luni, 31 august 2009

Too big to fail

A trecut aproape un an de când falimentul Lehman Brothers transmitea o devastatoare undă de şoc spre piaţa financiară globală. Cu această ocazie se dovedea că, în spatele aparenţelor, coloşii financiari americani aveau picioare de lut. Confruntându-se cu o perspectivă sumbră FED-ul, trezoreria şi guvernul si-au concentrat toată energia în direcţia menţinerii şi restaurării sistemului prin orice mijloace. Bailout-uri, relaxări contabile, împrumuturi, naţionalizări, muşamalizări, pe scurt un întreg arsenal mai mult sau mai puţin convenţional menit a salva groapa cu pierderi a eminenţelor incompetente.
Justificarea deciziilor anti-economice a fost una simplă: aceste instituţii sunt prea mari pentru a pica. De ce? În afara unor sloganuri privind costurile mari pe care le-ar fi implicat falimentele(şi posibila reacţie în lanţ care ar rezulta în urma unui faliment de acest nivel), nimeni nu poate da un răspuns coerent. Cert este că asistăm de mai bine de un an la falimente masive ale unor bănci de talie mică şi medie(mediu în acest context înseamnă de anvergură regională), dar niciodată la un alt faliment al unei instituţii mari. Ceea ce a condus la un rezultat cel puţin hilar: băncile mari, principalele responsabile pentru criza financiară, nu numai că nu au păţit nimic, dar au devenit şi mai mari faţă de perioada de dinaintea crizei. Fără a face nimic, marile bănci au reuşit să elimine competitorii locali şi reginali sub atenta "supraveghere" a guvernului federal. Ceea ce rezultă din aceste acţiuni sunt construcţii economice pe cât de sordide pe atât de puternice, un fel de meta-sistem grupat în jurul unor instituţii gigant, funcţionând după reguli arbitrare. Am dat exemplul SUA pentru că era mai la-ndemână. Fenomenul însă există şi se dezvoltă peste tot în lume, fie că vorbim despre China, Japonia sau UE.
Too big to fail a devenit mai mult decât un concept. Este un model economic, noul model care a răsărit la umbra inconştienţei autorităţilor. Atunci când eşti prea mare pentru a crăpa îţi poţi permite orice, te dezvolţi sub impulsul propriilor legi deoarece acesta este nu numai dreptul ci şi menirea pe acest pământ. Avem de-a face cu un fel de neo-socialism grefat în miezul capitalismului. Un parazit care se dezvoltă rapid şi care tinde şă-şi multiplice modelul în absolut toate "celulele economiei". Aşa cum există bănci prea mari pentru a falimenta, la fel de bine vor exista instituţii/organizaţii în fiecare domeniu de activitate(recent francezii au aplicat acest model industriei auto). Şi toate acestea vor crea noua economie "too big", conducându-ne către un nou model al inconştienţei.
Experienţele de până acum au demonstrat că nu există modele infailibile şi că giganţii sunt mult mai vulnerabili decât furnicile. Concentrarea de coloşi anti-economici precum "marile bănci" ale momentului nu fac altceva decât să inducă un semnal economic fals şi să dezvolte în jurul lor modele la fel de proaste. Având în naivitatea şi prostia guvernelor un aliat, "microbul" care se propagă acum va deveni vizibil abia atunci când lucrurile vor fi cu adevărat scăpate de sub control, iar nota de plată va fi infinit mai mare.
Actuala criză ar fi putut fi un moment ideal pentru o corecţie profundă a sistemului. S-a refuzat acest lucru sub presiunea politicului. Este posibil să mai avem o şansă în această toamnă, dar modul în care se comportă statele dezvoltate trădează mai degrabă dorinţa unui blat planetar. Un blat pe care-l vor critica toţi, dar nu vor face nimic pentru a-l opri.

9 comentarii:

  1. Un articol f bun si pe intelesul tuturor. As avea de adaugat faptul ca, pe langa cresterea necontrolata apetitului pentru risc in ideea ca statul vine si te salveaza, un alt neajuns al modelului "too big to fail" este RISIPA DE RESURSE. Practic, aceste entitati se grupeaza treptat (si cu ajutorul nemijlocit al guvernelor) in ceea ce, in cele din urma, va semana din ce in ce mai mult cu un monopol. Iar in cele din urma costul il va suporta intreaga societate.

