SUA: începe marea forţare diplomatică

Tot ceea ce vedeţi acum în Europa are o singură cauză: împiedicarea de către SUA a joncţiunii germano-ruse. Nu trebuie să picaţi în capcanele emoţionale ale propagandei care încearcă întotdeauna să falsifice istoria prin introducerea în joc a isteriei. 

Confruntată cu o lipsă din ce în ce mai mare de relevanţă, SUA caută cu orice preţ să se menţină chiar şi forţat în prim planul politicii mondiale. Aflată în ascensiune la începutul secolului XX, reuşind să-şi câştige primatul la mijlocul aceluiaşi secol, SUA, cu o decadă înainte de încheierea secolului şi mileniului, a reuşit să câştige puterea absolută a lumii. Doar că orice vârf, dincolo de fascinaţia momentului, marchează căderea care urmează. Tot ceea ce vedem acum e rezultatul disperării americane. Crizele repetate generate de lăcomia internă, războaiele aberante pornite gratuit, politica bunului plac şi ignorarea celuilalt au avut un singur scop: încetinirea căderii. O spun de mult, dar nimeni nu mă ia în seamă: SUA cade accelerat, dar se menţine ca efect al unei propagande radicale. 

Evitarea joncţiunii ruso-germaane a fost pusă la punct de ONG-urile din inelul central al puterii americane. Ucraina a fost împinsă la înaintare pentru a se genera o criză care să împingă cele două ţări în tabere opuse. Încă de pe vremea lui Merkel Ucraina a fost un fel de protectorat german. Cu deosebirea că Merkel ştia ce cărbune încins i-a fost împins în ogradă şi a căutat să se ţină departe. A fost nevoie să vină la putere o nulitate telecomandată precum Scholz pentru a se pune în aplicare planul american care presupunea inclusiv detonarea întregului proiect NordStream. Cum e posibil totuşi să se găsească un neamţ atât de prost încât să-şi tragă cu mitraliera în ambele picioare şi să pretindă că-i e bine? 

Economia germană e făcută praf, populaţia suferă pentru a susţine ce-a mai rămas din economie. Situaţii similare sunt peste tot în Europa deoarece proiectul american a avut ca efect scufundarea întregii Europe. Mulţi tind să creadă că a trecut criza energetică. Iată, a trecut iarna, lumea s-a obişnuit cu preţurile, iar „dracul n-a fost chiar atât de negru”. Aceasta e percepţia oamenilor. Doar că e una falsă. Criza energetică se va adânci pe măsură ce va trece timpul. Actuala iarnă a fost trecută prin efortul SUA: şi-au golit propriile rezerve strategice pentru susţinerea proiectului în care-au investit atâta. E greu de înţeles ce se va mai putea face pentru perioada care urmează.

Însă evitarea joncţiunii ruso-germane a adus la pachet o problemă chiar mai mare, anume joncţiunea ruso-chineză. Într-un podcast intern al Departamentului de Afaceri Externe, Mark Miley, şeful statului major american, recunoaşte câteva elemente care sunt de neimaginat pentru cei îmbătaţi de propagandă. În primul rând faptul că, la ora actuală, lumea a devenit tri-polară, destinele sale fiind conduse de SUA, Rusia şi China. Apoi vorbeşte despre incapacitatea SUA de a-şi actualiza armele la nivelul celor actuale, hipersonicele fiind subiectul fierbinte. În urmă cu un an SUA a avut ultima tentativă ratată de a avea o rachetă hipersonică. Un subiect la care China şi Rusia joacă deja în liga mare, venind din spate inclusiv Iranul. 

Dar chestiunea cea mai fierbinte a lui Miley este ... evitarea unei alianţe ruso-chineze. Aşadar, după ce au adus foc asupra Europei pentru a evita joncţiunea ruso-germană, americanii vor acum să destrame alianţa în formare dintre Rusia şi China. Oricui îi este greu de înţeles cum ar putea fi reversate toate acordurile semnate la cel mai înalt nivel între China şi Rusia. Practic, la ora actuală, cele două superputeri par a se fi înţeles în privinţa tuturor aspectelor. Mai poate fi întoarsă situaţia?

