miercuri, 3 mai 2023

Ecranul generalizat


Nu cred că spun vreo noutate atunci când afirm că petrecerea unui timp atât de mare în compania ecranelor este un obicei de-a dreptul toxic. Ştiu, toată lumea e de acord cu asta. Doar că aceeaşi lume care e de acord face tot posibilul să rămână tributară ecranului. 

Pentru ca treburile să fie şi mai sumbre, vă voi spune că ecranul căruia îi suntem tributari e unul generalizat. Poate părea paradoxal, dar chiar aşa e. Să luăm un exemplu. Ţi se mai face chef să vezi ce s-a mai schimbat. Te urci în maşină, te plimbi pe unde vrei, te uiţi şi te întorci acasă. Iată un scenariu de evadare. 

În fapt nu e nicio evadare. Când mergi cu maşina eşti tributar ecranului maşinii. „Care ecran, mă veţi întreba? Doar merg cu maşina şi mă uit pe geam. Nimic nu se interpune!”. De fapt chestiunea e mult mai abil ascunsă. „Ecranul maşinii”, în acest caz, nu este un ecran vizibil, ci unul abil ascuns. Ecranul este dat de traseul pe care poate merge maşina. Cu aceasta nu poţi merge decât pe străzi, special concepute pentru maşină. Asta face ca ceea ce poţi vedea să fie limitat. Aşadar, maşina nu îţi permite să vezi ceea ce vrei tu, ci ceea ce ţi-a fost permis să vezi. Şi îţi este permis de „sistemul maşinii” care, pentru a fi funcţional, este compus din maşină şi stradă. 

La fel stau lucrurile şi în ceea ce priveşte sistemele mai „rudimentare” de transport precum bicicletele. Şi ele se subordomează unui sistem de piste special concepute pentru a fi folosite de către biciclete. Astfel, chiar dacă teoretic ai avea mai multă libertate cu o bicicletă, „sistemul său” impune pista, care subordonează realitatea pe care o percepi unui alt tip de „ecran”. 

Etimologic, cuvântul ecran vine din franceză, unde denumea un panou care se punea în faţa şemineului pentru a proteja de căldura excesivă a acestuia. Cu alte cuvinte, ecran este tot ceea ce se interpune, iar în cazul nostru, ceea ce se interpune între noi şi realitate.

În fapt, dacă ne vom apleca asupra vieţii noastre de zi cu zi, vom constata că de mult nu mai trăim într-o lume reală, ci în una mediată de un imens ecran generalizat. Iar tot acest ecran este generat de tehnică, de pasiunea noastră bolnavă pentru o „jucărie” transformată în obsesie care, în prezent, efectiv ne distruge vieţile. Motivul pentru care vi l-am recomandat pe Ellul  - o lectură destul de dificilă de altfel - este dat de faptul că reuşeşte să vă prezinte tehnica exact ca ce e, anume un sistem(în primul rând un sistem!) care ne subjugă, transformându-ne în sclavi captivi.

Astfel absolut fiecare aspect al vieţii noastre a devenit intermediat de un ecran generalizat. Partea parşivă a situaţiei este dată de iluzia că „avem libertatea” de a alege orice. Şi aici din nou e o chestie absolut parşivă. Într-adevăr, când mergi cu maşina ai libertatea să alegi orice, doar că acest orice se limitează la sistemul stradal. Situaţia e identică „libertăţii” jucătorului de jocuri electronice. Într-adevăr, el se poate mişca pe oriunde, îşi controlează personajele absolut cum vrea, doar că toate mişcările sale se desfăşoară în cadrul strâmt al jocului. Iar toată mişcarea sa este de fapt un element static deoarece jucătorul nu se mişcă ci, pur şi simplu, stă tolănit într-un fotoliu, delegându-şi forţa motrice personajului pe care-l controlează din tastatură sau joystick. 

