uniune politica pârjolirii terenului. După ce au generalizat corupția în Ucraina și alte țări telecomandate - printre care, din păcate, ne aflăm și noi - pentru a facilita jaful în interesul propriu,  SUA trece la faza a doua, cea a golirii de relevanță a Bătrânului Continent. De ce face asta? Sunt două motive: în primul rând înțelege că nu mai poate susține Europa, dar, pe de altă parte, vrea s-o facă și suficient de neatractivă, astfel încât să nu cumva să fie „adoptată” de tabăra adversă. 

Se știe bin e că la sfârșitul ultimului Război Mondial, oamenii din spatele lui Stalin i-au propus să împingă frontul astfel încât să cucerească întreaga Europă. Răspunsul dictatorului sovietic a rămas în istorie: „Să-i cucerim acum e cel mai simplu lucru, dar ce le dăm de mâncare după?”. Cam în același setup aruncă SUA acum  Europa.