Pentru aceasta a fost reactivat bătrânul vulpoi Hensry Kissinger care cere o poziţie de consilier oficial al Casei Albe pentru apune punct războiului din Ucraina. De fapt Kissinger încearcă să-şi închidă strategia sa câştigătoare din anii 70, atunci când a întors China împotriva Rusiei contra investiţiilor SUA. De data aceasta, propunerea lui Kissinger este aceea de a întoarce Rusia împotriva Chinei. Dar ce oare i-ar putea propune americanii lui Putin? Cei de-acolo cred că foarte puţin, anume reconectarea Europei la sursele energetice ruseşti şi stoparea războiului din Ucraina în condiţiile Rusiei. Practic, printr-o asemenea mişcare americanii îşi propun, nici mai mult nici mai puţin decât să scoată cărbunii încinşi din foc cu mâna ruşilor. E posibil aşa ceva?

Ei bine, cu toate că am fi obligaţi de situaţie să dăm un răspuns categoric, vă voi spune că totul depinde de „gradul de blat” din spatele scenei. Abia acum putem observa dacă într-adevăr avem de-a face cu un blat sau încleştarea e pe faţă. De ce spun asta? Pentru că interesul actual al Rusiei este să meargă cu China pentru sufocarea definitivă a SUA. Într-adevăr, americanii îi pot da pe tavă lui Putin atât liniştea de care are nevoie, cât şi absolut tot ce vrea din Ucraina. Doar că Putin nu are nevoie de niciunul dintre cadourile otrăvite ale americanilor. De ce-ar avea nevoie de Ucraina? Să-şi mai bată iar capul aşa cum a făcut-o URSS-ul care, până la urmă, a sfârşit-o din cauza luptelor dintre mafioţii ucraineni şi cei din Stavropol? În realitate, în condiţiile actuale, Rusia nu are nevoie nici de zonele pe care le-a ocupat, dar pe care, din cauza a ceea ce s-a întâmplat, le va lua fără drept de apel. Şi nici Vestul nu are cu adevărat nevoie de Ucraina, ăsta-i adevărul. Uitaţi doar ce dezastru economic a produs în Vest hachiţa ucrainenilor. 

Mai e o chestiune. Nici Rusia şi nici China nu mai sunt la gradul de înapoiere faţă de SUA aşa cum era China anilor 70. Diferenţa de dezvoltare dintre SUA şi China a făcut ca propunerea americană să fie viabilă. Oare ce le pot promite acum americanii ruşilor? Absolut nimic. Gap-ul tehnologic se acoperă rapid şi, mai mult, ruşii îşi dezvoltă propriile standarde tehnologice, care-i rup absolut de ceea ce se petrece în SUA şi-n naţiunile-sclav ale acesteia. Mai mult, toate restricţiile introduse de SUA şi Occident n-au făcut decât să facă să facă Rusia să înflorească. Ce anume ar putea aduce acum o deschidere? 

Este cât se poate de clar că, în contextul actual, Rusia nu are ce altă carte să joace în afara celei chineze. O să vă spun o lecţie care cred că se va repeta. Rusia a fost cea care a ţinut permanent partea Iranului. Când s-a reuşit deblocarea restricţiilor, ruşii au profitat pentru a le exporta tehnologie civilă nucleară. De asemenea, după ce Trump a redeschis cutia nefastă restricţiilor, ruşii au găsit canale lungi pentru a menţine relaţiile cu Iranul. Iată că acum, când SUA a atacat frontal Rusia, Iranul i-a sărit în ajutor fără să comenteze. Puneţi acum în locul Iranului Rusia şi-n locul Rusiei China ca să înţelegeţi ceea ce e de înţeles. SUA încearcă să transforme Taiwanul într-o Ucraină. Spre deosebire de Rusia, China nu poate şi nu va renunţa la Taiwan. De asemenea, loviturile Chinei în Taiwan nu pot fi decât chirurgicale întrucât nimeni din politica chineză nu va accepta să-şi ucidă fraţii. Iar pentru toate acestea, China va avea nevoie de Rusia. Este aşadar, o relaţie cu adevărat reciproc avantajoasă.

Aşadar, toate elementele logice ne spun că Moscova n-ar avea de ce să pice la cântecul de sirenă al SUA, dar niciodată nu ştim ce surprize ne poate rezerva istoria.