Torentul

Aflat pentru ultima dată în poziția de șef, Trichet a ținut să-și încheie cariera la BCE prin aruncarea de bani pe piață pentru prevenirea deraierilor accidentale. Este o mișcare discutabilă, care a fost pusă de mai multe ori sub semnul întrebării și care, cel mai probabil, va fi continuată de Mario Draghi.

Europa nu face altceva decât să copieze politica americană. În timp ce BCE se substituie pieței libere în ceea ce privește emisiunile de bonduri ale statelor membre, oficialii nu știu ce măsuri să ia pentru recapitalizarea băncilor deoarece problemele lor sunt din ce în ce mai spinoase. Dexia este doar una din multele găuri negre ale sistemului financiar european. Îmi spunea foarte plastic un prieten că Dexia reprezintă începutul suferinței pentru Europa Occidentală. Marii lideri ai statelor puternice din UE nu au făcut altceva decât să-și bată joc de țările lovite de criză. Oare cât de moral este să condiționezi acordarea unui ajutor financiar de cumpărarea unor servicii inutile? Cât de departe poate merge ticăloșia celor care în fața publicului joacă rolul salvatorului, iar în particular fac presiuni pentru diverse potlogării? Din nefericire pentru ei, ziua judecății vine mult mai repede decât credeau. Criza grecească începe să lovească din ce în ce mai radical. În prostia lor, atât francezii cât și nemții, nu au fost conștienți nicio clipă că joaca cu focul se poate transforma în incendiu.

Lucrurile sunt mult mai interconectate în UE. Acest fapt trebuia înțeles și evaluat înainte de jocurile duplicitare. Desigur, n-a fost așa și, în locul analizelor, politicienii prostovani ai UE au preferat loviturile de imagine, discursurile patriotarde și potlogăriile financiare. Cum bine știm din istorie, indeciziile se răzbună. Iată de ce, pornind de la o situație care inițial putea fi rezolvată elegant s-a ajuns într-o fundătură. În cazul în care Grecia are parte de un derapaj politic, cel mai probabil va decide părăsirea zonei Euro, o mișcare cu consecințe benefice pentru țară(în acest moment), dar dezastruoasă pentru Uniune. Este o ironie a sorții faptul că întreaga construcție europeană a ajuns la mâna unei economii care are mai puțin de 2% din PIB-ul UE.

Disperați de situație, liderii UE încearcă o rezolvare pripită. Cum unii nu prea au resurse sunt tentați să copieze politica americană și se uită cu jind către BCE sperând ca acolo, în tezaurul instituției, să găsească o baghetă magică prin intermediul căreia să rezolve toate problemele. Desigur, această baghetă există și poartă numele de torent financiar, adică ceea ce se pregătește acum BCE să facă. Prin programul anunțat, băncile cu probleme vor avea acces aproape nelimitat la împrumuturi cu dobândă mică. Într-adevăr, prin această intervenție, pe termen scurt, jena financiară a unor instituții va dispărea ca prin farmec. Marea problemă care se pune este dacă într-adevăr acest tratament neobișnuit va rezolva ceva. Experiența ne învață că nu. Din moment ce un manager a înțeles că există și această posibilitate, cel mai probabil o va considera normală. Și cum nu este prima dată când BCE dă oxigen la liber toată lumea se va baza pe nemurirea acestei facilități.  

Văzând că lucrurile se calmează, oficialii vor prefera continuarea jocurilor lor sterile în locul găsirii măsurilor necesare a fi implementate. Astfel nu vor observa cum întreg sistemul financiar-bancar european va intra în poveste și cum BCE se va transforma într-o Alice în țara minunilor. Cum realitatea se răzbună de fiecare dată, dulcea visare a întregului sistem bancar continental riscă să fie spulberată de un adevărat cataclism care nu va mai putea fi oprit. Știu, sună radical și oarecum cu șanse mici de a se îndeplini. Însă credeți că avem motive să fim optimiști în condițiile în care jocurile politice în Europa sunt făcute de niște panglicari?

Luând ca model politica americană, putem observa cum rezultatele mărețelor injecții de capital nu au reuşit  decât să conducă economia într-o modestă stagnare, nicidecum spre mult aşteptata creştere. Nu cred că sunt motive să considerăm că în UE se va ajunge la altceva. Ceea ce rămâne de văzut este direcţia pe care o vor lua torenţii monetari injectaţi cu dărnicie de Băncile Centrale. Până acum, americanii au reuşit să-i ţină în frâu pe-ai lor. Va reuşi Europa acelaşi lucru?

P.S. Este interesant de observat cum Banca Angliei a anunţat un program similar de injecţii motivând că ne aflăm în cea mai gravă criză din istorie. Nu a făcut acest lucru înainte de decizia BCE pentru a se proteja de o devalorizare accentuată a monedei. Concluzia e simplă: dolarul, euro şi lira sterlină au ales să se devalorizeze împreună(păstrând neschimbate raporturile dintre ele, nu fac valuri). Deocamdată nimeni nu spune nimic. Întrebarea e până când?