Retorica strâmbă

Prostirea în masă a oamenilor a condus la o îngrozitoare deformare a gândirii. Este unul dintre motivele pentru care a fi prost a ajuns deja o virtute. Nimeni nu te mai privește de sus atunci când ești prost. Nici măcar nu mai ai parte de acea privire de compasiune specifică oamenilor înțelepți. Aiurea. Acum toate privirile sunt identice, bovine. Când ești prost n-ai parte decât de priviri colegiale, din același regn ca tine.

De aceea nici nu-i de mirare cum, într-un asemenea deșert intelectual, gândirea strâmbă e regina. Să pornim de la deja veche „lege a măștii”. Ni s-a spus că ne protejează. Ca om pot fi perfect de acord cu postulatul. Probabil că protejează într-o oarecare măsură. În aceste condiții recomandarea purtării măștii poate fi considerată un gest cât se poate de normal. Dar de ce trebuie să mă obligi? Înțelegeți diferența? A recomanda e normal, a obliga e bicisnic.

Imediat după ce oamenii rezonabili au ridicat problema, au intervenit „intelectualii” măștii cu explicațiile docte: „Trebuie să porți masca pentru a-i proteja pe ceilalți!”. Păi de când mi-a apărut în „fișa postului” îndatorirea asta? Dacă cineva vrea să fie protejat, se protejează singur, altfel se instituie tirania. Știți, e ca-n vechiul banc în are tâlcul era „de ce să ajuți bătrânica să treacă strada dacă ea nu vrea s-o treacă?”. Am repetat de atâtea ori chestiunea asta încât tind să devin stereotip. Culmea, în ciuda faptului că avem de-a face cu o logică banală, se găsesc destui tâmpiți care s-o conteste. Și, culmea, cei mai mari tâmpiți care-mi dau replici absolut absurde provin din mediul juridic. Vă dați seama ce carte au făcut ăștia? Mă rog, rechizitoriile DNA ale uncheșeilor sunt cât se poate de relevante în problema asta.

Era cât se poate de logic ca „problema măștii” să se extindă asupra problemei vaccinării. N-am absolut nimic cu cei care se hotărăsc să se vaccineze. La fel cum n-am absolut nimic cu cei care nu vor să se vaccineze. Avem de-a face cu o procedură medicală pe care alegi dacă ți-o faci sau nu pe baza informațiilor pe care le ai și  propriei conștiințe. Ca să înțelegeți cât de stupid e subiectul, vă voi întreba dacă ați văzut până acum pe cineva care să vă întrebe dacă v-ați făcut detartrarea? Sau care s-a pozat pe facebook rânjindu-și dinții proaspăt detartrați și amenințându-i pe cei care nu s-ar supune respectivei proceduri?

Într-adevăr, vaccinul e o chestie ceva mai complicată, dar, în același timp, e și o procedură mai intimă. Nu mi se pare ceva cu care să te mândrești. Iar exhibiționismul celor care se vaccinează în public e ceva care mie îmi provoacă o intensă scârbă. Asta arată limpede cât de mult s-a tembelizat societatea. Nu știu, poate sunt eu de modă veche, dar toată nebunia asta mi se pare fără limită.

Chestia interesantă e că „retorica măștii” revine în forță. Cei care s-au vaccinat, dincolo de eroismul pe care-l afișează cu superioritate, au trecut la lupta fățișă cu cei care nu vor să se vaccineze. Lucru absolut absurd. Întreaga propagandă farma spune că te vaccinezi ca să nu mai faci boala sau că, dac-o faci, faci o formă atât de ușoară încât ești practic asimptomatic. Din nou însă revine în prim-plan nebunia: trebuie să te vaccinezi ca să-i protejezi pe ceilalți! Păi pe cine să protejez, nătărăule? Dacă eu mă simt confortabil așa neprotejat și tu te-ai protejat, pe cine altcineva să mai protejez?

Sună stupid întreaga încercare de a demonstra firescul, dar mai e ceva. Unul care mi-a plecat din firmă mi-a reproșat la plecare că se simte amenințat de faptul că eu nu oblig salariații să se vaccineze. L-am întrebat dacă s-a vaccinat și mi-a răspuns afirmativ. „Atunci, i-am spus eu, ce te mai interesează dacă ceilalți sunt sau nu vaccinați? Doar tu te-ai protejat!”. Răspunsul său, cu toate că a fost halucinant, mi-a confirmat bănuiala: „Păi dacă eu mi-am pus sănătatea și viața în pericol ca să mă vaccinez, ăștialalți de ce să nu și-o pună? Dacă mâine se descoperă că vaccinul provoacă o boală gravă, de ce să suferim doar noi ăștia care ne-am sacrificat?”. Observați cum iese prostia pură la suprafață? Desigur, discuția s-a mai învârtit în jurul aceluiași subiect, dar am scurtat-o întrucât prostovanul nici măcar nu-și dădea seama de penibilul situației: de fiecare dată intra în aceeași capcană din care rezulta că s-a vaccinat de prost. Dar o dădea pe eroism. Desigur, e ultimul refugiu al prostului.