    Problema este ca niciun politician intreg la cap nu ar putea veni cu o schimbare radicala a acestui model. E imposibil, vorbim de rezistenta la schimbare a oamenilor, de lobby puternic din partea unora direct interesati etc. Lumea nu va invata nimic din aceasta criza si va merge inainte, peste 2-3 ani aceasta criza va fi definitiv uitata, ca asta e natura umana.

    Pentru a avea loc o schimbare va trebui sa se ajunga la un adevarat crah economic, asemanator marii depresiuni. Pana atunci se merge, cum bine spui, pe blat!

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu unul cred ca deja suntem in fazele de "demarare" a unei Mari Depresii - si astfel de decizii nu fac decit sa agraveze socurile din fazele ulterioare ... :(

    RăspundețiȘtergere
  3. De acord cu articolul cu o singura observatie - dupa mine nu-i deloc vorba de "eminenţe incompetente" ci lucruri facute cu buna-stiinta pentru profit. Nu pun pe seama incompetentei si a arivismului.

    RăspundețiȘtergere
  4. Foarte bun articolul!
    Eu cred (adica mi se pare evident) ca e vorba si de falimentul politicului, "too big to fail" a acaparat si sfera politica, in conditiile actuale nu se mai poate vorbi de democratie ci de o oligarhie financiara care incearca prin toate mijloacele sa pastreze status quo-ul!

    RăspundețiȘtergere
  5. Dan, cred ca esti naiv cand spui ca actuala criza a fost o sansa insa politicul a invins.

    Din contra, actuala criza tocmai "demonstreaza" ca sistemul e praf, ca utopia socialista, centralizata si cu subventii pentru spalatorese si asistati nu putea sa mearga la infinit. Intr-un fel este ca prabusirea zidului berlinului, insa in NY.

    Nu capitalismul a clacat, ci exact nuantele socialiste care l-au sufocat ani la rand.

    Sustinerea "uriasilor cu picioarele de lut" (in defavoarea celor mici), pedepsirea celor care au preferat un model traditional si recompensarea celor inconstienti nu e decat ULTIMA FORMA in care s-au transformat acele "subventii" de mai demult (clinton, fannie mae, "prima casa", social welfare samd).

    Cu alte cuvinte, existenta acestei crize este o confirmare a faptului ca "politicul" e in faliment, CA PRINCIPIU, ca inferenta lui in economie NU MAI POATE FI LA FEL ca pana acum.

    Ce urmeaza? Nationalizare paduri, resurse naturale, justitie, politie, serviciu ambulanta, spital, taxe si impozite. Unele deja au inceput.

    RăspundețiȘtergere
  6. Dane, aticolul e ok dar concluzia trasa de Mia e mai buna.

    Extra, fii atent: aia mari au dat dovada de spirit capitalist "feroce" cand i-au inghitit pe cei mici. Mi se pare mie ca te cam inmoi si esti tot mai socialist pe zi ce trece ? :D

    RăspundețiȘtergere
  7. Ca sa ajungi la nivelul asta de discutie (18:P) ti-ar mai trebui cateva zeci de carti citite, plus un doctorat.

    "Formulele matematice" folosite in analiza oligopolurilor nu sunt chiar pentru oricine. :P

    Ar trebui de fapt sa vezi ca absolut TOTI cei mari au picat (din cauza socialismului:P), indiferent daca au fost sustinuti de stat sau nu (adica un monopol nu poate exista fara interventia statului), insa absolut toti cei care inghit acum pestisori mai mici "se folosesc de stat" (care deja a trecut pe planul 2 ca greutate - acolo fiind de fapt dintotdeauna) pentru a domina piata dupa bunul plac.

    Da, e capitalism feroce, insa numai pentru unii. "Ajutoarele" de acum vor crea un guvern global insa nu te gandi ca ala va tine cont de parerea "ta" egalitarista. Paduri si rauri scoase la vanzare cat de curand.

    Si apropo, daca zici ceva incearca sa fii mai explicit.

    RăspundețiȘtergere
  8. "too big to fail" e o tâmpenie asta ţi-ar spune orice ţăran cu 8 clase, de fapt mai ales el...

    RăspundețiȘtergere

Atenție! Comentariile sunt supuse moderării și vor fi vizibile după o perioadă cuprinsă între 1 și 4 ore. Sunt permise doar comentariile care au legătură cu subiectul.
Pentru discuţii mai flexibile folosiţi canalul de Telegram Dan Diaconu(t.me/DanDiaconu)