Cum te lupți cu proștii

A ieșit Plăvanul pe sticlă să atace Rusia. În plin scandal cu costumul de schi primit din banii furați de serviciuri. Ce chestie mișto. Ești prins cu mâța-n sac și ce faci? Te iei de Putin. Și, ca să fie treaba treabă, îl mai bagi și pe Aurescu la atac. Și-i mai pui și p-ăia de la MApN cică să-i școlească „pă rapid” pe politicieni cum să facă dacă-i atacă maica Rusie. Și mai convoci și CSAT-ul!  

Măi, să fie! În mod normal chestia asta ar fi trebuit să ne stârnească râsul. Orice om dotat cu un minim de inteligență, chiar dacă n-ar avea habar cine-i România și cine-i Rusia s-ar uita cel puțin pe hartă și-ar avea instantaneu concluzia. Ți-ar spune-o în față: „Bă, ești prost? N-ai cum să te bați cu ăia!”. Hai să ne înțelegem: e cineva care crede că dacă am lupta împotriva Rusiei am avea cea mai mic șansă de câștig? În ciuda răspunsului care-i evident pentru cei cu capul pe umeri, există extrem de mulți indivizi care chiar cred că am avea șanse de izbândă. Indivizi cărora unul ca Mîndruță li se pare logic și chiar sunt gata să pună mâna pe AKM ca să lupte cu Rusia. Dacă faci parte dintre aceștia, articolul s-a cam terminat pentru tine. Ceilalți, puteți trece mai departe.

Confruntarea cu Rusia nu este tema articolului de față. Am făcut ieri zapping ca să văd ce mai zice presa noastră de fotoliu. Așa cum era de așteptat toată lumea a rostogolit mesajul Plăvanului. Că Rusia, că Șoșoacă, că AUR s.a.m.d. Pot fi de acord cu faptul că, angajat fiind la TV, trebuie să umpli spațiul cu ceva și că trebuie să te bați pe audiențe. Spun asta ca să justific orice fel de subiect ales. Nu-i aici problema. Problema e că sunt mult prea mulți proști. Numai când îl vezi pe Radu Tudor - așa semeț și încrezător - te ofilești instantaneu. Acum sunt oarecum nedrept întrucât Radu Tudor e doar o figură iconică printre prostovani. Problema este că sunt mii de Radu Tudor - cei mai mulți chiar mai proști ca el! - care rostogolesc aberații zi de zi, secundă de secundă. De la fătucile stupide de genul ăleia care-l întreba pe Marian Munteanu dacă a fost în Piața Universității, la boii solemni care rostesc aberație după aberație cu credința că spun adevăruri fundamentale, totul, dar absolut totul e prostie. 

Mesajul gâlgâit de Plăvan depășește stadiul de simplă prostie. E mai mult de-atât: e o aberație colosală care-ți poate provoca un infarct de la râsul isteric pe care ți-l generează. Cică avem servicii foarte performante și nu așteptăm noi de la alții informații. Măi să fie, aproape că mă gândesc că au reușit să-l facă pe Putin: a picat „pă tehnică”. Nu mai lipsește decât să-i facă un dosar la DNA și atât. Să știți că nu n-ar mira. După ce era cât pe-aci ca Koveși să încerce să-l aducă de urechi pe Blair pentru vina de-a fi participat la un eveniment de-al lui Ponta, zău dacă m-ar mai mira citarea lui Putin la DNA. Mai mult, bag mâna-n foc că s-ar găsi Ceaușești care să-l aștepte cu cătușele zornăind. Vedeți, aici e problema: e mult prea multă prostie. 

