Franţa şi Germania cresc anemic în trimestrul doi. Plutonului fruntaş european i se alătură o ţară mică şi neînsemnată: Portugalia. Dacă pentru primele două creşterea înregistrată se datorează aproape exclusiv intervenţiilor masive şi brutale ale statului în economie, Portugalia chiar reprezintă o surpriză. Cu toate că nu este una din "favorizatele" UE, a reuşit aproape imposibilul: o creştere economică de 0.3%. Aceasta însă nu l-a făcut pe prim-ministrul Socrates să modifice prognoza de contracţie economică de 3.4%. De asemenea, nu a schiţat niciun moment vreo dorinţă de a ieşi în Praça do Comércio pentru a le explica marinarilor de pe Teju cum perspectivele economice sunt măreţe. Din contră, pe un ton calm a explicat că nici pe departe acesta nu este finalul crizei ci, cel mai probabil începutul sfârşitului crizei. De asemena, a anunţat că binefacerile acestei creşteri nu vor avea un impact imediat asupra pieţei muncii. Şi, pentru a prezenta tabloul complet vă voi amintri în treacăt că Jose Socrates are de înfruntat în luna septembrie o sesiune dură de alegeri. Cum probabil bănuiţi, campania electorală va fi dominată de subiectele economice.
Încercaţi să priviţi către România şi veţi înţelege imediat realitatea. Echipa aflată acum la putere a reuşit performanţa de a creşte gradul de îndatorare a ţării de trei ori pentru a plăti pomeni electorale unui aparat bugetar ineficient şi supradimensionat. Şi-au permis luxul de a ţine pe loc reformele un an de zile pentru a facilita realegerea lui Băsescu(nu este oare un preţ cam mare?). Până acum au fost transmise numai mesaje eronate, măsurile luate au fost ori aberante ori prost formulate(astfel încât au fost invalidate). Suntem la şapte luni de criză şi în continuare se vorbeşte cu nesimţire despre greaua moştenire. Aşa cum am spus de mai multe ori, neaplicarea la timp a unor măsuri se va răzbuna prin dezvoltarea unor fenomene mult mai radicale. Reamintiţi-vă de consecinţele ultimul an al lui Văcăroiu şi veţi înţelege ce ne aşteaptă.
Fără doar şi poate întrega situaţie în care ne aflăm acum are o singură cauză: prostia. Am văzut în ultima perioadă un melanj dubios de personaje tabloide cărora li s-a dat puterea deplină. Nu-mi dau seama cum s-a ajuns ca o adunătură pestriţă decupată din ziarul Libertatea să ajungă pe posturi cheie. Probabil că este reprezentativă pentru România, iar acesta este cel mai mare rău care ni se putea întâmpla. Suntem prizonierii prostiei parşive, o ideologie care ne sufocă zi de zi transformându-ne în personaje ale unui purgatoriu perpetuu. Din păcate acesta este marele adevăr şi nu văd nicio ieşire din această situaţie.
Încercaţi să priviţi către România şi veţi înţelege imediat realitatea. Echipa aflată acum la putere a reuşit performanţa de a creşte gradul de îndatorare a ţării de trei ori pentru a plăti pomeni electorale unui aparat bugetar ineficient şi supradimensionat. Şi-au permis luxul de a ţine pe loc reformele un an de zile pentru a facilita realegerea lui Băsescu(nu este oare un preţ cam mare?). Până acum au fost transmise numai mesaje eronate, măsurile luate au fost ori aberante ori prost formulate(astfel încât au fost invalidate). Suntem la şapte luni de criză şi în continuare se vorbeşte cu nesimţire despre greaua moştenire. Aşa cum am spus de mai multe ori, neaplicarea la timp a unor măsuri se va răzbuna prin dezvoltarea unor fenomene mult mai radicale. Reamintiţi-vă de consecinţele ultimul an al lui Văcăroiu şi veţi înţelege ce ne aşteaptă.
Fără doar şi poate întrega situaţie în care ne aflăm acum are o singură cauză: prostia. Am văzut în ultima perioadă un melanj dubios de personaje tabloide cărora li s-a dat puterea deplină. Nu-mi dau seama cum s-a ajuns ca o adunătură pestriţă decupată din ziarul Libertatea să ajungă pe posturi cheie. Probabil că este reprezentativă pentru România, iar acesta este cel mai mare rău care ni se putea întâmpla. Suntem prizonierii prostiei parşive, o ideologie care ne sufocă zi de zi transformându-ne în personaje ale unui purgatoriu perpetuu. Din păcate acesta este marele adevăr şi nu văd nicio ieşire din această situaţie.
He he ... bine spus.
RăspundețiȘtergereProstia si incompetenta sunt cele mai periculoase aspecte la actuala clasa politica. :(
Pana cand ministrii nu vor avea salriul egal cu al unui manager de multinationala nu vom reusii sa atragem in sistem oameni competenti.
RăspundețiȘtergereVor ajunge ministrii numai baietii "descurcareti" care oricum nu se incurca de salariul care e mai mic decat al unei genti de fite.
Intre timp ne lamentam ca actualii sint prosti. Ar trebui sa ne gandim ca prostia costa mult mai mult decat niste salarii decente pentru ca pana la urma ministrii sint tot niste manageri(poate cei mai importanti manageri).
nu este "prostie" .. cel putin nu in acceptiunea clasica; este un sistem de valori tampit, in care primeaza doar binele imediat, prin "bine" intelegand doar confort fizic si burta plina; e trist ... asa-s romanii (si nu numai ei).
RăspundețiȘtergere"Probabil că este reprezentativă pentru România, iar acesta este cel mai mare rău care ni se putea întâmpla."
RăspundețiȘtergereDane, dar este normal sa se intample asa. Ar trebui sa te bucuri.
Evolutia se face cu "suturi in fund", doar asa faci pasul inainte. Iar noi suntem foarte in urma.
E modul ironic al istoriei de a pune lucrurile la locul lor, Mana invizibila atat de necesara oricarui sistem.
@Anonim2 : nu cred ca salariul este un factor atat de motivant.
RăspundețiȘtergereArgumente :
1) La locul de munca vad oameni care muncesc foarte constiincios chiar avand salarii mai mici decat alti colegi. Iar altii, oricat ar primi, sunt nemultumiti si vor tot timpul mai mult.
2) In Ungaria, ultimii doi prim-ministri lucrau practic gratis pentru stat. Gyurcsany isi dona salariul in scopuri de binefacere, iar actualul Bajnai are salariul simbolic de 1 forint. Bun, se poate spune ca se "descurca" ei altfel, au alte avantaje, dar oricum, nu salariul ii motiveaza pentru aceasta functie.
Anonim(2): De acord cu observatia lui Iosif. Gogoasa e atat de mare incat nu exista un salariu care poata recompensa responsabilitatile. In general, in asemenea cazuri, indivizii care obtin postul ar trebui sa se gandeasca mai putin la salariu si mai mult la prestigiul pe care-l obtin in urma unui mandat.
RăspundețiȘtergere