Bine, bine - îmi veţi replica - dar oricând pot merge oriunde vreau şi fără nicio intermediere. Pot merge pe munte sau într-un peisaj sălbatic, astfel încât între realitatea mea şi lumea înconjurătoare să nu se interpună nimic”. Sunt două aspecte aici. Primul şi cel mai facil are răspunsul într-o întrebare: aşa e, poţi, dar o faci? Vedeţi, libertatea pe care ne-o lasă sistemul este una înşelătoare. Aşa e, ai libertatea de a privi lumea aşa cum este, dar n-o faci. De ce? Din cauza confortului, a obişnuinţei şi, în final, a subjugării tale faţă de ecranul generalizat. Libertatea pe care nu ţi-o poţi exercita este sclavie. 

Celălalt aspect este unul mai puţin ascuns decât cel prezentat anterior. Să presupunem că mergi în natură. Chiar te bucuri de ea. Dar uiţi că pentru a te orienta acolo utilizezi GPS-ul telefonului, transformându-ţi realitatea într-una intermediată. Şi chiar dacă nu foloseşti facilitatea descrisă, simplul fapt că păstrezi un telefon în buzunar(„pentru ai multă siguranţă”) arată că nu te simţi bine fără a te şti ancorat în realitatea intermediată, adică sub oblăduirea ecranului generalizat.

Pun punct aici indicându-vă că nu am vrut decât să vă arăt stadiul în care ne aflăm. Arată mult mai rău decât v-aţi fi imaginat. Şi partea urâtă e că, pe moment, ieşirea e aproape imposibilă. 

11 comentarii:

  1. Totuși exista o modalitate de a eluda orice ecran: gândirea liberă!
    Închidem ochii și ne lăsăm în voia gândurilor! Atâta cât se mai poate, pentru că manipularea este omniprezentă și nici nu ne dăm seama cât și când gândim cum vor "ei"! E destul de trist!

    RăspundețiȘtergere
  2. De obicei achiesez la opiniile tale dar aici nu pot fi de acord. Articolul tău este simplist și o leacă speculativ. Da, în general avem ”ecrane”, însă ele sunt generate de patternuri, de tiparele comportamentale care ne limitează libertatea la nivel de înțelegere și astfel, de alegeri. Tema libertății individului este un subiect care trebuie analizat pornind de la interior, din modul în care ni se formează înțelegerea realității și în baza acestei înțelegeri, opiniile și alegerile.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mihai, doar animalul "sălbatic" își caută mereu libertatea. "Cobaii" nu fug niciodata prea departe de "măcelărie", nici măcar atunci când sunt bătuți cu cruzime, de către "măcelarii" care i cresc doar pentru sacrificiu!

      Ștergere
  3. La oras esti legat de indatoririle zilnice: servici, familie, copii care merg la scoala.
    La sat esti legat de rutina zilnica, munci agricole, hranirea animalelor. De aceeea fosrte putini oameni de la tara isi permit sa mearga in "concediu", deoarece nu au pe cine sa lucreze in locul lor. Da, teroretic toti au cate un vecin, in realitate vecinul este doar vecin si asa a fost intotdeauna. Nu degeaba exista foarte multe reguli scrise sau nescrise despre proprietate, gard, orientarea ferestrelor.
    Problema o vad mai mult in dependenta de tehnologia care va stii in fiecare clipa unde esti, ce faci, ce temperatura, puls ai.
    Mai mult insa cred ca cel mai mare provocare va fi mentinerea satelor. Dupa cum ii nenorocesc pe fermieri si ne baga pe gat gandaci, iar bill Gates devine ce mai mare proprietar de terenuri agricole se pare ca uremeaza o "revolutie" agricola si mi-e groaza ca asta va insemna disparitia micului fermier, a posibilitatii de creste ceva in propria ograda. Astfel incat satele vor disparea. Oricum deja se depopuleaza masiv.
    Mai e si experiemntul din Romania legat de animalele salbatice. in cativa ani nu vei mai putea merge la munte fara sa te intalnestii cu ursul peste tot. Ne putem trezii cu o lege silimara cu cea din perioada covid cand era interzis sa mergi la munte pe motiv ca sigur te vei accidenta si cand salvamontul va venii dupa tine sigur ii vei infecta. Similar ne pot spune in viitor ca plimbarile in afara oraselor deranjeaza fauna salbatica, ca sunt pe propriul nostru risc, ca nu ai voie sa ai la tine nimic care ar deranja fauna salbatica, nici macar spray cu ardei iute.
    Pare ciudat sa povestim asa ceva, sper sa ramana doar o poveste urata despre o imposibila lume viitoare.