Presimt că mulți mă vor întreba: „ce-i de făcut?”. E o întrebare logică. În ceea ce privește miile de imbecili care bântuie televiziunile sau netul, războiul e simplu de dat: pur și simplu le închizi căile de a ajunge la tine. Dacă nu te mai uiți la TV n-au cum să te mai enerveze Radu Tudor, Măruță, Gherghe sau mai știu eu cine. Chestia pare simplă și ține strict de determinarea proprie. Doar că tembelii care populează instituțiile media ventilează în alte minți simple, iar mesajul lor duhnind de prostie prinde, „are lipici”. Am rămas surprins să constat replici identice - cele mai multe ridicole - pe care mi le spuneau oamenii simpli. De la piață până la birou, în interacțiunile pe care le aveam cu unul sau cu altul, mai primeam câte-o replică în față. Am crezut că e ceva popular, de genul „hep”-ului de când eram copil. Aiurea, erau luate dintr-un serial de comedie de la PRO TV la care cică „se uită toată România”. Am văzut câteva fragmente și m-am înfiorat de prostia care duhnea de-acolo. Nu am putut să înțeleg cum cineva s-ar putea amuza la bancurile acelea de copii retardați! Mai mult, am constatat că unul dintre eroii filmului făcea săli pline în spectacole la care publicul râdea isteric atunci când o făcea pe nevastă-sa proastă. Sau când arunca cu câte-o pornografie ieftină. 

Așadar, degeaba te izolezi de proștii care emit imbecilitățile întrucât ele tot te ajung. Și te ajung înmiit. Reflexiile lor te lovesc: amplificate și fără milă. De ce, e simplu: pentru că prostia își găsește cutia de rezonanță în creierele celor mulți. Aici e problema. Iată-te în mijlocul unui haos generalizat. Și-aici, îți spun cât se poate de sincer că ești dezarmat: e ca și cum ai fi un fir de praf pe-o prelată care vibrează într-un anumit ritm. Absolut toate firele de lângă tine vibrează în ritmul prelatei pentru că acela e ritmul dominant. Ce mai poți face în condițiile date?

Din fericire nu suntem fire de praf și avem rațiune. Ce poți face? Simplu: singurul lucru pentru care ai fost creat, anume să te menții viu. A fi viu înseamnă a gândi cu propriu-ți cap, a-ți face singur judecățile și a te îngrijora atunci când ajungi prea rapid la o „rezolvare”. Asta pentru că știi că nimic nu-i cert sau limpede pe lumea asta și, mai mult, pentru că știi că adevărul e în altă parte, că el transcende lumea aceasta. Ce-i de făcut? Să te ridici deasupra minților simple, să te înalți și să-i cauți pe ceilalți ca tine. Și, cel mai important, să nu te demobilizezi atunci când constați că mințile multora dintre cei aflați în proximitatea ta nu vibrează la ceea ce spui. N-au cum să facă asta, mințile lor sunt mult prea rudimentare. 

Așadar bucură-te că faci parte dintr-o minoritate și înțelege că lumea e a proștilor. Nu poți schimba asta. Într-adevăr, ești o țintă pentru ei. Mai mult, trebuie să fii conștient că ticăloșia lor e infinită, astfel încât ești fragil în fața lor. Nu te lupta cu ei pentru că de cele mai multe ori n-ai nicio șansă. Te vor copleși atunci când își vor pune ticăloșia la bătaie. Ce-i de făcut? Trăiește-ți viața și izolează-te cât mai mult de ei. Nu intra în contact decât pentru lucruri clare și simple, pe care le înțeleg. „Dă-mi o pâine, ține cinci lei pe ea!”. Atât. Sunt chestii pe care le înțeleg și vorbindu-le la nivelul lor de înțelegere - fără paradoxuri sau dileme - le vei câștiga respectul. N-ai de ce să te confrunți cu ei. Dacă ești în costum, te-ai lua la trântă cu unul plin de noroi? Dacă l-ai vedea venind hotărât spre tine te-ai împinge în el sau te-ai da la o parte? La fel e și cu proștii: lasă-i să meargă în direcția lor. Știu, te agresează, dar e mult mai bine așa: dă-te din calea lor și nu căuta să-i distrugi! Se vor distruge singuri. Și, cel mai important lucru, nu-i mai urî. Se urăsc singuri mult mai rău decât îi urăști tu! 

Cam atât pentru azi. Știu că multora dintre cei care-au ajuns până aici nu le-am spus mare lucru. Dar, cel puțin le-am confirmat ceea ce știau. Nu sunteți singuri, asta e important! Căutați-i pe ceilalți ca voi și veți fi fericiți.