Colapsul propagandei ucrainene

Aşa cum propaganda COVID a picat zgomotos, la fel se întâmplă şi cu cea ucraineană. Lumea începe să se trezească din servraj şi să vadă lucrurile aşa cum sunt. Dacă în trecut o opinie contra „zeului de la Kiev” era taxată instantaneu ca inacceptabilă, iată că acum treburile s-au re-flexibilizat. Ba o televiziune mai de nişă dă ştiri „contra curentului”, ba câte-un realizator important dă semne că s-a trezit, ba, la un moment-dat, chiar cei care „erau setaţi” să joace cartea susţinătorilor radicali colapsează, căzând în argumente jalnice.

Desigur, nu e cazul cuplului tragicomic Borcan-Cioroianu, primul doar isteric, în timp ce celălalt mimând profunzimea în superficialitatea sa. Indivizii de acest gen sunt incorigibili. Mă refer totuşi la oamenii care nu au uitat că posedă o cutie craniană şi care mai au un dram de demnitate. Acolo se văd semnele trezirii, nu la idioţii care, indiferent de întorsătură, vor rămâne blocaţi în slogan precum vechile plăci de patefon.

Însă toate aceste „revelaţii” nu vin de la sine, ci de jos în sus. Trezirea de fapt e la baza societăţii, la populaţie, care a devenit din nou imună la propaganda pro-ucraineană. Dacă iniţial oamenii erau dispuşi să strângă puţin cureaua - la fel cum li s-a spus iniţial şi la COVID că va dura „una - două săptămâni” - s-au trezit că dincolo de cureaua care-i strânge până le ies ochii din cap a mai apărut şi-un „ştreang al solidarităţii” de gâtul lor care riscă să-i lase definitiv fără aer. Iar în aceste condiţii propaganda efectiv se prăbuşeşte.

Oamenii văd limpede că un copil ucrainean primeşte alocaţie de peste zece ori mai mare decât un copil român. În timp ce copilu român are nevoie ca de aer de laptele şi cornul distribuit la şcoală, copilul ucrainean se plimbă cu părinţii lui - şi ei beneficiari de subvenţii de la statul român - în maşini de peste 100 000 EUR, într-o perpetuă vacanţă! Vara la mare, iarna la munte, trai neneacă pe banii statului român. Şi dacă mai eşti şi şmecher şi mai tragi ture prin mai multe ţări europene înregistrându-te ca refugiat ucrainean, culegi de peste tot roadele meseriei tale de refugiat de lux. 

N-ai cum să nu vezi ca român, scufundat în sărăcie şi cu jugul statului pe grumaz, cum întreaga propagandă e falsă. La TV propagandiştii vorbesc despre „bieţii ucraineni” de care tu te loveşti în mall sau în restaurantele de lux, văzându-i fără niciun stres şi fără apăsare. Ba, mai mult, când conduc pe drumurile publice, o fac de parcă-ar fi venit cu strada de-acasă. Oricum e consemn: niciun miliţian nu se apropie de ucraineni.

Presiunea la care s-a ajuns deja e insuportabilă. Colac peste pupăză, autorităţile locale avide de bani au mai crescut şi impozitele. Vă daţi seama cum se simte un brav locuitor al Sectorului 1 care tremură în „frigul franţuzesc” al Clotildei şi care se trezeşte că, după ce tot anul suportă putoarea gunoiului, la început de an trebuie să-i plătească paraşutatei un impozit majorat. De ce? Că aşa-i la colonie!

E clar că se duce de-a berbeleacul toată retorica. De asemenea, peste toate problemele, vin ştirile reale care, în ciuda blocajului, tot îşi fac loc. Lumea vede cu ochii liberi că de fapt altfel stau treburile acolo, că nu ruşii trag în clădiri civile ci tocmai ucrainenii, că nu ruşii sunt criminalii de război, ci tocmai acuzatorii lor. I-au făcut o imagine de monstru lui Prigojin, dar culmea, tocmai monstrul a fost cel care i-a presat pe ucraineni să preia cadavrele soldaţilor care le muriseră în Soledar. Comparaţi asta cu barbaria ucrainenilor care au executat prizonierii ruşi şi s-au mai şi filmat făcând vitejia!

