Ucraina update

În sfârşit încep să am informaţii mai la prima mână. Să vă spun ce-am aflat: a apărut o falie puternică în sânul puterii de la Kiev. Sunt două tabere acolo care-şi împart puterea şi din confruntarea cărora ies scântei. 

Pe de-o parte avem tabăra radicală, avându-i în vârf pe neonaziştii gen Azov şi cu puternice conexiuni în serviciul de Securitate al Ucrainei, iar de partea cealaltă tabăra moderată, zisă şi „a oligarhilor”. Zelenskyi e doar un pion, un actor care interpretează scenariul pe care-l primeşte. 

După ce, în prima fază, cele două tabere păreau legate ombilical, acum apele s-au despărţit. Iniţial moderaţii au cântat împreună la „corul NATO” sperând ori că ruşii nu vor ataca, ori că se vor opri în zona estică. Cu alte cuvinte, îşi asumaseră doar pierderile rezultate dintr-o eventuală invazie rusească în republicile separatiste. De altfel ăsta era şi scenariul care li se prezentase. 

Însă puteţi observa limpede că acum avem de-a face cu o invazie rusească la scară, care are ca scop nu doar lichidarea armatei, ci şi scufundarea economică a Ucrainei. Oligarhii au rămas şocaţi în momentul în care au observat că „investiţiile” le sunt şterse fizic de pe faţa pământului de către armata rusă, în funcţie de poziţia avută până acum. Cei care n-au avut poziţii publice radicale au constatat cu surprindere că domeniile le-au rămas în picioare, în timp ce ceilalţi au probleme în a-şi identifica amplasamentele fostelor proprietăţi. 

Aici intră în joc Denis Kireev, unul dintre negociatorii ucraineni. Fost bancher major, acesta era vârful de lance al grupării oligarhilor. Poziţia sa era una în favoarea unei satisfaceri a solicitărilor Rusiei(recunoaşterea republicilor autonome, demilitarizare, renunţarea la NATO şi denazificarea ţării) cu promisiunea încetării focului şi a oferirii unor garanţii serioase de securitate. Prin această atitudine, se înţelege că oligarhii încercau să-şi limiteze pierderile şi, eventual, să se înfrupte ceva mai târziu din fondurile de reconstrucţie. 

Doar că socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg. SBU l-a arestat pe Kireev şi, după ce i-au fost prezentate „dovezile” de trădare a Ucrainei, a fost executat prin împuşcarea în cap. Iniţial, securiştii SBU au ventilat ştirea „pedepsirii trădătorului”, care, de altfel, a fost dată în toată presa. Doar că, după ce credeau că au tranşat apele punându-i pe oligarhi cu botul pe labe, s-au prins că pedeapsa cu moartea a fost abrogată şi că nu există absolut nicio acoperire legală a uciderii lui Kireev. De aceea, la fel de oficial, ucrainenii au sucit-o ca la Ploieşti spunând că, de fapt, Kireev ar fi murit „în misiune”. 

Practic, ceea ce s-a întâmplat reprezintă o fractură puternică în regimul de la Kiev. E clar că moartea lui Kireev e un eveniment care, cel mai probabil, va fi răzbunat în perioada imediat următoare. 

P.S. Există şi o interpretare a discursului prezidenţial de până acum. De fiecare dată când Zelenskyi cere arme sau ordonă NATO acţiuni radicale face jocurile neonaziştilor, la fel cum, de fiecare dată când dojeneşte NATO(pentru a justifica o eventuală capitulare) avantajează cealaltă tabără care şi-ar dori o capitulare rapidă a Ucrainei. Deocamdată atât. Vă mai povestesc pe măsură ce mai aflu.