    RăspundețiȘtergere
  4. https://open.substack.com/pub/jamesroguski/p/exit-the-who?r=2u30i&utm_campaign=post&utm_medium=email

    RăspundețiȘtergere
  5. Pentru mine libertatea de a privi este dată doar de libertatea mea de mișcare în spațiu (în timp încă ne este imposibil), plimbându-mă la pas, mai mult sau mai puțin alert, de a mă opri să privesc sau să ascult, să schimb unghiul de privire. E adevărat tot ce susțineți, însă telefonul din buzunar e o ancoră de urgență, și nu o dependență. Gândiți-vă și astfel: cineva drag e bolnav sau are o urgență, și telefonul e mijlocul de comunicare. Problema eu o văd doar în transformarea lui în scop și dependență. Dacă e doar o unealtă, așa cum ar trebui să fie toată tehnologia, nu cred că e de acuzat. Când sunt plecată din oraș, telefonul e legătura mea cu mama și orice urgență ar fi, aflu la timp. Adevărata problema pe care o văd eu este dependența de tehnologie și aici gândesc la fel ca dvs. Cum scapăm de ea ? Exact cum le spun studenților: viața e afară, uitați-vă pe geam, priviți în jurul vostru și integrati-va, înțelegeți și simțiți!

    RăspundețiȘtergere


  6. În ordine cronologică, punem aici aceste articole și vă rugămsă distribuiți masiv pe toate rețelele de socializare:

    https://geopolitika.ro/articles/calea-spre-redobandirea-independentei/

    https://geopolitika.ro/articles/ideologie-organica-obiectiv-clar-si-strategie-realista/amp/

    https://geopolitika.ro/articles/unde-s-doi-puterea-creste-tandemul-dintre-un-moldovean-si-un-ardelean-face-ravagii-printre-caldicei/amp/

    https://geopolitika.ro/articles/a-privi-holistic-interesul-national/amp/

    https://geopolitika.ro/articles/patriotii-de-carton-cuprinsi-de-frisoane-si-nabadai/amp/

    https://geopolitika.ro/articles/obsesia-schengen-ca-proba-a-nulitatii-falsilor-patrioti/amp/

    https://geopolitika.ro/articles/pana-in-1989-industria-romaniei-nu-era-un-morman-de-fiare-vechi/amp/

    https://geopolitika.ro/articles/ciuma-liberala-ca-paralizant-intelectual/amp/

    Mișcarea pentru Apărarea Ortodoxiei și a României
    11 decembrie 2022

    RăspundețiȘtergere
  7. la asta a dus progresul tehnic cu timpul. oamenii incetul cu incetul au vrut confort, chiar cu pretul pierderii unei libertati, fie ea si ``anarhice``. acum insa depinde daca asa numitul sistem nu manipuleaza negativ aceste ecrane, atunci situatia ar fi totusi tolerabila. din pacate sistemul strane surubul de 20 de ani incoa tot mai mult.

    RăspundețiȘtergere
  8. Asta cu "ecranul" este super amuzanta!
    Hai sa ti-o explic eu pe aia reala cu ECRANUL!