De asemenea, vin informaţiile reale despre „mega-armele aşa-zişilor aliaţi”. Se face paradă cu tancurile Leopard, în condiţiile în care cu câteva luni în urmă niciunul dintre tancurile respective n-a reuşit să termine întreg un exerciţiu de rutină al armatei germane. Parcă erau tancurile armatei noastre pe care le trimiseseră ţărăniştii împotriva minerilor şi care şi-au dat duhul pe marginea autostrăzii. Ieri am dat o ştire cu două vehicule blindate(Puma) care-au reuşit să se ciocnească frontal tot la un exerciţiu de rutină, rănind grav 12 soldaţi. Mai vreţi? Poate aţi auzit de ancheta din armata Angliei deoarece ăia din marină s-au trezit să improvizeze reparaţia unui submarin nuclear, lipind cu super glue  o componentă a reactorului. Da, aţi citit bine, nu vă daţi ochii peste cap! S-a făcut mare tam-tam cu HIMARS-urile. S-au dovedit a fi un hoax. Au reuşit câteva lovituri şi cam atât. Acum, din disperare, americanii vor să le dea nişte rachete noi cu raza de aprox. 150km. 

A bubuit şi treaba cu minunea Abrams. S-a dovedit încă înainte de a intra în Ucraina(unde parcă văd că nici n-o să calce!) că e un tanc prost, scump şi absolut neperformant în teren. Aşa cum l-au bubuit desculţii lui Saddam, la fel îl vor bubui şi ruşii acum. Nu-i mare scofală. Partea interesant e că la ruşi deja se fac concursuri cu premii. Astfel, o firmă din Sankt Petersburg a anunţat că va oferi 70 000$ celui care va distruge sau va captura primul tanc occidental livrat Ucrainei. Concurenţa va fi mare!

Aşadar, se vede limpede că treburile nu scârţâie doar în Ucraina, ci şi la marii finanţatori ai războiului care sunt mai rupţi în fund ca niciodată. Ca să înţelegeţi până unde merge propaganda, vă voi spune că prin toamnă FMI făcea o predicţie dezastruoasă pentru Rusia, dar şi o previziune destul de urâtă pentru SUA şi UE. Acum, întrucât Rusia nu doar că n-a căzut, dar dovedeşte o performanţă economică incredibilă în condiţiile blocadei economice occidentale, FMI îşi modifică din topor predicţiile, neuitând însă să le coafeze ceva mai mult pe cele ale Occidentului. Aşa s-a ajuns în situaţia hilară de a previziona o creştere economică imposibilă în UE, în condiţiile în care realitatea se vede cu ochiul liber. Cine naiba le mai crede aberaţiile?

În final vă mai spun ceva, anume că Rusia a câştigat războiul sondajelor. În SUA 52% din populaţie consideră că ajutoarele acordate Ucrainei sunt mari sau foarte mari! Peste 60% dintre republicani, dar şi 15% dintre democraţi considerăcă Ucraina beneficiază de sume mult prea mari. În Europa situaţia e şi mai crâncenă, în ciuda măsluirilor grosolane ale politicienilor. În Polonia, de exemplu, societatea este din ce în ce mai vocală împotriva refugiaţilor pe care-i consideră migranţi economici. Peste 40% dintre polonezi sunt împotriva politicii guvernamentale de sprijin a Ucrainei. Şi vorbim de o ţară în care sentimentul anti rus n-a fost niciodată la cote joase! În rest nici măcar nu se mai fac sondaje pentru că ar ieşi dezastruos. De exemplu, în Germania, după multe cosmetizări, s-a dat publicităţii un sondaj în care „doar” 55% dintre nemţi se opun livrării de arme Ucrainei. La francezi nici nu mai are sens să ne uităm deoarece acolo populaţia este într-o proporţie covârşitoare ruptă de guvernarea Macron.

Tendinţa e din ce în ce mai vizibilă: populaţia se trezeşte! Dacă la COVID a avut nevoie de doi ani, iată că acum, după mai puţin de un an, oamenii înţeleg din nou că sunt minţiţi. Şi toată retorica strâmbă se frânge mai repede decât programaseră ticăloşii. Aşa că nu rămâne decât o întrebare: „ce urmează”?