Cutremurul de plastic

Săptămâna trecută, un eveniment din SUA a trecut practic neobservat, cu toate că, prin impactul pe care-l va avea, riscă să schimbe fața tranzacțiilor cu cardul. Ani la rândul, practicile impuse de giganții cardurilor nu au lăsat loc interpretărilor, ceea ce a făcut ca, în final, tot costul tranzacțiilor să fie suportat de penultimul element al lanțului, adică de către comerciant. 

Pentru cei care nu știu, schema după care funcționează sistemul de carduri este una cât se poate de simplă și, în același timp, eficientă. Simplificat, sistemul se împarte în trei părți: banca emitentă(cea care a emis cardul clientului), banca acceptatoare(cea la care comerciantul are contul și care deține echipamentul prin care comerciantul accepta plățile), organizația de carduri(cea care face posibilă tranzacția). Un  client al băncii emitente care cumpără de la un comerciant al băncii acceptatoare nu plătește niciun comision pentru tranzacția pe care o face. Dar, în spatele fiecărei tranzacții, se află o rețea gigant care trebuie să asigure disponibilitatea, confidențialitatea și siguranța tranzacției. O rețea care are costuri de funcționare destul de mari și care trebuie cumva susținută. Ei bine, până acum, „sursele de finanțare” ale acestei rețele au fost asigurate de către client și comerciant. Clientul plătește o taxă de emitere(care de obicei acoperă costurile de producție ale plasticului), o taxă de administrare și alte taxe impuse de băncile emitente. În momentul în care un client cumpără prin intermediul unui card, comerciantului i se percepe un comision care se împarte între banca emitentă a cardului(așa-numitul interchange fee) și banca acceptatoare. Până acum, grosul banilor rezultați din tranzacțiile cu carduri aparțineau băncii emitente, acesta fiind și unul dintre motivele pentru care băncile sunt deosebit de interesate de activitatea de emitere. Din alt punct de vedere, după cum se observă cu ochiul liber, sistemul este susținut de către comercianți, prin comisionul care le este aplicat la fiecare tranzacție.

Sistemul a funcționat OK până acum deoarece toată lumea părea mulțumită. Comercianții vindeau mai mult, bancherii câștigau mai mult, iar organizațiile de carduri prosperau. Între timp s-a petrecut o mutație majoră pe fondul cristalizării lumii comerciale. Marii comercianți au înțeles că ei sunt cei care au marfa și, văzând „nota de plată” rezultată în urma acceptării cardurilor au început să facă presiuni. Mai bine spus, au înțeles că sunt unul dintre elementele esențiale ale sistemului și, astfel, trebuie să ia cumva parte la împărțirea prăzii. Dacă până cu ceva timp în urmă așa ceva era de neimaginat, iată că inevitabilul s-a produs săptămâna trecută când, o asociație comercială americană a reușit să convingă principalele organizații de carduri și câteva mari bănci emitente să le returneze comisioane în valoare de aproximativ șase miliarde de dolari. O sumă imensă care a fost obținută în urma unor negocieri menite a pune capăt unei serii de procese pe care asociația comercială era pe cale să le câștige.

Practic putem spune că asistăm la o schimbare majoră în lumea plăților electronice. Deocamdată se vorbește despre posibilitatea comerciantului de a impune taxe proprii pentru tranzacționarea cu cardul. Încă nu este clar dacă aceste taxe vor fi suportate de către client sau de către banca emitentă. Ambele sunt destul de problematice. În primul caz clientul ar fi cel care ar percepe negativ plata cu cardul(un comision adăugat notei de plată ar fi clar ceva deranjant), iar în al doilea caz banca emitentă și-ar putea vedea atacată una dintre sursele sigure de venit. Indiferent de modul de aplicare, noua schemă va avea un impact semnificativ asupra întregii industrii a cardurilor. Deocamdată este un fenomen oarecum izolat din SUA. Însă nu cred că va mai rămâne pentru mult timp doar acolo, fiind foarte posibil să se generalizeze rapid.

Taxe mai mari pentru tranzacțiile cu cardul? Echivalează această nouă realitate cu îndepărtarea clienților de fabulosul dreptunghi de plastic? Greu de spus, mai ales în condițiile în care alternativa este reprezentată de CEC sau cash. Cel mai probabil clienții se vor împăca cu noua realitate și vor accepta să devină unicii sponsori ai schemei de funcționare a cardurilor.  Nu de alta, dar o revenire la cash e greu de conceput. Sau nu?