    Saptamana trecuta BRIO a publicat o noua versiune a Raportului National de Literatie DE BAZA.
    Acest raport arata ca:
    - scor 0-20 = 42% dintre elevi au un nivel literar NEFUNCTIONAL
    - scor 21-50 = 47% dintre elevi au un nivel literar MINIM FUNCTIONAL
    - scor 50-100 = 11% dintre elevi au un nivel literar FUNCTIONAL

    https://www.facebook.com/gabi.bartic/posts/10159459372367285



    Tot BRIO testeaza anual si a publicat in februarie 2023 noua versiune a Raportului National de Literatie DIGITALA.
    Aceste competente digitale au fost stabilite de UE si sunt considerate a fi competente CHEIE pentru secolul 21.

    Puteti descarca "DigComp 2.1: The Digital Competence Framework for Citizens" direct de la sursa:
    https://publications.jrc.ec.europa.eu/repository/handle/JRC106281

    Acest set de competente digitale sunt explicate pe scurt in limba romana aici:
    https://supermagnet.ro/competentele-digitale/

    Puteti descarca Raportul National de Literatie DIGITALA direct de la sursa:
    https://brio.ro/info/literatie-digitala



    PS. Cat de "literati digital" sunteti?
    Vedeti daca intruniti macar cerintele pentru "CORE skills pathway".
    Sunt CERINTE DE BAZA pentru a putea lucra la calculator si pentru a obtine un loc de munca la birou in viitorul apropiat. In SUA si in diverse state vestice iti poti lua adio de la un loc de munca LA STAT daca nu ai aceste certificari, fie ca vorbim de administratie publica, fie ca vorbim de diverse servicii (secrete) fie ca vorbim de agentii si institutii guvernamentale. Aceleasi cerinte sunt obligatorii in orice firma privata care se respecta, fie ca vorbim de o firma "de la coltul strazii", fie ca vorbim de o companie multinationala.
    N-ai competente digitale certificate?
    Nu lucrezi la birou!
    Te duci frumusel in constructii, in horeca, in serviceuri auto, in taximerie si cu mult noroc poate ajungi intr-o fabrica sau in agricultura prin vest.
    https://www.comptia.org/certifications/which-certification

    RăspundețiȘtergere
  9. Adriana Jerca
    Eu am trăit candva cel mai înalt sentiment de iubire, dar nu a fost legat de o persoana ci de viata in general , as putea spune de creație caci tot ce vedeam viu și neviu era mana Dumnezeiasca , sentimentul acesta m a inundat dupa un curs de biofizica , primind rasp la căutările mele. Țin minte ca timp de 2 săptămâni am iubit și firul de iarba pe care îmi era mila sa-l mai calc , aerul pe care îl respiram l a fi sărutat, și as fi luat în brate pe toți omenii din jur fără a ii cataloga , asta pentru ca îmi părea minunata creația . Țin minte ca îmi era mila sa strivesc orice și insectele le iubeam. asa de frumos și inalt le simțeam , îmi iesea prin pori numai iubire și exaltare, abia așteptăm o noua zi sa ma minunez de frumusețea vieții . Eu pot sa zic cu mana pe inima caci chiar mi a fost dat sa iubesc și chiar am simiți raiul și fericirea aici pe ast mic pamant . Insa recunosc ca în exaltarea mea am.cerut sa redevin una cu cei din jur caci ma departam prea mult de cele ale noastre și probabil nu m as mai fi integrat în societate asta asa cum e ea . Dar îmi dau seama că raiul e în noi ca oricare putem atinge acel prag de iubire aici pe ast mic pamant , sau îl putem primi în dar ( eu simt ca pentru mine fu un dar ca raspun la ale mele căutări) . eu cred ca doar in interiorul fiecaruia este salvarea !

    RăspundețiȘtergere
  10. https://www.incorectpolitic.com/reuniune-internationala-pentru-combaterea-antisemitismului-romanismului-gazduita-la-bucuresti/

    RăspundețiȘtergere

Atenție! Comentariile sunt supuse moderării și vor fi vizibile după o perioadă cuprinsă între 1 și 4 ore. Sunt permise doar comentariile care au legătură cu subiectul.
Pentru discuţii mai flexibile folosiţi canalul de Telegram Dan Diaconu(t.me/DanDiaconu)