Când doi se ceartă

O ştire care a trecut nevăzută de prea multă lume este aceea referitoare la telefonul pe care Biden l-a dat la Riad, unde prinţul moştenitor a refuzat să-i răspundă şi nici nu i-a întors telefonul. Evenimentul promitea să aibă consecinţe serioase care, iată, încep să apară. 

Poate vă întrebaţi de ce l-a sunat Biden pe prinţ? În condiţiile în care situaţia din Ucraina a crescut preţurile petrolului, Biden dorea să-i ceară prinţului creşterea producţiei de petrol, astfel încât să calmeze situaţia. Presiunile din SUA sunt imense, iar preţul explodat al galonului de combustibil poate avea un efect devastator asupra coeziunii sociale americane. Deja rata sărăciei din SUA e similară unor ţări cu care „n-ar sta la masă”, gen Botswana, Namibia, Pakistan. Nu-ţi trebuie mari abilităţi pentru a observa situaţia reală de acolo. Trebuie doar să te uiţi pe străzi şi o să constaţi singur cam ce societate s-a copt acolo. 

Refuzul Riadului de a răspunde solicitării SUA are ca primă sursă o nemulţumire actuală a Arabiei Saudite în ceea ce priveşte susţinerea sa în operaţiunile din Yemen. Desigur, arabii nu au dreptate. De o groază de vreme se bat cu nişte desculţi pe care refuză să-i lase în pace. În acest război Arbia Saudită a făcut atâtea atrocităţi încât niciun om normal nu mai e dispus să accepte. Culmea, în ciuda banilor serioşi pe care i-au băgat în conflict, în ciuda crizelor umanitare teribile, saudiţii nu-s capabili să învingă acolo. E cât se poate de limpede că niciun politician cu capul pe umeri n-ar mai putea sprijini atrocităţile pe care saudiţii le fac acolo. Doar că de la Riad situaţia se vede extrem de deformat, iar refuzul americanilor de a sprijini genocidul din  Yemen a atras supărări teribile. 

Mai e însă un vector. Aproximativ 25% din petrolul saudit merge în China. De asemenea, SUA sunt mai degrabă un concurent pentru arabi. Actuala situaţie geopolitică e complexă, arătând că vremea „stăpânului absolut al lumii” a apus. În plus, China a investit foarte mult în Arabia Saudită. Iar chinezul nu face daruri tocmai gratuite. Iată de ce ştirea cea mai importantă ne vine din această relaţie. 

Sunt elemente cât se poate de clare care ne indică iminenţa unui acord între China şi Arabia Saudită privind plata petrolului în yuani. Asta înseamnă apusul epocii petro-dolarului şi instaurarea brutală a multipolarismului. De fapt nu-i vorba de o simplă cotare în yuani, ci oglindirea în monedă chineză a tuturor instrumentelor financiare denominate în dolari. Practic asta rescrie ordinea mondială.

Acum, probabil tefeleii pe trotinete vor spune că s-a schimbat lumea şi că puterea e a regenerabilelor, iar actualul acord e unul minor. Sigur că da! Regenerabilele acelea se fac tot în China, astfel încât, culmea, situaţia pe regenerabile s-ar putea să fie chiar mai nasoală decât aia pe petrol. Dar trebuie lăsaţi şi tefeleii să-şi plimbe pleata cheală-n vânt şi să viseze la cai verzi pe pereţi. Aşa că opinia aceasta, fiind lipsită de relevanţă, nu merită comentată.

Mai trebuie însă să înţelegem ceva. Din punct de vedere geopolitic încleştarea la vârf a fost întotdeauna un joc în trei, în care a câştigat cel care-a avut răbdare să aştepte sau care şi-a aşezat mai bine cărţile de joc. Actuala încleştare din Ucraina este una pe care-a forţat-o SUA pentru a da mat Rusiei. Rusia a jucat prost nefiind capabilă să cotracareze Revoluţia Portocalie. Ar fi trebuit să acţioneze cu mult înaintea acelor evenimente devastatoare pentru actuala ordine mondială. N-a făcut-o, astfel încât a a fost nevoită să iasă la atac pentru a-şi apăra statalitatea. Şi, ca de fiecare dată, cel de pe margine câştigă. 

La ora actuală ruşii îşi asigură ieşirea financiară prin proxy-ul chinez, ceea ce-i face, într-o oarecare măsură, dependenţi de Imperiul de la Răsărit. Iar China profită la maxim de poziţia sa centrală. Ruşii au acord bilateral cu China în ceea priveşte plăţile reciproce în monedă naţională, astfel încât şi petrolul rusesc va ajunge să se tranzacţioneze tot în yuani. Ce înseamnă asta? E simplu de înţeles.

Am spus încă de la început că actualul conflict din Ucraina va schimba radical lumea. Mai devreme sau mai târziu, va fi împins în faţă un Breton Woods III, iar la această întâlnire tot ce vor spera americanii va fi ca nu cumva viitoarea monedă ancoră să nu fie yuanul. Despre dolar numai de bine. Într-un scenariu optimist va avea soarta lirei sterline de acum. Dar asta numai într-o aşezare deosebit de favorabilă a astrelor pentru SUA.